Amurg de întoarcere
M-am întors în satul meu natal ceata se rostogolea peste el ca un val cumpăna fântânii avea plânset de miel lumina,din crucea zilei,raze de otel
Am coborât pe un drum prăfuit de amintiri gleznele-mi căutau trecutele iubiri în satul meu străjuit de dealuri crucile se-nmultiseră pe maluri…
Nu am găsit nimic din ce a fost timpul o luase din loc fără rost florile se ofiliseră pe masă parcă nu eram acasă…
În satul meu m-am regăsit sufletu-mi era.pe drum de întoarcere, răstignit.
Crucea lui Isus
M-am întors din nou în sat, frunzele cădeau a toamnă, câinele lătra, legat, o femeie-mi zice: „Doamnă, ai venit din nou la noi într-o săracă comună suntem toti plini de nevoi si n-a mai plouat de-o lună “
Am tăcut si m-am tot dus purtând crucea lui Isus satul meu pe deal în sus…
IZVORUL DIN TUGĂ
Când cântă gugustiucul printre blocuri îmi aduc aminte cum la mine-n sat juca, în aer, fagure, căldura, iar eu mergeam, cu tata, la arat. Tata-ntorcea cu plugul brazde lungi iar eu eram cu gândul doar la masă când boii se vor odihni si vor bea apă si noi vom sta sub salcia pletoasă…
De pe stergarul alb, pe iarba verde, nu înainte de-a-nălta o rugă, mâncam, cu poftă , ceapă cu mălai, bând apa rece de izvor din tugă. Dar tata nu mai e, nu e nici plugul, nici boii ce trăgeau din greu la jug, curtea-i pustie, casa stă să cadă iar buruiana creste din belsug. Si dacă as putea întoarce timpul să merg sub salcia pletoasă de la drum să mai mănânc asa mâncare simplă dau toate bunătătile de acum!
Acasă
După zeci de ani m-am întors acasă n- am găsit nimic din ce am căutat, doar în magazie un picior de masă, stătea, printre fleacuri, aruncat.
In căsuta veche o fotografie, mama si cu tata, mire si mireasă, îi privesc si-mi pare că sunt bucurosi, că-nsfâsit, Titina, s-a întors acasă.
In grădina casei, altădată vie, nucul verde, mare si rotat, prin fosnet de frunze azi mă dojeneste că de-atâta vreme am plecat.
Totu-n jur e vraiste, totu-i dezolant, nu stiu ce să fac, de ce să m-apuc, să repar căsuta, să-nfloresc grădina, sau cât văd cu ochii iarăsi să mă duc?
Numai Luna clară sus pe ceru-albastru mă încurajează în felul ei tăcut: “nici nu sti ce rău e să le termini toate si să nu mai ai nimic de făcut!”
RUGĂCIUNE Dă-mi, Doamne, tineretea înapoi să merg pe deal cu mama si cu tata să simt parfumul fânului cosit si să duc apă rece cu găleata. Dă-mi, Doamne, tineretea înapoi, să merg la scoală, iarna, în opinci, iar pe măsuta scundă din odaie să n-ai nimic să pui ca să mănânci. Dă-mi, Doamne, tineretea înapoi ca să învăt din nou la lumânare să mai privesc lumina clară a cerului cu stelele-n spinare. Dă-mi, Doamne, tineretea înapoi s-ascult cum cântă cucul în pădure si să nu simt nimic, de mă rănesc, în mărăcinii rugului cu mure Dă-mi, Doamne, tineretea înapoi asa cum o aveam în satul meu natal căci am plecat după Izvorul Vietii si, dintrodată, m-am trezit la mal.
|
Titina Nica Tene 6/2/2014 |
Contact: |
|
|