Theodor Grigoriu – Maestrul ne-a părăsit
S-a stins lumina vietii unuia dintre marii compozitori ai României – Theodor Grigoriu. Lumea muzicală regretă această pierdere care nu are măsura comparatiei decât între cei mai de seamă artisti al tării care ne-au îmbogătit cultura cu capodopere.
Începând cu momentul întrării în existentă – 26 iulie 1926 - derularea evenimentelor ce au stat la baza formării sale, afirmării în viata muzicală natională, este marcată de Premiul de compozitie “Enescu” în 1943, moment al integrării ca membru al Societătii Compozitorilor Români, apoi studiile cu Aram Haciaturian la Conservatorul “Ceaikovski” si ascensiunea profesională încununată în 1999 cu Marele Premiul al Uniuniii Compozitorilor,în paralel cu promovarea internatională si diversificarea problematicii componistice în lucrări camerale, simfonice, vocal-simfonice, versiuni orchestrale enesciene.
La nivelul concluziilor, Theodor Grigoriu a fost un teoretician care a conturat în sinteză ideile novatoare si solutiile inedite ale procesului creatiei si actiunii componistice contemporane. Dintotdeauna un gânditor, Maestrul si-a expus în scris conceptiile privitoare la organizarea limbajelor sonore, însă nu numai în formulări esentializate, ci si în realitatea lucrărilor.Theodor Grigoriu este un privitor al arealului românesc, fapt consemnat în aproape toate muzicile sale, chiar si atunci când orizontul limită este foarte departe. În acelasi timp, Maestrul sondează istoria ca simbol al umanitătii, caută sensurile, cele foarte aproape de noi si cele îndepărtate. În ceea ce îl priveste pe Theodor Grigoriu, chiar presupunerea de a alătura muzici, cum ar fi cea pentru cvartet de coarde - Pe Arges în sus, cu cea a simfoniei vocal-instrumentale Vocalizele mării, sau anvergura temporal-cosmogonică ce învecinează în gând poemul Vis cosmic si Concertul pentru vioară “Trynity” sunt elocvente pentru a întreprinde asemenea călătorii de-a lungul existentei de octogenar.
Considerând cu îndreptătire personalitatea artistului drept un model al componisticii românesti definite în ultimele aproape sase decenii, să propunem memoriei noastre un parcurs al derulării trăirilor sale prin schitarea unor marginalii care, fără a ignora istoricul epocii, să acorde principala atentie creatorului.
Câteva enumerări inspiratoare pot fi asezate aici, ca indicatoare, cum ar fi, fără priorităti sau ordine, Bizantul, Ovidiu, Orfeu, Dumnezeirea, apele, spatiul, antichitatea, determinând în procesul artistic, după cum Maestrul o subliniază, perechi de intuitie-reatie.
Legat de aceste sugestii, fără a-si detalia sau epuiza panoramicul inspiratiilor, Thedor Grigoriu a mărturisit întotdeauna o mare pretuire pentru drumurile în timp al unor capodopere, drumuri ce ar putea fi continuate prin varii abordări aduse către timpul nostru, asemenea ultimei sale simfonii la care lucra.
“N-am scris decât ce am trăit.” iată moto-un întregei sale existente de om si artist. Maestrul lasă posteritătii, într-o formă generos dăruită contemporanilor si urmasilor, Crezul unui mare Muzician al cărui nume dăinuie – Theodor Grigoriu.
|
Prof. Grigore Constantinescu 5/21/2014 |
Contact: |
|
|
