Trei poeme fără timp anume
SIMPLITATE
Am pus în inimă iubirea
cu părul despletit pe rouă,
pripăsit din dragoste printre oameni.
Ecou se frânge troscotul sub pasi,
priviri năruite ca ziduri
sub cuvintele lacrimilor…
Durerea învată pasul fiecăruia,
moartea ia fiinta de lângă noi,
de-atâtea gânduri, mă mir
că nu se prăbuseste pământul în haos.
Iubirea umple inima
cu simplitatea sângelui.
*
FIOR
Cutremurat de eternitate prin clipă
îti ofer o bătaie de inimă
si apoi câte mai sunt
în patima sărutului,
sub singurătatea stelelor.
Rătăceste tristetea în privirea ta,
bucuria se revarsă într-o lacrimă neplânsă,
se spulberă tăcute valurile umbrei;
cât timp arzi în bratele mele,
nu-mi pot închipui sfârsitul lumii.
Un fior dramatic din suspinu-ti dulce
opreste miscarea gândului:
vei îngriji mormântul meu,
pe urmă ne va recunoaste uitarea.
*
VERSURI ÎN LANT DIN TULPINA PĂPĂDIEI
Miscarea intimă a respiratiei
farmecă privirea,
o simt fior până-n inimă,
limpede ca apa de izvor...
Apa de izvor, miscarea pământului
în lacrima sfântă,
adâncă descântă,
caută viata să stăpânească setea…
Cu sete, preajma se scutură de somn
si toate făpturile sângelui
în izbucnirile neauzite ale sevei...
În respiratie, părul se-nfioară,
îi răspunde ecoul dorului,
setea-n apa de izvor
din vremea când făceam lanturi
din tulpina florilor de păpădie.
Constantin Teodorescu, Kitchener
|
Constantin Teodorescu 4/16/2014 |
Contact: |
|
|
