Periplu Canadian - 7 O C T O M B R I E 2 0 0 2
I. N o t e d e l e c t u r a - r o m a n u l a n u l u i
Romanul "Unless" al scriitoarei canadiene din Victoria,BC, Carol Shields (65), despre care am mai scris la aceasta pagina in Mai a.c., este in topul de "best selling books" de cand a aparut, de la inceputul anului si este considerat de multa lume ca "romanul anului" aici, in Canada. Autoarea, care in lunga ei cariera a primit multe premii literare si distinctii, este bine cunoscuta atat pentru romanele ei cat si pentru non-fiction: o biografie a ei despre Jane Austin a fost premiata chiar anul acesta. In ultimul timp am citit cartea si de la inceput vreau sa va spun ca mi-a amintit, din nou, ca nu ne mai invatam minte de vechea zicala romanesca: "La pomul laudat sa nu te duci cu sacul!" Cartea are ca titlu o conjunctie, "unless", care in traducere inseamna "in afara de cazul cand" sau "daca nu", iar capitolele au toate ca titlu cate o conjunctie (whether, if, yet), sau cate un adverb (wherein, otherwise, thus, already). Eu, cititor naiv de moda veche si formatie clasica, nu am reusit sa fac vreo legatura intre titluri si continutul romanului sau al capitolelor respective, desi, pe la mijlocul cartii, autoarea simte nevoia sa ne spuna ceva despre asta, fara a putea risipi, insa, senzatia de abscons, de voita super-sofisticare. Probabil ca sunt niste relatii intuitive, niste feeling-uri aici si nu neaparat relatii logice, cum credeam eu. Dar, depasind aceste consideratii de suprafata si intrand in fondul lucrurilor, constatam in primul rand ca autoarea a ales un subiect mare, o tema foarte umana, adica suferinta unei familii si in special a unei mame in fata unei lovituri neasteptate si nemiloase, brutale, a destinului, tematica care nu este noua si pe care am mai intalnit-o candva, iar multi cititori au incercat asa ceva chiar in propria lor experienta de viata. Probabil ca acesta este si motivul principal al succesului de bookstore al cartii. (Si o vizibila inclinatie spre "political correctness" ar putea fi remarcata aici.) Insa, tratarea acestui subiect generos dar si foarte dificil, te face sa te gandesti ca ar fi fost nevoie de pana unor scriitori de alt calibru, de talentul si de forta de analiza si de creatie epica a unor romancieri ca Balzac, Dostoievsky, Thomas Mann, William Faulkner, John Steinbeck, George Calinescu sau Camil Petrescu, ca sa poata fi explorata cum se cuvine si sa fie valorificata epic o asemenea tema dificila. Carol Shields ramane la suprafata lucrurilor, urmand buna traditie a literaturii canadiene care nu prea are tendinta explorarii in adanc, si te lasa mai mult sa-ti inchipui singur si sa banuiesti cam ce se petrece in sufletul oamenilor implicati in aceasta drama. Un anumit manierism, rezultat si din usurinta in manevrarea limbii si dintr-o scriere usoara, este prezent si nu ajuta in progresul povestirii, mai ales in cazul temelor complicate, cu adanci implicatii psihologice, cum este cazul aici. (Un scriitor cu redactare inceata, muncita, ar fi gasit mult mai usor drumul, in cazul acesta.) Ce putem, deci, sa spunem, in concluzie, despre cel mai bun roman canadian al anului 2002? Ca poate sunt si altele ceva mai reusite. Sa mai vedem. Pana atunci va spun ca mie mi-a placut mai mult Katherine Govier, mai putin premiata. Dar romanul "Unless" are si unele pasaje, unele randuri, mai interesante. Cartea este scrisa la persoana intaia si eroina primncipala, mama familiei, este o scriitoare de succes, exact ca autoarea, de te intrebi daca nu cumva romanul descrie o experienta personala a ei. Mai la inceput, cand cineva vrea sa o consoleze pe eroina principala, ii spune: "But you have your writing, Reta." (*) Si continuand idea, autoarea ne spune ca, da, indeletnicirea scrisului are proprietati terapeutice miraculoase si ca este o sursa remarcabila de suporturi morale (pentru autor ca si pentru cititorii sai). "Writing and translating are convivial, not oppositional and not at all hierarhical" (**), ne spune Carol Shields cu convingere, pe baza unei lungi si fructuoase experiente, iar eu sunt sigur ca are dreptate, aici. Scrisul, acest efort de creatie eminamente individual, are efecte pozitive in toate directiile si este esential benign, nu face rau, decat in cazuri extreme de rea vointa, de intentie expresa de a face rau a autorului, si aceste situatii marginale nu au de-a face cu ocupatia scrisului in sine, ci cu alte circumstante straine. Da, scrisul deschide canale de comunicatie, realizare foarte valoroasa si pune lumea in legatura pe un plan mai intelectual, ceea ce este un castig social sigur. Iar diversele situatii de controversa, de opinii diferite, nu sunt si nici nu trebuie sa fie in mod necesar, incarcate de ostilitate, de atitudini adverse. Din contra, scrisul stimuleaza cooperarea si interesele colective si ajuta la formarea atitudinilor pozitive pe plan cetatenesc, in societate (motiv pentru care scriitorii sunt foarte cautati de cate ori se iau initiative sociale importante). Scriitorii sunt, sau ar trebui sa fie, comunicatori prin excelenta, o calitate pe care cititorii o vor aprecia tot timpul lecturii. Mai departe, vorbind tot despre scriitori ("...words are my business" (***) ne spune la un moment dat autoarea), Carol Shields afirma "en passant" un adevar de mare importanta: "Without editors, writers are nothing..." (****)
................................................................ NA:(*) "Dar tu ai scrierile tale, Reta." (**) "Scrisul si a traducerile (ocupatiile respective) sunt conviviale (stimuleaza buna companie, ii face pe oameni mai sociabili), deloc adverse (nu incarcate de ostililitate, dimpotriva) si nicidecum ierarhice." (***) "...cuvintele sunt meseria mea." (****)"Fara editori, scriitorii nu sunt nimic." ................................................................
