O fereastra ingusta de timp
Ascult amuzata stirile din regiune ... Prima zi de scoala dupa vacanta de pasti a atras si o familie de rate in curtea unui liceu de langa Fulda. Salvate de politia alarmata dis de dimineata, ratustele au fost depuse sub ochii vigilenti ai populatiei adunate, intr-un lac din apropiere. Acuma rasuna stirea in emisiunea locala si noi, toti ascultatorii din Hessen, suntem mandri de rezultatul actiunii. Imi amintesc spontan ca in urma cu cativa ani un cuplu de berze si-a facut cuibul pe varful unei fantani arteziene in Mainz. S-a hotarat pe loc oprirea apei pana ce puii nu si-au putut lua singuri zborul.
Da, ne ocupam mult de pasarile noastre... le iubim... fiecare dintre noi isi are pasarica ei. Cu acest gand pe care ti-l destainuiesc privesc prin fereastra cum intre timp incet, incet, aproape pe neobservate, s-a lasat seara inchizand inca o data cortina asupra evenimentelor unei zile agitate.
Da, vacanta s-a terminat … Cele doua saptamani libere s-au derulat intr-un ritm incetinit. Fara ceas si fara un program dinainte stabilit m-am lasat dusa de vraja fiecarei zile in parte. In mod abia simtit timpul s-a dilatat, secundele devenind palpabile, minutele lungi, zilele terminandu-se atunci cand pleoapele imi cadeau pierzandu-se intr-un zambet de oboseala placuta. Am trait senzatia timpului intact al copilariei, asa cum o descrie Carlo Levi in cartea sa „L'Orologio“. Ce cadou nepretuit poate fi o zi fara bariere intercalate de multimea de datorii si obisnuinte pe care le avem. Interminabile dimineti petrecute intr-un Negligé sifonat de imbratisarile noptii, plimbari lente lipsite de un scop explicit, conversatii langa cescute aburinde...
Pasii m-au dus printre magnolii si tufisuri de liliac inflorit in fata intrarii Vilei Opel, o cladire a carei arhitectura reflecta spiritul eclectismului fiind un amalgam de stiluri nascute in anii in care istorismul domina. Elementele de clasicism si Jugendstil amintesc de inceputurile fabricii initiate de Adam Opel in acest oras de pe malul raului Main. Producand la inceput - inspirat de experienta facuta la Paris - masini de cusut, s-a lasa curand convins de fiii sai sa fabrice biciclete si apoi, pana in zilele noastre, automobile.
Astazi vila gazduieste pe o suprafata de 430 m2 expozitii temporare deosebit de interesante. Titlul expozitiei actuale ma atrage: „Peisaje in decolteu - Fereastra ca element si metafora“ Peisaj in decolteu... La ce te gandesti acum? Iti vad zambetul in ochi si in coltul gurii, dar de data aceasta te-ai lasat pacalit de imaginea creata de un cuvant ademenitor. In salile vilei atarna intr-un aranjament care le avantajeaza, imagini ce-mi povestesc. Cei noua artisti fotografi contemporani originari din Berlin, Michigan, Finlanda, Sibiu, si-au expus proiectele legate de un obiect aproape filozofic: fereastra...
Aseaza-te, daca doresti, in acest tramvai din Berlin cu mine. Imi place sa comentez aceste lucrari in prezenta ta. Sa te ascult relatandu-mi ideile tale. Zgarieturile de pe geamul prin care privim, in timp ce fata mea iti atinge umarul, sunt focusate cu obiectivul aparatului de fotografiat. In spatele lor ghicesti strada pe care pedaleaza un biciclist ... si uite, ceva mai departe se intrevad doua corpuri imbratisate. Noaptea s-a lasat in Berlin si luminile formeaza arabescuri in timp ce tramvaiul ne duce tot mai departe printr-o lume banuita doar in care singure, liniile gravate intr-un moment de ura impotriva suprafetei lucioase, domina prezentul.
Pasim atenti … Cioburi albe, laptoase, culcate pe parchet par a lasa sa patrunda lumina strecurata prin ferestre orientale, in timp ce pendantul lor negru ne sugereaza umbrele seraiului. Nu rezist tentatiei si ma strecor prin „cortina de sticla“, printre lamele translucide cu deschideri inalte ce atarna penduland din tavan, demne de palatul sultanului in care Seherezada isi salveaza zilele, povestind noaptea...
Orientul ne intampina si in sala urmatoare. Artista originara din Sibiu a fotografiat in Berlin portrete de barbati aflati in cafenele turcesti si arabe in care femeile nu au acces. I-a rugat sa se apropie de geamul mat si sa se lase fotografiati de pe strada. Multi i-au indeplinit dorinta. Ascunsi de privirile indiscrete apar pe pelicula inveliti intr-un voal semitranspa-rent... O lume cu o perspectiva noua, fascinanta. Viata in incaperi inchise care poseda doar o mica deschidere spre lume... Camera obscura ne asteapta... Dar ce vraja poate dezlantui imaginea facuta in interiorul ei. Fotografa finlandeza este o maestra a imaginilor suprapuse. O femeie blonda, stralucitoare ne priveste din patul ei. Este ornata cu jocul crengilor ce se strecoara prin orificiul minuscul care le intoarce cu capul in jos. La fel ca si tabloul picioarelor imbracate in ciorapi albi si trandafiri rosii. Totul pare a fi integrat dansului copacilor in vant.
Ferestre... ferestre... ferestre... Ferestre din Italia, din Berlin, din Suedia, din Finlanda si chiar din Ardeal... Portrete facute strainilor rugati sa stea nemiscati la o anumita ora in fata geamului luminat al locuintei lor, pozand in haine de casa unei fotografe japoneze. Scrisoarea pe care le-a aruncat-o in cutia postala o putem citi impreuna.
„Dear Stranger,
I am an artist working on a photographic project which involves people I do not know…. I would like to take a photograph of you standing in your front room from the street in the evening.“
Ma gandesc la multimea de ferestre prin care m-am uitat in viata mea...
Imi amintesc de batrana care statea ore in sir nemiscata in fata geamului contempland strada copilariei mele. In zbarcituri s-au ascuns poate spiritele jucause ale amintirilor, ei ce defilau zilnic prin peisajul dezvaluit de o fereastra ingusta in timp...
|
Julia Henriette Kakucs 5/13/2014 |
Contact: |
|
|
