Copil sărman
În coltul străzii, lângă berărie,
Se-aude flasnetarul meu...
Mă duc spre el, cu bucurie,
S-ascult un minunat tangou.
- Copil sărman, când te-ai născut
Mai bine-ai fi murit pe loc!...
Căci mama ta n-a mai trăit,
Si ai crescut fără noroc.
Cu ochii-n lacrimi se ruga:
"O!... Dumnezeul meu ceresc,
Tu lasă-mi viata, nu mă lua,
Băiatul vreau ca să-mi cresc!"
Mai trist pe lume nu va fi...
Să nu-ti cunosti părintii,
Si viata-ntreagă vei trăi
Plângând pe la toti sfintii.
Of, să te ajute să trăiesti...
Să ai si tu un pat în casă;
Dar speriat că nu găsesti
Putină pâine pentru masă,
Din zori si până-n noapte...
De foame cânti să-ti treacă;
Că-mi zic: "Cum încă poate
Să fie vesel si să placă?"
* * * * *
După ani, multi ani de zile...
Văd în stradă, lângă gară,
Un bătrân cânta din gură
Tot povestea cea amară.
- Sărman, când m-am născut,
Măicuta mea, să mă fi luat!...
Ce rău pe lume am făcut...
Păcate n-am, nu-s vinovat.
Flasneta-n glas avea durere,
Si cerul sângera-n apus...
Abia i-am spus: "La revedere!"
A dat din cap si mi-a surâs.
|
Marin Voican Gheroiu 3/26/2014 |
Contact: |
|
|
