Atitudini : Eseu Politic Contemporan
Elitele politice canadiene (1) – Lei sau vulpi?
Politicienii canadieni sunt adesea prezentati în mediile de înformare în contextul evenimentelor imediate si, mai rar, analistii politici creionează portretele politice. Cum sunt elitele politice canadiene din perspectiva teoriilor din domeniul stiintelor politice? Iată o întrebare care poate propune răspunsuri în egală măsură amuzante si interesante.
La începutul veacului trecut si între cele două războaie, teoreticienii din domeniul sociologiei politice păreau fascinati să extragă cât mai multă esentă si sens politic din analiza comportamentelor elitelor. Este foarte cunoscuta paradigma propusă de Vifredo Pareto - teoretician italian care a preluat idei din Principele lui Machiavelli si le-a evaluat în context politic modern. Pareto a propus teza “circulatiei elitelor” – schimbarea de regim sau elite ca element fundamental al sistemelor politice – si a instalat o paradigmă a elitelor. Simplu, în viziunea sa, elitele politice propun două modele primordiale: “elita de tip leu” si “elita de tip vulpe”. Pe scurt, leul este politicianul traditionalist, tipul calculat si rece, iar vulpea este politicianul aventuros, care îsi asumă riscuri si, prin urmare, promovează adesea ideea de progres. Desigur, aceste modele sunt din punct de vedere politic “idealuri pure”, cum ar spune renumitul sociolog Max Weber. Adică este greu să le găsesti în practică asa cum sunt ele escrise la modul teoretic absolut. Merită însă aplicate si întelese si în contextul politic imediat. E usor de imaginat cât de fermecătore ar fi atunci articolele politice făcând referiri delicioase la tot felul de vulpi bete si lei turbati.
Care sunt asadar leii Candieni? Oare avem ceva vulpi? Poate există un hibrid politic, un mutant politic rezultat din cele două. Ar fi înteresant de văzut această taxonomie în context electoral provincial. Cineva care ar anliza cu atentie liderul provincial conservator, Tim Hudak, ar putea fi tentat să contruiască un profil de leu. Impulsiv si bolovănos, Hudak se miscă în peisajul politic si electoral fluturând coama albastră în lumina reflectorelor cu siguranta regelui câstigător. Pare sigur si netulburat atunci când face comentarii cinice despre lucrătorii publici, dar si atunci când promite un milion de slujbe noi noute. Este leul politic un inovator?
Teoretic, leul refuză riscurile prea mari si propune măsuri stricte care sunt menite să tină pe toată lumea în frâu când vine vorba de chestiuni de interes, cum ar fi de pildă bugetul. Desi leul politic nu este foarte popular, adesea fără charisma, reuseste uneori să convingă prin ceea ce se numeste autoritate de tip dominant – distinctie viziune propusă de Weber. Leul este însă un tip politic respectabil. Convinge sau intimidează, nu prea are importantă, el caută să îsi atingă tinta fără prea multă diplomatie sau menajamente. Nu este neaparat un cinic, dar nu este profund peocupat de imagine. Este Hudak un leu paraleu? Desigur, liderul conservator are câteva dintre elementele acestui profil politic.
Este usor de înteles, dacă cîneva ar fi tentat să integreze liderul politic al noilor democrati, Andrea Horwath, în elita vulpilor. Si asta nu neapărat pentru că îsi asumă riscuri politice – pentru că asumarea înseamnă mai ales calcul politic si nu actiune la impulsul momentului. Nici pentru că are culoarea portocalie a smecheroasei vulpi ca simbol politic. Horwath ar putea sta la masa vulpilor pentru că si-a croit câteva "coutume" noi de "inovator social" pe care le schimbă cu o viteză uimitoare. Pare să fie singura preocupată de problemele reale ale provinciei si, mai ales, propune ideea că ar fi singura capabilă să ofere răspunsuri valide la aceste probleme. Sigur, ar spune cineva, asta fac toti politicienii. Rolul ei de vulpe, pentru care scopul scuză mijloacele, este ceva mai confortabil: pe ea încă nu a prins-o nimeni cu minciuna politică în buzunar. În coltul opozitiei, vulpea poate arunca pe masă un arsenal de măsuri progresite. Sansele ca politica să o oblige să se tină de cuvânt sunt relativ mici. Un joc de imagine bine gândit de vulpea mincinoasă, care miscă din coada stufoasă când la dreapta, când la stânga spectrului politic, refuzând să priveasca omul în ochi.
Unde se afla Kathleen Wynne în fauna politică? Este adevărat că avem la stânga mai multe vulpi si la dreapta mai multi lei? Nu neapărat. Lidera liberalilor propune un profil de tip leu, împrumutând ceva diplomatie din cariera vecinei vulpi. Cum s-ar spune, lidera liberalilor actionează ca un leu, dar vorbeste ca o vulpe. Ea propune un mesaj destul de structurat si refuză să fie scoasă de pe traseul pe care ea singură l-a stabilit pentru propriul discurs si parcus electoral. Nu sovăie, nu admite propriile greseli, atacă la ambele poluri politice si propune un mesaj de tip messianic: fie mă alegeti pe mine, fie sfârsitul lumii dacă votati oponentul. Cineva ar putea vedea capacitatea ei de a propune compromisul politic ca pe o dovadă supremă a caracterului de tip vulpe. Este înselător acest aspect. Lidera liberalilor aruncă în bătaia vântului electoral toate resursele de care dispune, foloseste un joc de imagine, dar nu e preocupată de imagine, ci doar de rezultat. Pentru că are ceva tact, cinismul ei de tip leu nu este atât de vizibil. Ea se autopropune ca model demn de urmat – profitând de efectele la nivel subliminal pe care vrea să le extragă din reclamele care o prezintă fugind pe toate dealurile ontarieze.
Sigur, speculatiile pe tema elitelor pot continua la nesfârsit. Nu există modele pure, dar merită analizate. Articolul din numărul viitor va face o trecere în revistă a faunei politice la nivel federal si local. Pană atunci, alegerile din Ontario vor decide cine este regele animalelor- desigur, metaforic vorbind.
|
Luiza Mureseanu 6/13/2014 |
Contact: |
|
|
