Hemoragia de suflete
Hemoragia de creiere sau brain drain este definită ca o părăsire a unei tări, al unui sector economic, al unui domeniu profesional de către oameni bine educati si pregătiti, care se duc în altă tară , în alt sector economic, în alt domeniu profesional, pentru conditii mai bune de salarizare sau de viată.
Cu istoria fenomenului se merge până în antichitate (http://en.wikipedia.org/wiki/Brain_drain), pentru că totdeauna au existat oameni cu carte, destepti, priceputi care, în anumite circumstante, îsi părăseau locul si neamul plecând în lume, fie din spirit de aventură, fie să se chivernisească.
Despre hemoragia de creiere s-a scris mult, mai ales după al doilea razboi mondial. Se mai scrie si astăzi, pe ici pe colea, fenomenul dizolvându-se în conceptul libertătii de miscare a fortei de muncă, lucrătoare mai mult sau mai putin cu creierul (si cei care lucrează cu bratele au nevoie de creier). Fără îndoială, tara, sectorul economic, domeniul profesional care pierde creiere au de suferit. Hemoragia de creiere are loc numai în plan orizontal, în toate directiile, cu precădere est-vest.
Oamenii nu sunt însă numai trup, ci si suflet, fără de care n-ar mai fi oameni, căci nici creierul n-ar mai functiona. Există, oare, si o hemoragie de suflete? Si în ce sens?
După căderea protopărintilor Adam si Eva, sufletele acestora si ale tuturor urmasilor, buni si răi, drepti si nedrepti, au ajuns în iad. La plinirea vremii, Iisus Hristos, Dumnezeu înomenit, prin jertfa pe cruce si prin înviere, a deschis accesul sufletelor si în sensul opus, spre rai. Mântuitorul lumii Ȋnsusi a coborât la iad si l-a prădat de sufletele celor buni si drepti de la facerea lumii ( inclusiv ale protopărintilor Adam si Eva).
Cu Iisus Hristos si de la El încoace, s-a apropiat de noi împărătia cerurilor. Porunca lui Dumnezeu, făcută cunoscută lumii prin gura Inaintemergătorului si Botezătorului Ioan este : “Pocăiti-vă că s-a apropiat împărătia cerurilor.” (Matei 3,2) Pocăinta sau metanoia presupune regretul, părerea de rău fată de gresalele/păcatele făcute, urmată de hotărârea de a nu le repeta, ceea ce nu se poate face fără o schimbare radicală a modului de gândire, fără o înnoire a mintii, fără o minte înnoită. " Si nu vă potriviti acestui veac, ci schimbati-vă prin înnoirea mintii,ca să deosebiti care este voia lui Dumnezeu; ce este bun si bineplăcut si desăvârsit." (Rom. 12,2) Este o întoarcere din drum. Iordanul poate curge nu numai spre Marea Moartă, ci si înapoi spre izvoarele sale curate.
Incă din această viată de om, sufletele fie se pregătesc pentru si pregustă din împărătia cerurilor orientându-se după Hristos, fie se lasă antrenate de forta centri…fugii de Hristos, pregustând din întunericul cel mai dinafară. Hemoragia de suflete are loc numai în plan vertical si curge într-un singur sens: de sus în jos.
