Pentru voi copii
Gălbenus,
Într-o zi de primăvară,
Nu în zori, ci mai spre seară,
La căldură, în culcus,
Se ivi, el, Gălbenus.
Printre ouă, printre frati,
Nu stiu cum, nu mă-ntrebati,
Ud si-n haină aurie,
Prinse-a face gălăgie.
-Lângă puii negricii
Cum putusi tu ca să vii?
Se-ntreba closca-mbufnată,
Cu galosi si nemachiată.
-Doar de-atâtea generatii
N-am pomenit deviatii.
Negri-am fost din tată-n fiu
Zise cocosul zglobiu.
Si-uite-asa, lângă cotet,
Se-ntocmi un sfat istet.
Discutând acest delict
Se ajunse la verdict:
Gălbenus e negresit,
Pui de rată rătăcit.
Mama,
Mâinile-i sunt fermecate,
Căci nimeni ca ea nu poate ,
Cu mângâieri să-ti aline
Temeri, griji, doruri, suspine.
Prin a ei blândă povată,
Lucruri bune te învată;
De rele te ocroteste,
Când gresesti te dojeneste.
Plângi mereu cu ochii ei
Si îti poartă pasii grei;
Ea ti-e înger păzitor,
Tu, lumina ochilor
Si din fasă la mormânt,
Tot copil, miracol sfânt.
Mâinile-i sunt fermecate,
Căci nimeni ca ea nu poate,
Într-o inimă s-adune,
Toată dragostea din lume.
Grădina fermecată,
Personajele:
Povestitorul
Curiosul
Morcovul
Cartoful
Ceapa
Varza
Rosia
Ardeiul iute
Ardeiul
Usturoiul
Povestitorul
Dragi părinti si voi bunici,
Ne-am strâns azi cu toti aici,
Să vedem cum oare-arată,
O grădină fermecată;
Dar vorba să n-o lungim
Si atenti cu toti să fim.
Pe scenă apare Curiosul, un băietel. In mijlocul scenei se află un cos mare în spatele căruia se ascund celelalte personaje.
Curiosul:
Am văzut din depărtare
Acest cos, atât de mare,
Încât îmi pun o-ntrebare:
Ce se-ascunde în el oare? (Curiosul se-ndreaptă spre cos si aduce în fata lui un morcov).
Curiosul :
În cos iată c-am găsit
Un mic morcov aiurit.
Haideti să-i dăm ascultare,
Să vedem ce veste are.
Morcovul:
Oi fi eu o rădăcină,
Dar îti fac viata senină.
Minerale, vitamine,
Toate le găsesti la mine.
Ochisorii-ti îngrijesc,
De boli grele te feresc.
Prieten bun de tu îmi esti,
Mare, mare poti să cresti.
Morcovul se asează pe un scaun, lângă el urmând să se aseze,în ordinea în care ies din cos, restul legumelor.
Curiosul :
Un cartof mai vrea să vină,
De la umbră, la lumină.
Cartoful :
Nici eu nu sunt mai prejos,
Chiar de nu-s prea arătos.
Voi mă stiti ca aliment,
Dar sunt si medicament.
Inima eu o-ngrijesc
Si atentia-ti sporesc,
Bei un suc de cartofior
Si-ai un somn odihnitor.
Curiosul: Nici ceapa nu lipseste.
Ceapa:
Când cojoacele-mi desfac,
Multora le vin de hac.
Lacrimi curg pe îndelete,
Ce să-i faci bietei cepe?
A, B, C-s si vitamine,
Toate le găsiti la mine.
Luptător neînfricat,
Pot răceala s-o combat.
De sunt verde sau uscată,
Nu mă ocoli vreodată!
Curiosul :
Am găsit în cos si-o varză.
Varza:
Sunt o nobilă domnită,
Am mereu verde rochită.
La masă de stai cu mine,
Negresit îti va fi bine.
Cu magneziu te-ntăresc,
Cu calciu te-nzdrăvenesc.
Si de nu esti multumit,
Vitamine îti trimit.
Curiosul :
De rosie nu uităm,
Frumos să o-ntâmpinăm.
Rosia:
Sosuri, ciorbe si salate,
Cu mine-s o bunătate.
Le dau îndată savoare,
Si nu uit nici de culoare.
Nu mă las la celelalte,
Sunt izvor de sănătate.
Curiosul :
Un ardei iute si sare,
N-are stare, n-are stare!!
Ardeiul iute:
Când mă vezi începi să tremuri,
De ce oare te cutremuri?
Doar la fată te-nrosesti,
Mai rău nu ai să pătesti.
Stomacu` ti-l îngrijesc
Si corpu` ti-l încălzesc,
Pază bună-s la inimă,
Nu o legumă haină;
Sunt ce-i drept cam... prea picant,
Dar scad durerea instant.
Curiosul: Iată un ardei.
Ardeiul:
Nici eu nu-s de aruncat,
Oricum as fi colorat,
Rosu, galben sau verzui,
La gust bun, nu amărui.
Fibre am si vitamine,
Să nu-mi spui că nu-ti convine.
Curiosul: Un usturoi am găsit!
Usturoiul:
Multi de mine se feresc,
La masă nu mă poftesc.
Sunt prea rău mirositor,
Ca să fiu pe placul lor,
Dar nu stiu că eu pot tine
Loc de leacuri mult si bine.
Scad tensiunea măricică,
De răceală nu mi-e frică.
Personajele se prind de mână si se întorc în cos.
Povestitorul:
O grădină-i fermecată,
Când din poartă se arată,
Fructe-alese si legume
Tot ce e mai bun pe lume.
|
de Teodora Noje 4/20/2014 |
Contact: |
|
|
