Lucrând asemănarea si neasemănarea
Pentru a fi de folos duhovnicesc, adică ziditoare de suflet, citirea Sfântei Scripturi se face crezând și cercetând, întrebând și consultând călăuze luminate ("Cum aș putea să înțeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?- Fapte, 8, 31). Cei care nu cred sau cu credința îndoielnică, pornesc la drum cu gând cârcotaș, căutând pasaje neclare, contradicții, locuri greu de înțeles, adică noduri în papură care să-i întărească în necredință. Și ce caută găsesc, și ce urmăresc aceea obțin.
Chiar de la prima pagină apar motivele de poticneală. Să luăm, de exemplu, aceasta:
Și a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietățile ce se târăsc pe pământ și tot pământul!" Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie. (Facerea 1,26-27)
Aha! sar în sus de bucurie cârcotașii. Ȋntr-un verset spune Dumnezeu că-l face pe om după chipul și asemănarea Lui ( Noastră - prima revelare a Sfintei Treimi) iar în următorul l-a făcut numai după chip. Sau S-a răzgândit sau a uitat. Presupunere logică după logica omenească.
Omul este o creație specială, trupească și netrupească în același timp. Este culmea creației, deasupra puterilor netrupești create. Dovada? Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria, mai cinstită decât heruvimii și mai mărită/slăvită fără de asemănare decât serafimii.
Totuși, de ce l-a făcut pe om ( Adam și Eva) numai după chip? Creștinii care se lasă călăuziți de Biserică ( slujbe, ierurgii, predici, rugăciune, etc.) știu că prin asemănare se înțeleg virtuțile. Ȋn starea de nevinovăție, în care se aflau Adam și Eva, virtuțile nu aveau sens, protopărinții fiind complet... înfășați în iubirea lui Dumnezeu, iubire la care răspundeau cu ascultarea. Ȋntocmai ca și pruncii. Ȋn momentul în care voinței libere i se prezintă prima ocazie de alegere între ascultare și neascultare ( ațâțată de ispită) se pune problema virtuților, a asemănării.
Prin neascultarea lui și viclenia Satanei, omul pierde Raiul și cade în imperiul necesitatii, cu toate vicisitudinile acesteia, dar Dumnezeu nu-l părăseste. Ȋl ocrotește și-l pregătește pentru revenirea în Ȋmpărăția Cerească, chemându-l prin legea zidirii, prin glasul conștiinței, prin legea lui Moise și , în vremurile din urmă, prin cea mai desavârșită lege, legea iubirii, să lucreze asemănarea cu Dumnezeu, adică "să trăiască viața veșnica, cu începere de aici". (Arsenie Boca).
Biserica lui Hristos (cu ipostasurile ei naționale, regionale, locale) este atelierul în care creștinii lucrează asemănarea cu Dumnezeu, după al Cărui chip sunt zidiți Fără să ne gândim ( sau să ne fi gândit ) vreodată la aceasta, de vreme ce am fost altoiți prin botez pe Trupul mistic al lui Hristos, Biserica, toată viața noastră devine lucrare sau nelucrare a asemănării noastre cu Dumnezeu, din știință, din neștiință, cu gândul, cu cuvântul, cu fapta. Când nu lucrăm asemănarea cu Dumnezeu negreșit lucram neasemănarea cu El iar aceasta este partea dracilor. Nu există timpi morți, nu există pauză. Nici măcar somnul. "Mâniați-vă și nu greșiți; soarele să nu apună peste mânia voastră. Nici nu dați loc diavolului."(Efeseni 4,26-27) Că dacă punem capul pe pernă fără să ne fi împăcat cu Dumnezeu, cu aproapele și cu noi înșine, ne chinuie dracii somnul și devine lucrare a neasemănării cu Dumnezeu.
Dar, oare, cât lucrăm într-o viață asemănarea cu Dumnezeu? Ȋn icoana Judecății de apoi, balanța cântăririi sufletelor, ne dă răspunsul la această întrebare. La mijloc, omul gol pușcă; în stânga lui, deși talgerul balanței este plin doldora cu suluri, dracii stau la rând să descarce alte sarsanale de rapoarte privind lucrarea neasemănării cu Dumnezeu; în dreapta lui, pe talger doar câteva suluri cu rapoartele îngerilor privind lucrarea asemănării cu Dumnezeu ( într-o asemenea icoană sunt doar două și un înger întinde mâna și-l pune pe al treilea). Și totuși, talgerul din dreapta, cu cele câteva suluri, ridică talgerul din stânga! Ce atârnă atât de greu în talgerul din dreapta? Mila lui Dumnezeu! "Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,/ Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El./Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. "(Ps.103,10-12)
Ura dracilor este neputincioasă în fața milei lui Dumnezeu.
Dar pentru ca Dumnezeu să poată face uz de mila Sa, trebuie să punem ceva pe talgerul din dreapta: lucrarea asemănării noastre cu Dumnezeu, atâta cât este. Părintele arhimandrit Ioasaf Popa, care a slujit mulți ani la Biserica Sf.Ilie Rahova - București, le spunea enoriașilor: " Domniile Voastre, să știți că și intenția contează!" Dar dacă noi nu ne temem de Dumnezeu, de unde să vină vreo intenție ? Și dacă nici pe aceasta nu o avem, ce motiv de nădejde să mai avem?
Somerville, MA
|
Nicușor Gliga 4/1/2014 |
Contact: |
|
|