In functie de timpul si locul în care au trait ( si trăiesc), Judecata de obste se va face după patru legi: legea zidirii ( a creatiei), legea constiintei ( vocea lui Dumnezeu sădită ontologic în fiecare om), legea ( data de Dumnezeu) lui Moise si legea iubirii, legea crestinească. Această ultimă lege, care le include si le desăvârseste pe celelalte trei, este legea Bisericii lui Hristos, crestin-ortodoxă, în care se află plinătatea dumnezeirii, plinătatea Adevărului. Asa cum spun Sfintii Părinti si urmasii acestora, stim cum lucrează Duhul Sfânt în Biserică dar nu stim cum lucrează în afara acesteia, fată de formele de crestinism sărăcite, prin căderea din plinătatea credintei si din succesiunea apostolică neîntreruptă, si fată de religiile păgâne. Asa cum sunt mădulare ale Bisericii care nu se vor mântui, tot asa sunt si persoane din afara Bisercii care se vor mântui, dar pentru toti nu există mântuire ( eliberare din robia păcatului si mostenirea vietii vesnice) fără Hristos, Care va judeca potrivit criteriilor Bisericii celei una, sfinte , sobornicesti si apostolesti, si potrivit milei Sale.”Si El ne-a poruncit să propovăduim poporului si să mărturisim că El este Cel rânduit de Dumnezeu să fie judecător al celor vii si al celor morti.” ( Fapte 10,42)
Pe noi ne interesează hemoragia de suflete din perspectiva Bisericii lui Hristos, ale cărei mădulare am devenit prin botezul cresin-ortodox.
Lucrul cel mai important care se poate întâmpla unui om, după ce a iesit din pântecele mamei, pentru această viată si pentru vesnicie, este Botezul crestin-ortodox , pentru că este complet, pentru că-l altoieste, îl leagă organic pe cel botezat de trupul mistic al lui Hristos, Biserica. “…câti în Hristos v-ati botezat, în Hristos v-ati îmbrăcat.” (Gal.3,27). Ȋmbrăcati în moartea si în învierea lui Hristos nu înseamnă imunitate la ispite, la păcate , la căderi.
“ Sfântul Botez este desăvârsit, dar nu desăvârseste pe cel ce nu împlineste poruncile…Căci credinta stă nu numai în a ne fi botezat în Hristos, ci si în a împlini poruncile Lui… Chiar de suntem tinuti sub păcat si după Botez, aceasta nu se întâmplă din pricină că Botezul ar fi nedesăvârsit, ci pentru că nesocotim porunca si ne alipim de placeri de bunăvoie.. Căci omul se întoarce cu voia sa liberă la păcatul său, < ca un câine la vărsătura sa>. Pentru că nici Botezul, nici Dumnezeu, nici Satana nu sileste voia omului…. Prin Botez ( Hristos) ne-a scos cu sila din robie, desfiintând păcatul prin cruce, si ne-a dat poruncile libertătii, dar a urma sau a nu urma poruncilor a lăsat la voia noastră liberă….Deci aceste porunci nu scot afară păcatul ( căci aceasta s-a făcut numai prin cruce), ci păzesc conditiile libertătii noastre.” ( sublinierile mele) ( Marcu Ascetul, sec.IV-V, Răspuns acelora care se îndoiesc despre Dumnezeiescul Botez, din NESTEMATE FILOCALICE – Vorbe de duh ale Sfintilor Părinti, pag.46, Ed.Omiscop, Craiova 2011).
Incă din copilărie, când vointa înclină în toate părtile, prin neglijenta si delăsarea părintilor, a nasilor, a rudelor, a educatorilor, a învătătorilor etc.,crestinul se îndepărtează cu pasi mici de poruncile libertătii întru Hristos îmbrătisând, una câte una, “ poruncile” adică momelile, tentatiile libertătilor lumesti ca niste poame bune de mâncat, placute ochilor la vedere si, prin urmare, de dorit spre câstigarea priceperii acestei lumi în folosul eului. Scoala, anturajele, mediile culturale, profesionale ,informarea si dezinformarea care vin din ambianta mediatică etc. desăvârsesc această lucrare de evadare din conditiile libertătii întru Hristos. In viata crestinului se instalează treptat superficialitatea , credinta amestecată cu superstitiile, nepăsarea, neglijenta, indiferenta religioasă, necredinta, mădularul ( crestinul) Bisericii devenind anemic, lipsit de viata dătătoare de … viata, de viata întru Hristos. Tot ce oferă viata aceasta trecătoare ( toate venind de la Dumnezeu, cu binecuvântarea sau cu îngăduinta Acestuia), reusite, nereusite, bucurii, necazuri, boli, deziluzii, derute, vindecări etc., vor fi atribuite fie siesi, fie mostenirii genetice, fie (ne)norocului, fie celorlalti, fie institutiilor lumesti. Purtător de grijă, îndelung răbdător si mult milostiv, Dumnezeu face tot ce-I stă în putintă, fără a sili vointa liberă, pentru a trezi constiinta crestină adormită, până în ultima clipă a vietii, când omul, tintuit pe crucea păcatelor îsi recunoaste vina , precum tâlharul cel bun, strigând din profunzimile fiintei:” Pomeneste-mă, Doamne, când vei veni în împărătia Ta.” (Luca, 23,42). Sau vai!, ca tâlharul cel rău, nu recunoaste si mai si huleste!
