Dileme : Activ sau pasiv ?
Cum o fi mai bine? Cum e mai nimerit să te comporţi în viată? Mă uit împrejur la prieteni, cunsacuti, rude, vecini si nu mă dumiresc. Este recomandabil să stai în expectativă, să nu-ti pese de nimic, sau e mai sănătos să te afli “involved”, să participi la viata de zi cu zi? Te scoli dimineata, mergi la lucru, dacă nu te afli la pensie, stai la masă, privesti televizorul si apoi te culci, ca a doua zi să iei totul de la capăt. Si asta e totul?
Îmi aduc aminte că în România, să fii “apolitic” era egal cu o “abatere de la morala proletară”. Erai îndemnat să participi la sedinte de tot felul, să apartii unei grupe sindicale sau de partid, ti se citea “articolul de fond din “Scanteia” si vai de cel care dovedea o apatie de condamnat.
Si, pentru că ma mai aflu încă în câmpul muncii, stau de vorbă cu sumedenie de oameni din toate păturile sociale. Unii dntre ei dau dovadă de o totală necunoastere, chiar ignorantă, a evenimentelor politice, nu neaparat din lume, ci chiar din Canada sau România. Scutură din umeri a nepăsare si încă mă mai întreabă de ce nu-mi văd de treabă. Am asistat chiar la televiziune la câteva “impromptu”-uri de întrebări si răspunsuri în strada, organizate de câtiva reporteri. Ignoranta unora este de condamnat. Nu puteau numi Prim-Ministrul Canadian sau, de pildă, care este capitala Canadei. În alte tări, situatia este similară, îndeosebi la noua generatie si mă întreb de ce. Ei au datoria să acorde mai mult respect vârstinicilor, pentru că noi cunoastem mai mult si am trecut prin scoli fără Google sau Blackberry.
Am întalnit totusi oameni care preferă să fie activi si nu să vegeteze acasă, la televizor, în special când nu mai esti nevoit să pontezi o fisă de lucru. Cei mai multi s-au alăturat corpurilor de voluntari în toate domeniile, sofând seniori si handicapati a ajunge la medici sau chiar la un mall, alti oameni donează sânge, salvând vieti omenesti, îsi oferă timpul liber în a îndruma pe ucenici la însusirea unei meserii sau a participa la cercuri de studii răspândind întelegere si prietenie, fac sport sau sunt prezenti la activitătile lăcasurilor lor de rugăciune. Si ce bîne le prinde în anii de mai târziu când îsi chinuiesc mintile căutând o ocupatie care să-i tină activi, să iaăa din casă.
O alta dovadă de apatie publică? Nu ti se cere să devii politic activ. Dar, ca să-ti exerciti un minimum si elementar democratic privilegiu? Să votezi, asta este. Ei bine, statisticile arată că în America, numărul celor care se abtin de la vot s-a triplat din anul 1980 si astăzi a ajuns la o proportie de 20 la sută. În Canada, cei mai multi din cei care nu votează sunt aceia care nu au o legitimatie valabilă cu portret. Dar nici nu le pasă ca, după alegeri, municipale, statale, să bârfească în gura mare si să critice stăpânirea aleasă cu drept democratic, dar nu de ei. Nu poti schimba atitudinea unui om ales, dar votul tău il poate trimite acasă. Multi oameni se alatură acum unor candidati în alegerile de tot felul, bătând la usile caselor, îndemnând cetătenii să iasă la vot, să arate că votul lor, da, este important.
Este vivid încă în memoria mea timpul în care am cunoscut un cetătean sosit din România si care s-a nimerit să îmbrătiseze meseria de vânzător de masini uzate. Ce era sa faca omul asta în orele în care astepta un musteriu? A pus un afis în geamul prăvăliei în care a anuntat pe trecători, îndeosebi pensionari, că va completa GRATUIT actele de impozitele pe venit de la sfârsitul anului financiar. Initiativa asta, care i-a umplut timpul, i-a adus multi clienti si recunostinta cartierului. Dar omul a găsit o activitate cetătenească, s-a făcut folositor obstei. Pentru că faptul de a fi multumit în viată nu se realizează magic, este un lucru pe care tu singur trebuie să-l creezi. Poate că cititul zilnic al ziarelor ar fi un început.
Toate acestea fiind spuse, rămâne o singură concluzie. Este o decizie personală, nimeni nu te poate împinge să te alături unei idei sau alta, unui grup sau unei activităti, asa cum nu poti fi dat în judecată pentru că ai gândit ceva. Eu condamn pasivitatea. Dar, luând o atitudine pozitivă, ar fi un minunat exemplu pentru copiii si nepotii nostri. Punct.
Toronto/ mai 2014
|
Harry Beer 5/14/2014 |
Contact: |
|
|
