Poezii din noul volum : "Călător prin lume si prin suflete"
ÎN PAS CU VREMEA
Pescărusi de argint cad in picaj din cer Se oglindesc în apa turcoise a bazinului Nu este minunat să-i am mereu în fata ochilor Când înnot in bazin si, dacă vreau Să-i văd prin geam, afară, proiectati pe cerul Dureros de albastru?
Meditez înnotând usor, cât să mă tin pe apă; Căci am lăsat problemele „de nerezolvat” sus, în apartamentul meu în care acum, în lipsa mea, aerul conditionat îsi face de cap...Apele usor sărate ale minunatului lac, mă suportă: poate fi orice lac în Elvetia chiar. Instaurez o stare de vis si „orice este posibil!”_ numai să vrei!
Am acum în fata mea, un birou acoperit de planuri de arhitectură o teribilă poftă de lucru mă cuprinde; vila ce o proiectez, va respecta ecosistemul vila va avea geometria, lumina, apa – unui proiect de Paladio; lacul ce o înconjura va fi populat de ratele cu căpsor albastru special domesticite pentru acest loc sălbatec;
Mă gândesc să folosesc măiestria naturii; lenesă, voi lua deagata câteva din sculpturile ei: rădăcinile contorsionate, înegrite de vreme le voi albi, peria, mângâia si lăcui, căci cine întelege mai bine timpul etern decât lemnul si piatra. Voi alege un munte de travertin, din care voi tăia felii nervurate pentru a înveli casa de piatră pe care o voi construi. Zi de zi voi adăga aceste minuante completări la constructia mea. Când va fi gata voi aduce cele trei dragi generatii să trăiască in ea.
Fatada minunată, fară un rid, îmi va fi oglindă; voi crede că sunt eu, cu zeci de ani in urmă si voi trăi o a doua tinerete. Nu că nu as iubi fetele ridate, uite, nu privi mai departe de catedrala Notre Dame de Paris...ce înseamnă catedrală spălată, albă, curată...nu mai este ea. Tot asa fetele ridate, au frumusetea lor; ele aduc dovada că au trăit, au paticipat, s-au consumat; iar timpul, cu drag si-a făcut treaba lui, timpul cel implacabil
A simti arhitectura pământului, este o calitate în sine; nu poti construi o clădire fără a stăpâni această stiintă; privesti împrejur si constati; încerci să estimezi nu numai costul clădirii si al întretinerii ei dar si logevitatea ei, felul cum va sta in fata timpului Luăm în considerare economisirea de energie, o poluare cât mai redusă, o bună gospodărire a apelor menajere. Să incercăm să dăm înapoi naturii o parte din ce luam; să incercăm să respirăm un aer proaspăt, să nu lăsăm urmele existentei noastre peste tot să respectăm si ceilalti chiriasi dragi naturii mame... să lăsăm pământului petrolul, cărbunele, să folosim energia soarelui si de ce nu? pe cea a vântului bucuros de a ne servi... să iubim umbra dată de păduri ca si lumina răspândită de un soare generos biometism, ergometism, simultaneitatea recoltelor, ingineria plantelor...sa luăm ce este bun din tot si să adaptăm cu dragoste si consideratie la nevoile noastre; să ne gândim o clipă si la strănepoti, să le lăsăm si lor ceva din abundenta cornului ce a fost vărsat pentru noi...
Asa se face ca tai muntele de travertin si pe măsură ce fasonez si slefuiesc piatra mea, o pun in temelie, pe fatade; iar când se termină, tai alta_ căci nu vreau să risipesc ceeace a acumulat muntele bogat din spatele casei mele muntele care-i va tine adăpost si-i va oferi aerul oxigenat al pădurilor lui nesacrificate încă pe altarul civilizatiei
Pescărusii de argint nu au încetat să zboare pe cerul meu, cerul din sala de înnot, dar eu stiu deja că ii voi regăsi la malul mării, nu departe de casa mea cu fundatii de granit si fatade cu nervuri dorate de travertin asezată la poalele muntelui bătrân din măruntaiele căruia am luat tot ce mi-a trebuit pentru constructie.
DE LA FEREASTRA RESTAURANTULUI DINTR-UN HOTEL IN ISTAMBUL
De sus de la resto, aproape de cerul Istambulului Privesc canalul, Cornul de Aur...farmecul Orasului bizantin, apa cu sclipiri de argint Vapoare de croazieră, etajate orase plutitoare stau ancorate la mal; Iată Bosforul, ce sansă am...
Vase se salută; sirene anuntă descărcări de materiale, containere încep sa balanseze în aer; farmecul rupt? Nici gând; Constantinopolul este la fel de ...ca acum o mie de ani;
Sub privirea piezisa a soarelui, de dimineată Apa este calma; vase rapide îsi taie drum si Lasă dâră lungă în urma lor _ argintul a fost violat ...
Dar aseară, pe ceată si ploaie Bosforul era parcă si mai misterios, emana nostalgia plecărilor..privindu-si orasul îngramadit pe deal. Nu-i de mirare că atâtea capete celebre s-au născut aici...
Nu departe de mine este Platul de unde sultanii au privit si ei, de pe terasa lui Top Kapi, acelas peisaj - mai putin podul modern, ce se aruncă gratios peste ape legând cele doua continente. Câti cruciati cu corăbiile lor, câti greci, câti crestini si musulmani, Încrâncenati in războie nu zac sub ape ?!
E primăvară. Pescărusi se fugăresc pe cer, se Reped în picaj să fure un peste neprevăzator din ape; corbi mari vizitează tacticosi puntile, vin apoi pe mal cu prada lor pe care o savurează pe o strasină; Ideile vin, fug la fel de repede peste Bosfor; vreau să le retin _ dar nu am decât servetele albe de la masa Ca vechiul meu prieten Lautrec;
În tot acest timp, hoarde de turisti părăsesc Orasele lor plutitoare; citesti nerăbdarea Pe chipurile lor si emotia anticipării: oare ce le va aduce acest oras nou_ acest stop in exotismul orientului? I-am întâlnit pe toti în zilele ce au urmat La Sfanta Sofia, la Moscheea Albastra, in bazare si cafenele, pe străzile orasului.
Toronto On Mariana Popa
|
Mariana Popa 4/4/2014 |
Contact: |
|
|