Fuga de Dumnezeu, de Hristos, din nestiintă sau cu bună stiintă, cu fapta, cu gândul, cu cuvântul, se prezintă ca o retea de pârâiase, pârâuri, râuri care adună de peste tot suflete rătăcite pentru marele fluviu, pentru calea largă a hemoragiei de suflete. “Potrivnicul (…), diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (I Petru 5,8), nu sunt niste cuvinte spuse cândva de un fost pescar cu putină carte, devenit ucenicul lui Hristos, ci de un om scolit de Ȋnsusi Dumnezeu înomenit. Sf.Ap.Petru avertizează asupra pericolului permanent, de ieri, de azi si de mâine, de a fi luati de Iordanul curgând spre Marea Moartă. “Cine are urechi de auzit să audă.”
(Matei, 11,15)
Globalizarea favorizează acest proces deoarece aruncă , temporar sau permanent, într-o vânzoleală de proportii, mase mari de oameni, pentru oportunităti mai bune de studiu, de muncă, de viată, de distractie, de aventură etc. Dezrădăcinarea din etosul specific, national, de cele mai multe ori, atrage si dezrădăcinarea din credintă, atâta cât exista. Dezrădăcinarea din credintă are loc si acasă, aici în România, dar nu este un fenomen de masă. Aflat în oceanul civilizatiei occidentale, în ambianta new-age dominantă, în subconstientul sau inconstientul crestinului ortodox ( prezent doar la ocazii) se insinuează gândul ( de la cel viclean) cum că a fi crestin e o piedică în calea afirmării universitare, profesionale, sociale etc. , o povară desuetă care, fie trebuie ascunsă, fie scapat de ea, motivatiile si ocaziile fiind bogate si diverse...
In creuzetul diversitătii, nu numai rasele si sexele se amestecă , ci si credintele, religiile. Nu mai este crestin nici musulman; nu mai este mozaic sau hindus, ba chiar nici parte bărbătească si parte femeiască, pentru că toti sunt o apă si-un pământ sub patronajul zeului tolerantei. Iubirea nu mai cunoaste niciun fel de frontiere. Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevărat si Om adevărat, a lăsat vointa omului liberă. Iubirii, însă, indiferent de rasă, de neam, de stare materială, de stare socială, i-a pus hotar acolo unde este negat El, ca Cel prin Care toate s-au făcut si pentru Care s-au făcut, ca Mântuitor al lumii, si poruncile Sale. “ Cine nu este cu Mine este împotriva Mea si cine nu adună cu Mine risipeste.” (Matei 12,30) Cât de adevărate sunt aceste cuvinte pentru că se confirmă permanent si pretutindeni! Cine nu este cu iubirea hristică este împotriva izvorului vesnic al acesteia si cine nu adună cu aceasta risipeste totul, si pe cele din lumea aceasta si pe cele din cealaltă lume. Dar noi nu luăm seama.
Alergând după carieră, după euro, dolari etc. ( sau alergat de bani prin creditori), după dragostea trupească ( Eros/Cupidon munceste din greu dar are si succes), crestinul , încălcând poruncile care păzesc conditiile libertătii, ajunge pradă usoară pentru cel care “ umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită.” Mare este bucuria dracilor când cel/cea îmbrăcat/ă în Hristos, printr-un act formal -o declaratie, o faptă expresă ( ex.se declară agnostic, ateu, sceptic , liber cugetător, trece la altă religie etc.),- se dezbracă de Hristos , rupându-se de Biserică.
