Interpretări - Despre frumusete si frumos ( 2 )
Când ne-am despărtit în numărul trecut s-ar fi putut să rămâneti cu impresia gresită că am ajuns într-un impas datorită caracterului aparent ambiguu al frumusetii. Dar frumusetea este parcă anume menită să provoace confuzie fiindcă se iveste peste tot si în cele mai felurite domenii, confruntându-ne de fiecare dată cu noi dificultăti. Căci, spre deosebire de alte lucruri care ne fac plăcere, frumusetea este o calitate a obiectului în sine si nu se judecă neapărat prin senzatia ce o provoacă celui care îl contemplă. De exemplu apa căzând într-o cascadă poate fi de o frumusete sublimă, dar când însetat fiind beau din ea ca să-mi potolesc setea aceasta îmi provoacă o plăcere fără legătură cu frumusetea apei. În mod similar frumusetea persoanei iubite stimulează pasiunea erotică a partenerului îndrăgostit. Dar este oare dorinta partenerului îndreptată către frumusete ca atare? Este adevărat că ardoarea sexuală poate fi consumată si temporar satisfăcută, dar în nici un caz nu prin posesia frumosului. Ca si în cazul apei frumusetea este aici proprietatea persoanei îndrăgite si nu poate fi niciodată împărtită. Cel mult poate fi contemplată ori eventual distrusă de vârstă sau boală, ori printr-un accident, dar niciodată însusită prin transfer. Observatia aceasta a constituit si punctul de plecare al conceptiei platonice depre dragoste.
Teoria lui Platon preluată de crestinism si aplicată relatiilor heterosexuale, a avut în evul mediu o mare influentă asupra poeziei în particular si artelor în general. Acestea au contribuit la răspândirea unui nou mod de a privi femeile si la înflorirea temporară a cavalerismului. Noi oamenii suntem însă o specie sceptică, dedată pornirilor profane si idea contemplării eterice a frumosului feminin nu a putut rezista prea multă vreme competitiei plăcerilor mai pedestre, dar reale si mult mai la îndemână. Asa s-a născut conceptul de dragoste romantică.
Spre deosebire de dragostea platonică dragostea romantică este un termen relativ care si-a schimbat repetat întelesul de-a lungul secolelor. Initial ea a însemnat mai degrabă o relatie de afinitate spirituală, decât una de intimitate fizică, desi aceasta din urmă nu era totusi exclusă. De altfel foarte curând dragostea romantică a inclus si căsătoria. Tot atunci a apărut si fenomenul “Valentine”. Dar mai târziu, odată cu moda căsătoriilor aranjate, lucrurile s-au cam încurcat si au continuat să se complice astfel încât astăzi când legătura matrimonială a ajuns un fel de glumă care si-a pierdut de mult poanta ne-ar trebui un tratat voluminos ca să cuprindem toate acceptiunile contemporane ale termenului.
Prima mentiune a zilei Sfântului Valentin în legătură cu dragostea romantică a apărut în 1382 în cartea lui Geoffrey Chaucer, Parlament of Foules. Printr-o imagine poetică care s-a bucurat de o longevitate într-adevăr extraordinară, căci se perpetuează si în vremea noastră, părintele literaturii engleze a asociat perioada din an când păsările îsi caută pereche cu sărbătorirea Sfântului Valentin. De unde simbolul celor doi porumbei si expresia cu multiple variante: X si Y se poartă ca doi porumbei îndrăgostiti.
Fireste că ultra comercializata Valentine Day, asa cum se practică acum în America de Nord nu mai are aproape nimic de-a face cu dragostea romantică, fiind pradă arghirofiliei galopante cu care a molipsit-o globalizarea. Din păcate distanta ne împiedică să ne formăm o opinie personală despre ceea ce se petrece curent cu sentimentalul nostru mărtisor, după unii autori echivalentul românesc al lui Valentine. Dar dacă ar fi să credem atotstiutoarea Wikipedia nu comercialismul este gata să înghită mărtisorul ci balaurul schimbărilor care bântuie hinterlandul carpatic unde neo-filodacii sustin ca substitut sărbătoarea de dragobete, în ciuda numelui ei de origine vădit sârbească. Ceea ne interesează însă aici este că aceste trei evenimente festive ne dezvăluie un alt aspect al frumosului si anume că lucrurile pot fi comparate si ierarhizate din punct de vedere al frumusetii. “Am cumpărat cel mai frumos valentine, mărtisor, buchet, etc. pentru cea mai frumoasă fată,” spune îndrăgostitul. Dar achizitionarea cadoului este o chestiune de gust, iar alegerea iubitei depinde de o infinitate de conditii mai mult sau mai putin esoterice.
Cândva am vizionat filmul Viva Villa, inspirat de viata revolutionarului mexican, “generalul” Pancho Villa, cu Wallace Beery în rolul principal. Villa a fost fiul lipsit de educatie al unui tăran sărac, amestecat de foarte tânăr în tot felul de actiuni banditesti. Datorită îndemânări cu care mânuia pistolul si al împrejurărilor favorabile a ajuns la sfârsitul secolului XIX stăpânul absolut al marii provincii mexicane Chihuahua si este în prezent inclus în panteonul eroilor Mexicului. În timpul războiului civil, la terminarea căruia s-a numărat printre învingători, el a fost însotit continuu de un reporter american care i-a devenit prieten intim si factotum. Într-una din scenele filmului, Villa aflat în criză monetară a ordonat emiterea de bancnote fără acoperire, însărcinându-si prietenul, un bun desenator, cu ilustrarea lor. Prototipurile decorate cu motive florale i-au displăcut potentatului care a cerut autorului să nu folosească flori ci tauri, ce simbolizau pentru el etalonul frumusetii. Într-o altă scenă Villa dorind să cucerească favorurile unei tinere din înalta societate, îsi roagă amicul să compună în numele său o scrisoare de dragoste ornată adecvat. Vigneta produsă de american, având ca temă cei doi porumbei traditionali, nu l-a satisfăcut pe Villa care a sugerat să înlocuiască păsările cu un taur si o junincă reprezentati într-o situatie corespunzătoare intentiilor sale.
De gustibus non est disputandum, despre gusturi nu se poate discuta, afirmau latinii în întelepciunea lor vetustă. Oare chiar asa să fie?
Si dacă este asa, la satisfacerea căror pofte se refereau anticii?
Naramata BC
|
Gabriel Watermiller 4/11/2014 |
Contact: |
|
|
