Lucian Blaga ( 9 mai 1895 - 6 mai 1961 )
Lucian Blaga, poet, dramaturg si filozof, s-a născut la 9 mai 1895, în satul Lăncrăm din judetul Alba, sat ce poartă-n nume "sunetele lacrimei”. Copilăria sa a stat, după cum el însusi mărturiseste, "sub semnul unei fabuloase absente a cuvântului”, autodefinindu-se "mut ca o lebădă”, deoarece viitorul poet nu a vorbit până la vârsta de patru ani. Fiu de preot, Isidor Blaga despre care află de la fratii lui că "era de o exuberantă si de o volubilitate deosebit de simpatică”, este al nouălea copil al familiei, iar mama lui este Ana Blaga, pe care autorul o va pomeni în scrierile sale ca pe "o fiintă primară” ("eine Urmutter”).
Îsi face studiile primare la scoala germană din Sebes-Alba, urmate de liceul "Andrei Saguna”, din Brasov si de Facultatea de Teologie din Sibiu (1914-1917), unde se înscrie pentru a evita înrolarea în armata austro-ungară. Absolvent (în 1920) a Universitătii din Viena. În 1919 Sextil Puscariu îi publică Poemele luminii, mai întâi Glasul Bucovinei si Lamura, apoi în volum. După terminarea studiilor, se stabileste la Cluj. Este membru fondator al revistei Gândirea (apărută în 1921), de care se desparte în 1942, si înfiintează la Sibiu, revista Saeculum (1942-1943). Încă din primii ani ai liceului, Blaga se impune atentiei colegilor. "La cursuri, îmi aduc aminte că uimea pe profesori cu originalitatea răspunsurilor pe care le va da. Si în vreme ce clasa-si îndrepta admiratia spre muschii atletici ai unor colegi, bănuiam în sclipirea ochilor un joc de flăcări deasupra unei comori” – îsi va aminti mai târziu un fost coleg de liceu al poetului, Horia Teculescu Amintiri despre Lucian Blaga, în Tara noastră, 1935.
În 1910 debutează în Tribuna din Brasov cu poezia "Pe tărm", urmată de cea intitulată "Noapte" si este ales presedinte al societătii literare din scoală. "Începuse să-l pasioneze problemele de stiintă si filozofie" – atestă aceleasi Amintiri. Ne vorbea despre planeta Marte, încerca să ne dovedească existenta vietii acolo. Cu timpul era pasionat mai mult de problemele filozofice (Conta, Schopenhauer, Höffding, Bergson). O lungă perioadă (1926-1939), va lucra în diplomatie, fiind, succesiv, atasat de presă si consilier la legatiile României din Varsovia, Praga, Berna si Viena, ministru plenipo-tentiar la Lisabona. Îsi continuă activitatea literară si stiintifică, publicând în tot acest timp volume de versuri, eseuri filozofice si piese de teatru.
În 1936 este ales membru al Academiei Române. Între 1939 si 1948 este profesor la Catedra de filozofia culturii a Universitătii din Cluj, apoi cercetător la Institutul de Istorie si Filozofie din Cluj (1949-1953) si la Sectia de istorie literară si folclor a Academiei, filiala Cluj (1953-1959). După 1943, nu mai publică nici un volum de versuri originale, desi continuă dă lucreze. Abia în 1962, opera sa reintră în circuitul public. Inaugurată cu Poemele luminii (1919), opera poetică antumă a lui Blaga cuprinde, până în 1943, încă sase volume: Pasii profetului (1921), În marea trecere(1924), Lauda somnului (1929), La cumpăna apelor (1933), La curtile dorului (1938), Nebănuitele trepte (1943).
Poeziile nepublicate în timpul vietii au fost grupate de autor în patru cicluri: Vârsta de fier 1940-1944, Corăbii de cenusă, Cântecul focului, Ce aude unicornul (volumul Poezii 1962). Poezie de cunoastere, construită pe marile antinomii universale (lumină/întuneric, iubire/moarte, indi-vid/cosmos) si având ca temă centrală misterul existentei, creatia sa lirică evoluează dinspre elanurile vitaliste spre "tristetea metafizică” si dinspre imagismul pregnant metaforic spre o simplitate clasică a expresiei. Dramaturgia, alcătuită din poeme dramatice, porneste de la miturile si legendele autohtone sau de la evenimente ale istoriei si culturii nationale (Zamolxe (1921), Tulburarea apelor (1923), Mesterul Manole (1927), Cruciada copiilor (1930), Avram Iancu (1934), Daria, Fapta si Învierea (1925), Arca lui Noe (1944), Anton Pann (1965)). Opera filozofică este organizată în patru trilogii (a cunoasterii, a culturii, a valorilor si trilogia cosmologică (Filozofia stilului (1924), Cunoasterea luciferică (1933), Spatiul mioritic (1936), Geneza si sensul culturii (1937)). Câteva culegeri de aforisme (Discobolul (1945)) si eseuri, alături de memorialistica din Hronicul si cântecul vârstelor si de romanul autobiografic Luntrea lui Caron, ambele publicate postum, si lucrarea Pietre pentru templul meu (1919), întregesc imaginea uneia dintre cele mai complexe personalităti ale culturii române moderne.
Crezul artistic al lui Blaga este motto-ul: "Câteodată, datoria noastră în fata unui adevărat mister nu e să-l lămurim, ci să-l adâncim asa de mult, încât să-l prefacem într-un mister si mai mare.” (Pietre pentru templul meu)
Se stinge din viată la 6 mai 1961 si este înmormântat în satul natal, Lancrăm, unul dintre cei mai mari poeti pe care i-a avut poporul român si care vă dăinui vesnic prin operele sale, care dovedesc puterea geniului românesc.
|
Observator 5/9/2014 |
Contact: |
|
|
