Caligraful de salmi - volum de Ion Pachia-Tatomirescu
Ion Pachia-Tatomirescu este „magnetizat“ de poezia cu formă fixă, parcurgând un traseu liric interesant, propriu, de la glosalmi si zalmiori, la salmi, ca formă minimă de exprimare a poeziei din aerul încărcat de piramide. În volumul Caligraful de salmi (2013)*, vine în armonie cu sine si cu literatura importantă, si ne prezintă epopeea poeziei cu formă fixă. Este un demers al unui scriitor în căutarea esentelor, modest, se descrie ca un obisnuit caligraf, refuzând titlul de poet, intrând în pielea scribului care transcrie textul imprimat în fiinta eremitului.
Cartea este, probabil, unică în felul ei, nu se adresează cititorului superficial, în căutarea baladei din poem, ci unuia în căutarea tainelor. În volum poetul descrie pentru neinitiati definitia glosalmului, a zalmiorului, a salmului, căutările fac saltul final în salm, cea mai scurtă formă fixă în istoria poeziei. Saltul este o plastică descriere, călătoria poetului ajunge în nucleul poeziei, acolo unde se petrece furtuna materiei. Istoria poeziei cu formă fixă este redată în carte, în prima sectiune, ca o necesitate de omologare la nivel european, pentru că face legătura între scrierile vechi si cele moderne, fulger între perioade, conservând divinitatea poeziei, ca formă de comunicare a lui Dumnezeu cu omul si ca răspuns al omului la revelatie. Desi salmul se bazează pe cuvinte putine, poemul minim redă starea de gratie a sufletului în căutarea luminii.
Fantezia poetului este în miscare, desi pare a apela la formele vechi ale literaturii, el rămâne un modern prin curajul de a zice. Zicerea este o problemă complexă, este baza creatiei, în general caligraful exprimând tehnica închinării si a laudei. Mitologia străbate poezia, cuvintele se miscă între „roze sălbatice“, după cum afirmă poetul, rudă cu haiku-ul, salmul rămâne si se consolidează ca formă autonomă, specifică literaturii române.
Ion Pachia-Tatomirescu inserează în carte eseurile unor poeti sau critici referitoare la poezia sa si la demersul său de limpazire a zicerii. Aceste note literare aduc explicatii necesare si lămuresc continutul volumului în sine. S-au preocupat de acest gen literar: Marian Barbu, Iulian Chivu, Eugen Dorcescu, Vasile Moldovan, Constantin M. Popa, Alexandru Ruja, Florin Vasiliu si altii. Cărtile lui Ion Pachia-Tatomirescu au avut ecou în Franta sau Belgia ca expresie a complexitătii literaturii române.
Eugen Dorcescu notează despre poezia cu formă fixă promovată în prezentul volum: „Ion Pachia-Tatomirescu rămâne una din personalitătile literare (si, în general, culturale) cele mai originale din Timisoara (si nu numai). El s-a impus nu doar prin valoarea strict estetică, prin acuratetea stilistică, prin rigoarea formală a poeziei sale, ci si (poate, mai ales) prin viziunea care o generează si sustine – cosmogonia dacică, misterul si fascinatia substratului, active încă în mentalitatea „dacoromânească“ (termen utilizat de scriitor în toate împrejurările)“.
Autorul consideră că poezia sa este rezultatul unei aventuri a omului în spatiul cosmic datorită marilor descoperiri în zona materiei, antimateriei, informateriei, aselenizării, istoriei în evolutii, în involutii, cultură si barbarie. Din acest demers rezultă că Ion Pachia-Tatomirescu este un novator (conform celor afirmate de Florin Vasiliu) atingând posibilitătile oferite de haiku.
Volumul ne prezintă anul salmului de la 1 brumărel la 30 răpciune, un an în care poezia se scrie zilnic, rezultatul fiind poemul complex desfăsurat cu pasiune si răbdare pe durata unui an în care omul devine mai întelept, astfel ziua are o istorie a ei condensată în cuvinte, iar anul o tablă de întelepciune în vremuri complicate.
Cităm: «Ciulin / în mov destin...» (p. 40), «Focul / schimbă jocul...» (p. 41), «Brazii – / vămi de-ocazii...!» (p. 52), «Scuturi – / cer de fluturi...!» (p. 54), «Greier / pe-albul creier...» (p. 68).
Exemplele pot continua, tehnica este una personală si ne trimite cu gândul la Proverbe, de Solomon, acea colectie de texte de întelepciune necesară în epocă, rămasă în sulul cărtii, Biblia.
Ion Pachia-Tatomirescu pare că se joacă după stil vechi între brumărel si răpciune, dar este preocupat de esente si limite, de cuvinte si necuvinte, de zicere si oprire, de muzicalitate si miracol, exprimă închinarea adusă zilnic cerului care ninge cu vorbe peste noi.
În volum autorul caligrafiază si glosalmi, explodează în poezia mai extinsă, se desfăsoară disciplinat cu fiecare lună din an, el doreste să ne dovedească faptul că este mag la curtea regelui, cunoscător de taine si profetii. „Fulgerul din mine, umerii tăi – mere / car de flori de miere urcă-ntre rubine...“ (Glosalm de ciresar).
Caligraful de zalmiori este preocupat de muzicalitate si adevăr, de bucurie si anotimp: „Fotonii-mi de-altoi n-au umbră nici joi, / n-au pietre clivante, nici protubernte, / au doar matcă-n roi, gândind preturi noi, / pentru vămi si fante, la comete-plante, / fotonii-mi de-altoi, fulgerele-n ploi...“ (Zalmior V).
Ion Pachia-Tatomirescu inserează biobibliografie sub sigle, trimitând la epopeea poeziei cu formă fixă ca efect al disciplinării spirituale, al mentinerii traditiei de început grefată pe zicerea modernă, flămândă de adevăr si adrenalină. Este o viată trăită printre cărti în căutarea poeziei cu formă fixă din poemele cele de toate zilele, lectii de haiku si imn, o importantă retea de vase comunicante cu Dumnezeu privindu-ne dintre roze, zâmbind la teoria modernă a comunicatiei promovată de om într-o istorie superparadoxistă...
Caligraful a zis, cititorul va întelege că lumea se bazează pe cuvântul trecut prin focul din microcosmos si macrocosm, ca o aventură ce ne duce în cetatea timpului fără de timp...
Ion Pachia-Tatomirescu îsi urmează căutările, se bazează pe o mitologie personală atinsă de brumele literaturii bune din toate vremurile, spre o patrie complicată, greu de egalat astăzi prin tratate si epistole, una „dacoromânească“, drept nisă culturală în Europa politicii cu formă fixă...
Îl cităm pe caligraf: „Valori: / mori în comori...!“ (p. 83).
Ne întoarcem la izvoare, folclor, descântec... Ele refac, în stil modern, o viziune asupra lumii cumva pierdută, cumva regăsită...
|
Constantin Stancu 5/23/2014 |
Contact: |
|
|
