Framantarile unui inginer...
Iata ca au trecut si alegerile pentru Parlamentul European. Ca membra a Uniunii Europene, Romania a participat si ea la carnavalul alegerilor si si-a trimis reprezentantii alesi la Bruxelles.
Care reprezentanti ar trebui sa faca cinste tarii si, prin incluziune, Europei. Altfel intra in discutie problema verigii celei mai slabe, “the weakest link”, si realizarea ca intregul e tot atat de solid ca partea sa cea mai subreda.
O analiza a acestor alegeri e prezentata de “specialisti” drept o victorie a intolerantei; toate partidele nationaliste si anti imigratie au reusit sa-si mareasca numarul de voci in Parlamentul European. Si chiar daca personal nu vreau sa aud de UKIP, Jobbik , neonazisti sau partidul de extrema dreapta a Marinei Le Pen, trebuie sa beau si aceasta “aghiasma”. Stiu ca in general, in conditii economice grele, nationalismul si extremismul ies la soare si stralucesc ca o solutie ieftina si imediata a tuturor relelor. O ducem rau din cauza imigrantilor, ca ne iau slujbele, alea pe care noi nici nu ne gandim sa le facem…; care ne fura, desi numarul criminalilor autohtoni e mult mai mare decat ce e “importat” de peste granite. In fine, e o problema spinoasa si foarte delicate pentru statele dezvoltate care sunt in scadere demografica si care sunt nevoite sa-si resolve problemele tocmai prin imigratie.
Au fost urne de votare deschise si in Canada, la consulatele si ambasada romaneasca. Cunosc oameni care au votat, si cunosc si motivele lor. Eu recunosc ca nu am participat la votare, pentru simplul motiv ca socotesc ca n-am cu cine sa votez. Toti politicienii romani sunt o apa si-un pamant din ala plin de noroi. Pentru mine, in momentul de fata a merge la vot pentru alegerile romanesti e o pierdere de timp si de neuroni. Si avand in vedere ca din astia am din ce in ce mai putini, nu sunt dispus sa pierd nici unul. Si eu am principii liberale. Numai ca nu miros a crin.
Dreptul la vot nu e o chestiune subinteleasa, au fost multe lupte si dialoguri pentru a se ajunge la posibilitatea fireasca de a vota, si inteleg argumentul ca “ma duc la vot pentru ca acum am acest drept, pe care nu l-am avut mai devreme”. Dar consider ca trebuie sa fac asta cu discernamant. Consider ca din 1989 si pana in prezent a fost suficient timp pentru a demonstra calitatea politicianului si a actului politic roman, si am fost dezamagit sa vad ca ambele nu se ridica deasupra nivelului de oportunism. Iar reactia mea e sa-i pedepsesc prin neparticipare, nici macar nu mai intra in orizontul meu apropiat. Daca prezenta la vot e minimala, la nivele la care nu se poate valida un scrutin, mesajul ar trebui sa fie clar de dezaprobare. Am obosit sa aleg pe cel mai putin rau dintre cei rai, si as vrea (inca nu mi-am pierdut speranta) sa apara si cineva bun in politica romaneasca pe care sa-l pot vota. Pentru ca atunci m-as prezenta si eu la urne, cu surle si trambite (nu cu bere si stegulet!).
S-ar putea sa nu mai am ocazia. Romania inca mai accepta votanti cu dubla cetatenie, dar am auzit ca se discuta (precum in China, de exemplu) sa nu mai ai posibilitatea sa votezi pentru Romania daca ai cetatenie multipla. Daca se va ajunge acolo voi suporta consecintele, dar pentru moment, raman la convingerea ca acest mod de “votare” prin absenta are merit.
Newmarket ON
|
Doru Deboveanu 6/1/2014 |
Contact: |
|
|
