Învierea Domnului in poezia clasică
Învierea din morti a Domnului nostru Iisus Hristos este cea mai importantă, mai înaltă si mai strălucitoare sărbătoare din tot calendarul crestin. Înainte de învierea Sa, Domnul mai înviase din morti pe fiica lui Iair, pe fiul văduvei din Nain si pe Lazăr.
Acum, însă, este vorba de Învierea Celui ce-a spus despre Sine : "Eu sunt învierea si viata. Cel ce crede în mine, chiar de va muri, va trăi" (Ioan 11,25), chezasia învierii noastre, după cum mărturiseste Sfântul Apostol Pavel, "Căci dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică si credinta noastră" (I Cor. 15, 14). si dacă Părintii Bisericii si teologii ei au dedicat pagini nenumărate acestui maret praznic, poetii - acesti zefiri ai slovelor - nu puteau rămâne mai prejos si, cu atât mai putin, poetii români.
Luceafărul poeziei românesti, Mihai Eminescu, prezintă în poezia "Înviere" viziunea cosmică a nespusei bucurii pascale.
"Un clopot lung de glasuri vuii de bucurie/ Colo-n altar se uită si preoti si popor/ Cum din mormânt răsare Christos biruitor/ Iar inimile toate s-unesc în armonie/ Cântări si laude-năltăm/ Noi, Tie, Unuia,/ Primindu-L cu psalmi si ramuri/ Plecati-vă neamuri, cântând Aleluia./ Christos a înviat din morti/ Cu cetele sfinte/ Cu moartea spre moarte călcând-o/ Lumina ducând-o/ Celor din morminte"
George Cosbuc, în poezia "La Pasti" dă glas exploziei de bucurie si sperantă pentru primăvara Învierii "Prin pomi e ciripit si cânt/ Văzduhu-i plin de-un rosu soare/ si salciile-n albă floare - E pace-n cer si pe pământ/ Răsuflul cald al primăverii/ Adus-a zilele-nvierii// si cât e de frumos în sat !/ Crestinii vin tăcuti din vale/ si doi de se întâlnesc în cale/ Îsi zic : Hristos a înviat./ si râde - atâta sărbătoare/ Din chipul lor cel ars de soare ..."
Poezia "Hristos a înviat", Alexandru Vlahută surprinde pe stăpânii lumii, înspăimântati : "S-au cutremurat stăpânii lumii/ La glasul blândului Profet/ Si-un dusman au văzut în Fiul/ Dulgherului din Nazaret .../ El n-a venit să răzvrătească/ Nu vrea pieirea nimănui/ Descult pe jos, colindă lumea/ si multi hulesc în urma lui!» / arătând că "El orbilor le dă lumină/ si mutilor le dă cuvânt/ Pe cei infirmi îi întăreste/ Pe morti îi scoală din mormânt" Poezia se încheie cu un îndemn "Voi toti ce-ati plâns în întuneric/ si nimeni nu v-a mângâiat,/ Din lunga voastră-ngenunchere/ Sculati ... Hristos a înviat !"
Mobilizatoare este si poezia "Christos a înviat" de Vasile Alecsandri, în care afirma "Christos, zeul credintei, iesit-a din mormânt/ Si-a Sa înviere/ Ne-arată că nu piere/ Dragostea, credinta si adevărul sfânt./ Christos e viu ! Ca Dânsul, o, voi ce suferiti/ În lanturi de robie/ Curând la viata vie/ Din umbra trist-a mortii veti fi cu toti iesiti !
Octavian Goga, în poezia "E sărbătoare" face o paralelă între Învierea Domnului si cea a neamului românesc cel obidit : "E sărbătoare pe câmpie/ Si-n suflete e sărbătoare/ Învie firele de iarbă sub ploaia razelor de soare./ Sunt Pastile cele frumoase si-n fire zvonul lor străbate/ Clopotnita-si îndoaie trudnic încheieturile uscate ... Voi toti ce suferiti si plângeti sub larga-ntindere albastră/ Veniti, veniti căci va să vie curând împărătia voastră ... Voi, cei ce fruntea de sudoare, cu genele de lacrimi ude,/ Eu cerului vă strig durerea si Dumnezeu din cer aude ! Aduc lumina care sparge si sfarmă capite de păcate/ Zăvoarele mucegăite din temnite întunecate ! Eu celor orbi dezleg azi taina înfricosată de-a vedea/ si prăznuiesc, că-n a lor suflet învie învierea mea ...
În poezia "Noaptea Învierii", poetul Nichifor Crainic prezintă minunea când un tâlhar, venit cu toporul să fure si să ucidă, cade-n genunchi cerând iertare în fata icoanei la care o bătrână infirmă se roagă si cântă Hristos a înviat.
"E noaptea-nvierii. Tresaltă făptura/ Tămâie e-n codrii si smirnă-n grădini,/ Spre mare iubire se-naltă natura/ Cu ierburi si arbori schimbati în lumini ... Ce caldă blândete, ce miere cerească/ E-n glasul bătrânei că omu-a-mpietrit/ Se năruie bratul ce vru să lovească/ Toporul îi cade cu zgomot ignit ... Zdrobit îngenunche si cere "Iertare,/ Iertare, iertare", cu glas sugrumat,/ Bătrâna-l priveste cu-adâncă mirare/ Iar glasul ei cântă "Christos a înviat !"
