Trei poeme fãrã timp anume
SIMPLITATE
Am pus în inimã iubirea
cu pãrul despletit pe rouã,
pripãsit din dragoste printre oameni.
Ecou se frânge troscotul sub pasi,
priviri nãruite ca ziduri
sub cuvintele lacrimilor…
Durerea învatã pasul fiecãruia,
moartea ia fiinta de lângã noi,
de-atâtea gânduri, mã mir
cã nu se prãbuseste pãmântul în haos.
Iubirea umple inima
cu simplitatea sângelui.
*
FIOR
Cutremurat de eternitate prin clipã
îti ofer o bãtaie de inimã
si apoi câte mai sunt
în patima sãrutului,
sub singurãtatea stelelor.
Rãtãceste tristetea în privirea ta,
bucuria se revarsã într-o lacrimã neplânsã,
se spulberã tãcute valurile umbrei;
cât timp arzi în bratele mele,
nu-mi pot închipui sfârsitul lumii.
Un fior dramatic din suspinu-ti dulce
opreste miscarea gândului:
vei îngriji mormântul meu,
pe urmã ne va recunoaste uitarea.
*
VERSURI ÎN LANT DIN TULPINA PÃPÃDIEI
Miscarea intimã a respiratiei
farmecã privirea,
o simt fior pânã-n inimã,
limpede ca apa de izvor...
Apa de izvor, miscarea pãmântului
în lacrima sfântã,
adâncã descântã,
cautã viata sã stãpâneascã setea…
Cu sete, preajma se scuturã de somn
si toate fãpturile sângelui
în izbucnirile neauzite ale sevei...
În respiratie, pãrul se-nfioarã,
îi rãspunde ecoul dorului,
setea-n apa de izvor
din vremea când fãceam lanturi
din tulpina florilor de pãpãdie.
Constantin Teodorescu, Kitchener
|
Constantin Teodorescu 4/16/2014 |
Contact: |
|
|
