Câmp cu extraterestri si maci
O datã la douã zile terestre, câte-o cãciulã cu mot,
câte-un cap nãdusit, câte-o fatã plouatã,
dupã cum dãdea de sus,
se arãtau fantomatic la capãtul lanului
Nu deodatã, pe rând,
ca sã nu-si piardã obiceiul împãmântenit
de când cu arãtura comunã si cu
secerisul trecut prin lozinci
Tãranii mei îsi mãsurau umbra si trãgeau cu
urechea
la povestile despre extraterestrii
care speriau plugurile
Între mejdinile cotropite de maci, frigul
galben vãlurea împotrivã-le si doar
adunarea generalã,
pe puncte,
le dezbãtea convalescenta în termeni
duri.
Deschid frigiderul
Mi-e foame, deschid frigiderul, trag oala si grabnic
am si pus-o pe plitã, credeam
cã o voi da gata, douã linguri?, prea multe
pentru o ciorbã de-a casei reîncãlzitã
N-am de lucru, citesc despre micul dejun,
mic si frust, despre prânzuri si cine selecte, dar
deschid frigiderul si ceva
mã trãdeazã, îmi pare mâncarea
strãinã la gust
Am slãbit, de atâtea lecturi încurc între ele borcane
si hãrti, o Arcticã irealã, o piesã
de Miller
si mai multe poezii de Esenin: cãci, printre
fire de ceapã si carne tocatã,
am pus la pãstrare douã brate de cãrti
Scot la-ncãlzire legende si mituri, execut peste
vremuri un salt si m-aleg, lesinând, cu ceva
înghetat dintr-un sir de istorii din care nu mai
gustasem,
bãtãlia de la Podul Înalt.
Lacrima în douã ape
Poezia se scrie la tristete si se spune la bucurie,
prin lacrima
ei în douã ape se vede lumea;
acolo unde tristetea se terminã e o aglomeratie de
nedescris,
nu meritã sã-ti rupi hainele, o stie si împãratul
Vine actorul si, dupã ce se scuturã ca un câine
plouat
de melancoliile toamnei, îsi potriveste
glasul pentru toate anotimpurile si pentru
toate spusele mele pe dinãuntru;
cum se pricepe el la nuante si inflexiuni în felul sãu
inconfundabil,
îmi pare Dumnezeu pe pãmânt
Caut inima la care sã mã întorc si sã iau lucrurile
de la capãt,
am deviat de la ceea ce as fi vrut sã recit
într-o salã de spectacole cu scaune
goale.
Spãlãtorie cosmicã
Tu care schimbi lumea, dar pe mine mã lasi
mai la urmã, cu toate-ale mele
netrecute prin masina ta de spãlat, lenjeria
asta de lirosoficã turmã pune-o
la fierbere si apoi la uscat.
|
Virgil Dumitrescu 4/27/2014 |
Contact: |
|
|