Cat de adevarata este aceasta afirmatie! Pentru ca fara un editor, si trebuie unul important, cu resurse si conexiuni serioase, multi scriitori, chiar foarte buni, nu ar putea depasi singuri starea de anonimat. In vreme ce valoarea intrinseca, reala, a unui scriitor nu depinde de editorul lui, punerea in valoare a acestor calitati depinde aproape in intregime de editor. Gasiti singuri cu usurinta exemple destule, (multe, in tara, dupa 89) in care consacrarea faimei si ajungerea la moda a unuor scriitori anume este in mare parte opera editorului cunoscut si influent (a editorului la moda), care a vrut, sau a avut interesul sa-l promoveze. Intre timp s-a anuntat ca trei scriitori canadieni au fost retinuti intr-o selectie finala de sase pentru premiul literar britanic Man Booker Prize, care se acorda anual unor scriitori de limba engleza din Commonwealth si Irlanda, pentru roman (fiction). Carol Shields este nominalizata cu Unless, alaturi Yann Martel din Montreal, scriitor de origine spaniola care scrie in engleza, cu romanul sau de debut, The Life of Pi si de scriitorul de origine indiana din Toronto, Rohinton Mistry cu romanul Family Matters. Ceilalti trei finalisti sunt un irlandez, William Trevor, o scriitoare Welsh, Sarah Waters si Tim Winton, un scriitor australian Acestia sase au fost alesi dintr-un lot preselectat de 20 de titluri. Gala finala, "the prize dinner", va avea loc la Londra pe 22 Octombrie a.c. Lumea literara canadiana este, asa cum va imaginati usor in aproape al noualea cer; si ar fi chiar in al noualea si si mai sus daca ar fi posibil, daca s-ar obtine si victoria finala cum scrie J.Adams in Globe&Mail: " ..all that's needed now is a Nobel victory to put the country inarguably in the pantheon of the world's great literatures." Dumneavoastra vedeti literatura canadiana, chiar atat cat o cunoastem noi acum, intre marile literaturi ale lumii? Premiul Nobel ar fi foarte posibil pentru CanLit, date fiind si vaditele tendinte de "political correctness" la moda, dar mai departe?
II. O c h e s t i u n e d e m o d a s i a l t e i m p l c a t i i
Ramanem in actualitatea torontoniana si ne oprim asupra unei chestiuni de moda, mai aparte. Va amintiti de "casual Fridays", cand se relaxau toate regulile scrise si mai ales nescrise de imbracaminte la lucru (si de eticheta?), iar angajatii erau incurajati de catre management sa vina Vinerea intr-o tinuta mai lejera, fara restrictiile obisnuite pentru toti profesionistii si pentru multe companii si nu numai din Bay Street. Si stiati, desigur ,de tendinta tot mai raspandita in ultimii ani, mai ales la tineret, de a te imbraca mai "usor", "overly relaxed", fara prea multa procupare in ce pui pe tine si cum arati. Ei bine, sa stiti ca vremea aceea a trecut de mult si ca astazi este la moda "sa fii atent cum te imbraci si cum arati"; si asta in toate zilele si in toate circumstantele. Si pentru toate varstele ! Tematica aceasta, care va imaginati cu usurinta ca este foarte bogata si se preteaza la multe dezvoltari si interventii, face obiectul unor articole in presa de life style, ca de exemplu in Globe&Mail-ul din 13 August a.c. Despre Canadian casual Fridays ni se spune ca a fost: "..pretty much a disaster.." (*) si ca a avut loc un "..general retrait, and is over right now " (**). Iata cateva consideratii, sau recomandari daca vreti, in legatura cu "business casual", acolo unde mai este cazul, sau in general despre tinuta "free from imposed formality", la care se recurge in weekend-uri, concedii sau alte situatii, chiar de business, dar mai putin formale: 1. Casual nu trebuie inteles in nici o situatie ca "sloppy", adica neglijent, sleampat, deoarece asta face imediat o foarte proasta impresie tuturor si situatia nu mai poate fi corectata usor. Nici un moment relaxarea codul de imbracaminte nu inseamna ca s-a lasat "garda jos", cum se spune, printr-o analogie foarte potrivita aici cu boxul. 2. Tinuta relaxata nu inseamna deloc scaderea standardului la ingrijirile personale (igiena personala, tuns, ras, haine calcate, aspectul general de prospetime etc.); din contra, in tinuta neformala trebuie avut si mai mare grije de aceste aspecte, deoarece orice lipsa este si mai vizibila si mai suparatoare ca de obicei.