Alt mare poet interbelic, Radu Gyr, în poezia "Săptămâna Patimilor" afirmă : "Dă-ne iubirea Ta ! Dă-ne putere/ Din clipa înclestării-nsângerate/ Să ne primim cuiele si fierea/ Ca Tine-n marea Ta singurătate".
Tot el, în poezia "Iisus în celulă" are într-o noapte viziunea intrării Mântuitorului în celula unde fusese întemnitat sub aberante motive acuzatorii. "Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă./ O, ce trist si ce-nalt părea Christ/ Luna venea după El în celulă/ Si-l făcea mai înalt si mai trist/... S-a asezat lângă mine pe rogojină/ Pune-mi pe răni mâna ta !/ Pe glezne avea urme de cuie si de rugină/ Parcă purtase lanturi cândva ... Unde esti, Doamne? Am urlat la zăbrele/ Din luna venea fum de cătui/ ... /M-am pipăit ... si pe mâinile mele/ Am găsit urmele cuielor Lui".
Sensibilul Vasile Voiculescu, în poezia "Pe cruce" arată durerea Sfintei Fecioare, a ucenicilor si a naturii pentru crucificarea Domnului. "Iisus murea pe cruce, Sub arsita grozavă/ Pălea curata-i frunte ce-o sângerase spinii/ Pe stâncile Golgotei tot cerul Palestinei/ Părea că varsă lavă/ si chiar în clipa mortii huliră cărturarii/ Cu fierea otetită îi adăpau străjerii./ Râdea în hohot gloata de spasmele durerii/ Si-L ocărau tâlharii .../ Zdrobită, la picioare-i zăcea plângând Maria/ Si-adânc zbugnea durerea din inima-i de mamă/ Alături Magdalena, în lunga ei maramă/ Tipa văzând urgia ..."
Preotul basarabean Alexe Mateevici apoteozează minunea si lumina sfintei Învieri în poezia "Hristos a Înviat". "Lumini lucesc la gura mormântului deschis/ Întunecimea piere o clipa-n toată firea .../ Hristos învie !... Paznici, să fie vouă vis/ Lumina vă orbeste, v-a înlemnit uimirea./ Lumina din lumina cerescului cuprins/ Luceste-acum pe chipu-I. Îl-naltă biruinta./ Si, lepădând pământul îl lasă foc nestins/ Pe calea mântuirii ; nădejdea si credinta./ Cu moartea Sa pe cruce, murind nevinovat,/ Ne-a dat El nouă pilda a marei jertfi de Sine/ Cu moartea Sa pre moarte călcând a înviat/ Spre învierea vietii în faptele de bine ..."
C. Z. Buzdugan, în poezia "Clopote de Pasti", redă dialogul clopotelor în sfânta zi a Învierii : "De departe-n lungi ecouri, mii de sunete de clopot/ Îsi amestec- armonia în acest feeric ropot./ Primăvara lung răsună prin văzduhuri, cadentat,/ Iar ecoul blând răspunde "Adevărat a înviat !.../ si când templele sfintite deschid vechile lor porti/ E-ntr-un gând întreg pământul : A-nviat Chistos din morti...
"
D. Zamfirescu, în poezia "Ghetsimani" imaginează ultima rugăciune a Mântuitorului în grădina Gethsemani, adresată cerescului Tată.
"Părinte, tu ce toate cele/ Le duci pe dreapta lor cărare,/ Ce cârmuiesti prin haos stele,/ Talazuri pe pustiu de mare ... Părinte, Tu ce-ai pus în mine/ Senin din sfânta Ta fiintă,/ Măreste-mi sufletul spre bine,/ Puterile spre suferintă./ Si cade pe genunchi. Eteric/ Sclipeste luna peste dealuri/ Lăsându-I chipu-n întuneric,/ Iar gândul sus, în idealuri"
Vasile Militaru, în poezia "Hristos a înviat" explică necesitatea îndepărtării zgurei păcatului prin spovedanie pentru apropierea de Domnul cel Înviat. "Simti tu, topită-n suflet vechea ură/ Mai vrei pierzania celui plin de har ?/ Ti-ai pus zăvor pe bârfitoarea gură? / Iubirea pentru semeni o simti jar ?/ O, dac-aceste legi, de-a pururi sfinte/ În aur, măcar azi, te-au îmbrăcat/ Cu Serafimii-n suflet, imn fierbinte/ Ai drept să cânti "Hristos a înviat".
D. Bolintineanu, în "Iisus pe cruce", uneste suferinta cu iubirea. Panait Cerna, în poezia "Trei zburătoare", prezintă rotirea păsărilor care veghează ultimele clipe din viata pământească a Domnului pe cruce. Maria Cuntan, în poezia "Ouă rosii" prezintă evlavioasă, simbolul eternizării vietii prin suferinta însângerată a Domnului Iisus.
Spatiul nu ne mai permite decât să amintim si pe alti poeti români care au imortalizat în versuri minunea Învierii ca Tudor Arghizi, I. Pillat, A. Manciu, M. Codreanu, R. Niger, M. Popescu. I. I. Onu, E. Zegreanu, Pan M. Vizirescu, Ovidiu Papadima, Ion Siugariu, Mircea Streinu si multi altii. Ca si poetii clasici, ei si-au muiat pana în azurul Harului pentru a transpune-n versuri incredibila minune a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.
Hristos a Înviat !
Montreal / aprilie 2014
|
Preot Dr. Cezar Vasiliu 4/17/2014 |
Contact: |
|
|