Un moment (si prilej) de ruptură este căsătoria, întemeierea unei familii, potrivit legilor firii ( un barbat si o femeie), nu potrivit fărădelegilor împotriva firii. Faptul că oamenii se îndrăgostesc, se iubesc peste frontierele de rasă, de religie, nu este ceva anormal. Crestinul, însă, trebuie sa-si aducă aminte de următoarea poruncă: “ Si apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer si pe pământ. Drept aceea, mergând, învătati toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh , Învătându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, si iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârsitul veacului. Amin. “(Matei 28:18-20). Porunca “ învătati toate neamurile” Cui I S-a dat toată puterea , în cer si pe pământ, nu este numai pentru apostoli, ci pentru fiecare crestin. Botezul, însă, este făcut doar de către cei pe care Dumnezeu i-a învestit cu această sarcină. Prin urmare, la întemeierea unei căsnicii, în care este implicat un crestin, sensul devenirii, cresterii spirituale a cuplului ar trebui să fie de la religiile/credintele necrestine către crestinism, de la formele de crestinism decăzut, sărăcit la ortodoxie, destinatia finală pentru toti. In practica new-age, unde toate religiile sunt la fel sau nu sunt religii, întâlnim frecvent situatii, combinatii ( exemple de cazuri concrete ) de genul: polonez catolic – turcoaică musulmană, o căsătorie civilă fără niciun fel de ceremonie religioasă, asa ca să nu se supere nici capra nici varza; evreu american mozaic – româncă crestin-ortodoxă, mireasa trece la mozaism, ceremonie religioasa mozaica; român crestin ortodox – chinezoaica crestină non-denominational sau non-specific, căsătorie civilă, fără vreo ceremonie religioasă; arab musulman - finlandeză crestină , sotia trece la islam etc. De adăugat aici si cazuri ( nu putine) de crestini (ortodocsi, catolici, protestanti ) care convietuiesc pe baza unei casatorii civile sau nici măcar asa, copiii ( dacă sunt) rămânând nebotezati. In Vechiul Testament, după ce Dumnezeu a făcut pe bărbat si pe femeie i-a binecuvântat le-a zis: “Cresteti si vă înmultiti si umpleti pământul si-l supuneti;” ( Facerea 1,28). In Noul Testament, Iisus Hristos n-a mai făcut referire la crestere si înmultire dar a spus: “Lăsati copiii si nu-i opriti să vină la Mine, că a unora ca acestia este împărătia cerurilor.” (Matei 19,14)
In toate situatiile exemplificate mai sus, credinta crestină ( câtă este) se atrofiază si moare, sufletele eliberate (oare asa să fie?) de povara crucii contribuind la cresterea debitului hemoragiei de suflete.
Numai că Dumnezeu are grijă să apese pe pedala binelui… Asa că întâlnim si situatii ( exemple de cazuri concrete) de genul: american catolic - americancă crestin ortodoxă, sotul trece la ortodoxie; iranian musulman – româncă crestin ortodoxă, sotul trece la ortodoxie; chinez - româncă crestin ortodoxă, sotul devine ortodox; român crestin ortodox – chinezoaică, sotia trece la ortodoxie etc.
In calitate de crestin-ortodox, a-l mărturisi pe Hristos, înseamnă a rămâne mădular viu si roditor în trupul Bisericii, prin credintă si prin faptele credintei, în care se include si aceea de a învăta neamurile ( pe necrestini) si pe crestinii rupti din trupul Bisericii, asupra dreptei credintei, atunci când se ivesc ocaziile, când circumstantele o cer, o impun. Nu-i vorba de a porni prin tară la evanghelizare cu Evanghelia, cu liturghierul, cu acatistierul etc. sub brat, desi n-ar strica având în vedere că s-au înmultit lupii în blană de oaie care umblă , doi câte doi, prin turma ortodoxă propovăduind evanghelii stricate.
|
Nicusor Gliga 5/16/2014 |
Contact: |
|
|
