Suflet si inimă
Poeziile izvorasc din inima sufletului si doar trec prin creier pentru a ajunge la lume...
Creationismul este tot o inventie americană, născută dintr-un zel religios denaturat, care, în mod paradoxal, ajunge să explice creatia, scotându-l pe Dumnezeu din ecuatie. Acesta devine designer lucrând după un design inteligent! Creationismul a degenerat în răfuieli judiciare, în legi antievolutioniste si legi anticreationiste.
Dintr-o carte, tratând despre creationism, am retinut următoarele:
“ La biologie évoluitionniste n’a pas ŕ prendre en charge de thčse métaphisique sur la dignité de l’ętre humain fondée sur l’existence d’une âme spirituelle. Ce qui serait grave, ce serait justement que la biologie prétende statuer sur l’immatériel et le spiritual…” ( pag. 25)
(" Biologia evolutionistă nu trebuie să sustină vreo teză metafizică privind demnitatea fiintei umane bazată pe existenta unui suflet spiritual. Ceea ce ar fi grav, ar fi tocmai ca biologia să pretindă a statua asupra imaterialului si spiritualului…").
( Qu’est-ce que le créationnisme? – Paul Clavier, Chemins Philosophiques, Librairie Philosophique J.Vrin, Paris 2012.
Poate fi sufletul altfel decât " spiritual"? Se pare că da, având în vedere că se afirmă că materia este inteligentă în sine, nu de ieri de azi, ci încă din faza de " singularitate", atunci când era un punct mic care , probabil din cauza inteligentei comprimate, a făcut explozie producând Big Bangul. Stiinta a ajuns asa de departe cu presupunerile încât a măsurat că, acum 13,5-13,7 mrd. de ani, la vârsta de o secundă de la explozie, universul fierbea la 10 mrd. grade Celsius! După o sută de secunde temperatura scăzuse la 1 mrd.grade Celsius ( unde s-o fi dus diferenta imensă de temperatură?), universul având un diametru de peste 1000 mrd.km! Năucitoare prestidigitatia cu numere mari…Este un miracol cum a rezistat inteligenta materiei la o asa temperatură, la un asemenea haos. Matematicienii experti în teoria probabilitilor au dat un răspuns sec si rece: probabilitatea ca haosul să producă ordine ( generate de o inteligentă) este nulă! Cu toate acestea, trecându-se peste bunul simt, se afirmă axiomatic că, prin răcire si evolutie continuă, materia a ajuns la stadiul superior de creier. Probabil că acesta este sufletul material.
Din cele mai vechi timpuri si până astăzi, la noi si aiurea , oamenii au spus si spun " mă doare sufletul pentru cutare..." sau " te iubesc din tot sufletul" si nu " mă doare creierul ..." sau " te iubesc din tot creierul". Sufletul nu este mentionat în niciun manual de anatomie ca parte anatomică. Se mai spune si " te iubesc din toată inima..." desi nu se cunoaste vreo functie de " iubire" a organului anatomic " inima", sau " mă doare inima pentru cutare ..." fără să simtim vreo durere efectivă a inimii. Ȋnseamnă că ne referim la un suflet si o inimă care nu sunt materiale.
Pe la sfârsitul sec.XIX, la Sorbona, oamenii de stiintă ( în colaborare cu oamenii politici iluminati ,de la care primiseră comanda) au stabilit , prin cântărirea muribunzilor si a mortilor, că nu există suflet având în vedere că nu s-a constat nicio diferentă de greutate. Nu există suflet, nu există Dumnezeu; nu există Dumnezeu, nu-i nevoie de Biserică. Q.E.D.!
De atunci, oamenii s-au împărtit în cei/cele care pretind că au numai suflet material ( adică creier) si cei/cele care au si creier si suflet imaterial ( care suflet are si o inimă, tot imaterială, situată undeva sub inima de carne, dupa cum au constat cercetătorii ...isihasti). Poetii fac parte din a doua categorie de oameni. Iată câteva exemple:
Elena Farago
Din volumul “Soaptele amurgului”, 1920
…Si iar mi-i sufletul la tine
Atât de-ntreg,
Atât de tot,
Că-mi sorb o lacrimă si-mi pare
Că cere,
Mângâie,
Si doare,
De parcă tu ai plâns-o-n mine,
De parcă ti-am venit de tot…
Asa!… dă-mi mâinile-amândouă,
Si ochii amândoi mi-i dă,
Deschisi adânc
Si mult
Si-aproape
Pân-vom închide-o sub pleoape
Aceeasi stea topită-n două
De mult ce ia
De mult ce dă…
Si calea gândului se-nchide
Doar lacrimile vad îsi cer…
Si nu mai am nici ochi,
Nici gură…
Pe valul mării ce mă fură
Privirile nu-si pot deschide
Decât fereastra dinspre cer…
Mihai Eminescu
( catren)
Două inimi când se-mbină,
Când cufund pe tu cu eu,
E lumină din lumină,
Dumnezeu din Dumnezeu.
Costel Zăgan (Poeme Infractionale)
Înăltare la inimă
Liniste
Dumnezeu
se
roagă
în
noi
Emily Dickinson
Într-o inimă zdrobită
Nimeni nu-i primit
Fără înaltul privilegiu
De a fi suferit.
Nichita Stanescu
Gând
Inimă
fii simplă ca moartea
Lucrurile simple nu se pot dovedi
si sunt atâtia morti în jur...
Octavian Goga
Inima
Biată inimă bolnavă,
Făgădău la drum de tară,
Cine-si mai aduce-aminte
Câti drumeti te cercetară?
Tu n-aveai zăvor la tindă,
Nici scumpete la măsură,
Si-ai cinstit pe fiecare
C-un pahar de băutură.
Cum veneau în miez de noapte.
Călători pribegi în lume,
Toti stăpâni la tine-acasă,
Răi de plată, buni de glume...
Tu la toti le-ai dat hodină,
Si le-ai dat popas în cale,
Pân' s-a risipit pe drumuri
Plinul pivnitelor tale.
Azi esti goală si săracă,
Si crâsmaru-ti dă să moară,
Cine să-ti mai treacă pragul,
Făgădău la drum de tară?...
Dar noi, nepoetii, oare, din care categorie facem parte?
|
Nicusor Gliga 4/28/2014 |
Contact: |
|
|