..................................... (*) Aproape un dezastru. (**) (Si ca a avut loc) o retragere generala si este incheiata (aceasta tendinta) acum. ..........................................
3. Regulile obisnuite de a alege si a combina culorile nu se suspenda in cazul unei tinute mai putin formale, din contra! Se recomanda o alegere monocromatica, sau tonuri de o anumita culoare (adica tonuri de maro, de gri, de beige, de albastru etc.). Reamintesc aici ca, in combinarea culorilor, in toate cazurile, formale sau mai putin, trebuie sa se respecte regula ca nu se combina bine decat doua culori cel mult, cu albul, trei! Se pot accepta uneori mai multe nuante ale aceleiasi culori, dar se recomanda atentie deoarece nu toate nuantele unei culori merg bine una cu alta oricand si oricum. De regula, nu merg. Aici, in North America, se da mai putina atentie la asortarea culorilor decat in Europa, dar efectele sunt aceleasi (adica impresia proasta). De exemplu, in ultimul timp a revenit moda cu negru la barbati. De ce? Nu-mi dau seama, moda are legile ei destul de ascunse. Si se combina negrul, la intamplare, cu toate nuantele de galben, in special galben pai si cu albastru deschis (?!), culori foarte deschise (si chiar calde, in cazul galbenului) si care nu merg deloc cu negrul, culoare de eleganta sobra, chiar foarte sobra; amintiti-va regula: culorile foarte diferite nu se asorteaza decat rar si destul de greu, adica merg in special in anumite situatii, dar, din nou, nu oricand si nu oricum. 4. Se atrage atentia ca in situatiile de "...less formal dress, show the same good manners and respect; even a little more."(***) 5. Se subliniaza si ca: "Trust is the key in the business world and dressing more formally is a way to demonstrate that you can be trusted."(****) Cateodata este bine sa mai intarziem si asupra regulilor de inbracaminte, de combinare civilizata a culorilor ca si a altor reguli de comportament in societate. Sunt lucruri care au importanta lor si nu trebuie sa fie neglijate, sub pretext ca aici sunt mai putin in atentia generala decat in Europa. Inainte de a parasi - temporar de sigur, pentru ca vom reveni in curand - aceasta tematica de interes social major, vreau sa va amintesc doua idei care merita sa fie retinute. Honore de Balzac, marele romancier francez din secolul XIX si care se remarca printr-o adanca cunoastere a mentalitatii oamenilor si a comportamentului in societate, insista mult asupra imbracamintii si a tinutei in general: "A neglija cum te imbraci sau cum arati este sinucidere curata." spunea Balzac si putem sa-l credem. Iar in incheiere, iata o zicala care circula in lumea anglofona: "Ca sa fii un om de succes, trebuie mai intai sa arati ca un om de succes." Cu totul de acord.
III. U m o r n e a s t e p t a t
Pour la bonne bouche, iata acum doua episoade de umor de unde nu te-ai fi asteptat, si anume din salile tribunalelor (culese din The Toront Star in ultimii cincisprezece ani). Graba in a salva situatii pierdute ii incurca si pe lawyer-ii cu experienta. Mai demult, in Merry Old England, un tanar lawyer este "unceremoniously" intrerupt si sumar contrazis de catre judecatorul presedinte intr-o chestiune de interpretare a legii. "Sunt surprins" replica tanarul lawyer vadit contrariat. Colegul lui, un lawyer mai batran, cu multa experienta,temandu-se ca nu cumva spusele tanarului sa compromita cauza, sari in picioare si zise: "Trebuie sa cer scuze, My Lord, pentru pripita interventie a mai tanarului meu coleg. Cand va fi si el de varsta mea, nu va mai fi surprins si nu se va mai mira de nimic din cele spuse de Your Lordship!! Si acum iata o scena care a inveselit pe toata lumea, cu exceptia judecatorului. In Newfoundland (Terra Nova), la inceputul unui caz, judecatorul, ca sa se distreze putin pe seama proepinentului, il intreba in gluma: " Ia spune, de ce ti se spune dumitale 'Captain Smith'? Esti dumneata, intr-adevar, capitan (de vas)? " " Oh nu, Your Honour, facu amuzat amicul, dar stiti, la noi captain este, cum este la dumneavoastra Your Honour! "
..................... (***) "...imbracaminte mai putin formala, arata aceleasi bune maniere si respect (ca de obicei); chiar ceva mai mult." (****) "Increderea este cheia in lumea business-ului si imbracandu-te mai formal este o cale sa demonstrezi ca se poate avea incredere in tine." ......................
Pe data viitoare,
|
Mihai Semedrea 10/8/2002 |
Contact: |
|
|