"...Din periodice", o carte de Monica Potcoavă
Tuse expresioniste, în opera unui dascăl de exceptie
În urmă cu câteva luni, la 25 septembrie 2013, după o lungă si grea sufeintă, a plecat pe drumul eternitătii încă un suflet curat, chemat de Dumnezeu împreună cu toti cei buni. Este vorba de profesoara Monica Aurora Albu-Potcoavă, un dascăl de exceptie, care s-a recomandat prin rezultatele obtinute de-a lungul celor 72 de ani, plini de reusite.
Recent, am primit volumul ce poartă titlul "...Din periodice", tipărit la Editura Sitech, din Craiova, în primele luni ale anului 2014, ce poartă semnătura celei ce a fost, profesoara Monica Potcoavă. Lucrarea, cu o mare densitate informatională, este publicată postum de către Andrei Potcoavă, sotul autoarei. În paginile volumului sunt redate o suită de eseuri, recenzii, tablete de critică si istorie literară, publicate de-a lungul timpului de autoarea pe care o evocăm.
Volumul este atent structurat si echilibrat, având trei părti: 1. Activitatea în domeniul filologiei si pedagogiei. 2. Eseuri, recenzii si critică literară. 3. Remember. În debutul cărtii se află un referat detaliat, care poartă titlul, " Eminescu, Eternul Nostru Luceafăr", un discurs cu un mixaj reusit, prezentat la Simpozionul omagial, organizat de către Inspectoratul Scolar Judetean Dolj, la 14 ianuarie 1989, în Sala Marin Sorescu, a Teatrului National din Craiova. Prin parcurgerea acestor rânduri se detasează preocupările lui Mihai Eminescu, frământat, la vremea respectivă, de organizarea sistemului de învătământ. El sugerează prudentă, în adoptarea unor schimbări, care "pot fi bune pentru altii, dar pentru noi, nesosind la timpul lor, devin dezastruoase" Mai precis, marele poet se referea la proiectul de reformă, elaborat de Vasile Conta.
În anumite perioade, Monica Potcoavă a colaborat la diferite reviste, precum Limbă si Literatură, Revista de Pedagogie, în cotidianul craiovean Înainte, Revista Ramuri, Revista Pădurea Noastră, Renasterea Ortodoxă.
Rolul acestor rânduri nu este acela de a povesti cartea, răpindu-i cititorului curiozitatea de a o parcurge în liniste si, mai ales, cu multă răbdare. Autorul acestor rânduri doreste să puncteze, numai, câteva aspecte despre viata si opera profesoarei Monica Potcoavă. Cartea are, deja, o prefată amplă. A elabora o alta la cea existentă nu-si are rostul si efectul scontat.
Despre notele de critică literară, la adresa lui Ion Creangă, Marin Sorescu, Veronica Micle, lista fiind lungă, mă opresc, mai întâi, la capitolul în care, autoarea face referire la existenta unor fete ascunse ale unui trecut, care nu trebuie uitat. Sunt deosebit de interesante dezvăluirile care ies la iveală din cuprinsul volumului- Trădarea intelectualilor, care reprezintă prima parte, dintr-un bogat material memorialistic, adunat în lucrarea "România în timpul Primului Război Cultural (1944-1948)", apărut la Editura Transpres, Sibiu, 1992, autor Ana Selejan.
La acest capitol întâlnim nume cunoscute, precum Stefan Baciu, George Rizescu, Tudor Ilie, Radu Gyr, Victor Ioan Pica si Timotei Cipariu. Invit cititorul să insiste la acele pagini, unde v-a redescoperi nestemate literare, de o mare valoare. Afirmatia lui Victor Ioan Pica " Libertatea are chipul lui Dumnezeu", este relevantă.
În paginile următoare întâlnim o frumoasă prezentare a codrului, felul cum a fost descrisă pădurea de scriitorii timpului, de oamenii de spirit, care au apreciat împărătia codrului. Printre acestia sunt amintiti Dimitrie Cantemir, Grigore Alexandrescu, Alecu Russo, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Martha Bibescu, Emil Lăzărescu, Nicolae Iorga, pictorul Ion Andreescu si altii.
Notabil este un citat din poezia - Stefan Vodă si codrul, publicată de Vasile Alecsandri în Revista Convorbiri Literare, din 15 aprilie 1861: Stefan Vodă rătăcit/ Intră-n codru nfrunzit/ Codru-i zice: " Domn viteaz!/ Ce-ti curg lacrimi pe obraz?" (...)" Încetează plânsul tău,/ Căci, din brazii mei trufasi/ Face-ti-oi voinici ostasi/ Ca să scapi, biata mosie/ De păgâni si de urgie".
Celelalte capitole poartă titluri sugestive, precum Vânătoarea de vrăjitoare, Noua ordine culturală si Dosarul Crizismului. Monica Potcoavă ne precizează că " Valoarea documentară a volumului o certifică fiecare capitol, centrul de greutate constituindu-l, totusi, - Trădarea Intelectualilor, construit impecabil, remarcabil, prin duritate si coerentă". Volumul, "...Din Periodice", este o carte care cere să fie citită, care nu trebuie să lipsească în biblioteci. A face o sinteză a acestei lucrări înseamnă a omite ceva, un element cât de mic, ceeea ce nu este permis, deoarece toate detaliile sunt deosebit de importante la acest cumul de eseuri si recenzii.
Lângă cele de mai sus, trebuie amintite câteva repere importante din viata celei care a fost Monica Aurora Potcoavă, o intelectuală de înaltă tinută, care a dunat cu migală date de real interes. S-a născut la Blaj, judetul Alba, la 8 ianuarie 1941. După absolvirea liceului a urmat cursurile Facultătii de Filologie a Universitătii din Timisoara. În urma unor rezultate de exceptie a obtinut licenta ca sefă de promotie, în vara anului 1963. Datorită faptului că, tatăl său, profesorul Nicolae Albu, a fost detinut politic, tânăra absolventă nu a avut sansa să fie oprită în structurile universitare.
În toamna anului 1963, s-a prezentat la Liceul de Chimie din Craiova, unde a predat limba si literatura română, timp de cinci ani. În perioada 1968-1998 a fost profesoară la Liceul Energetic din Craiova, o scurtă perioadă îndeplinind functia de director adjunct. După pensionarea intervenită în 1998, s-a retras în Blajul natal, pentru a-si îngriji mama - Aurelia Albu, care a decedat în anul 2006. Sapte ani mai târziu, după o lungă si grea suferintă, la 25 septembrie 2013 s-a stins si cea care a fost Monica Potcoavă.
În perioada când a activat la catedră, timp de 35 de ani, a avut o bogată activitate publicistică, fiind prezentă în diferite reviste si ziare, asa cum am mai arătat. Nu a avut posibilitatea să ocupe un loc de conducere în structurile înalte, deoarece nu a fost membră PCR, din cauza originii sociale paterne. Pe tot parcursul vietii a fost nevoită să suporte consecintele impuse de selectia distructivă.
Ca o concluzie de final, frazele profesoarei Monica Potcoavă sunt de factură romantică. Se poate aprecia metodica de constructie a atmosferei prezentate, care ne poartă pe aripa unui vis frumos, cu trăiri interioare, de o sensibilitate rară. Eseurile, studiile si recenziile sale au multă filozofie si o largă paletă a decoratiunii spirituale, o adâncă profunzime a valorii intelectuale.
Laval, Canada
15 aprilie 2014
|
Ion Anton Datcu 4/16/2014 |
Contact: |
|
|
