... si cu sergentul , zece !...
Am ajuns, la întâlnirea cu Primăvara 2014, în capitala judetului de faimă europeană, Vaslui.
Situat pe o colină, cu privirea atintită spre satul copilăriei mele aflat pe drumul de costisă.
Ca si în toamnă, amintirile năvalnice se lovesc de noile constructii. Fără ecoul cuvenit. Doar ici-colo câte o urmă firavă a Vasluiului de altădată. Asa a vrut marele conducător. Ciuruitul de serviciu. Să fie totul betonat !
Natura a fost izgonită din oras. Noroc cu actualul primar, specialist în conducerea arboretului, ce se străduiește, cu echipa sa, să îmblânzească betoanele cenușii moștenite. Tot mai goale !
Unde-i dl Zisu, de la care tata nu pleca fără un material de rochie. „Luați, părinte, că o să-i placă doamnei !” De fiecare dată avea dreptate, bonomul Zisu din Crucea Gării ! Unde-i bâlciul de odinioară ? Cu noaptea misterelor ! De săltam dealul Chițocului dintr-o suflare. Cu prietenii mei de odinioară. Mulți și în ziua de azi !... Să-ajungem la iujuri, la panaramele cu fel de fel de numere nemaivăzute, nemaiauzite ! Azi rulează pe toate canalele. Fără a mai fi aduse de-afară !
Prima menţiune documentară a Vasluiului apare în 1375, din timpul lui Alexandru cel Bun. La 1470, devine reşedinţă domnească a lui Ştefan cel Mare, aflată la confluenţa Vasluieţului cu râul Bârlad, unde marele domn l-a caftit (sic!) crunt pe celebrul Suleyman și oastea munteană. Aliată ! Era o zi de marți, ianuarie 1475, ca de primăvară, când a plecat Soliman la drum cu o armată uriașă. Agenții meteo l-au informat corect, însă nu au știut despre enigmaticul dans al tobelor și a zurgălăilor moldovenești. Podul nu era chiar atât de înalt, dar așa i s-a părut turcaletului. Din cauza ceții !?! Acum, aflu că avea alte preocupări. Asta-i istoria ! Totu-i telenovelă !
A rămas, ca amintire a bătăliei purtate, Biserica Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul (1490), ridicată lângă Curtea Domnească, precum și impunătoarea statuie ridicată pe locul celebrei bătălii (sculptor Eftimie Bârleanu).
Mai târziu, a mai fost așezată una în mijlocul centrului civic. Să țină minte urmașii urmașilor noștri ! Cum ar fi cei de la Pungești, care au aniversat bătălia, prin bătălia lor ! Neștiind prea bine de ce și pentru ce ! O fi bine, o fi rău ?!?
În 1930, orașul Vaslui avea 13.000 de locuitori, iar municipiul ajunge, prin proletarizare intensivă, la 70.841. În zona industrială, înfloritoare odinioară, se pot turna filme. Cu mafioți ai timpurilor noi ! Ca peste tot, sunt câțiva și aici ! Sub ochii vigilenți ai autorităților ! Centrul civic s-a realizat, ca-n toată în România, prin demolarea vechiului centru ! Ce tradiții ?!? Era, atunci, un patrulater european, în mijloc cu o superbă grădină dominată de statuia eroului necunoscut din marele război al civilizaţiunii. Eroi care din plin au contribuit la formarea României dodoloațe ! Acum soldatul a fost mutat în altă zonă. Strivit de ziduri. Și-a făcut datoria, așa că ...
Centrul este dominat de clădirea Consiliului Judeţean, ce găzduiește și Prefectura (!?!), Hotelul și Casa de Cultură ce poartă numele acidul naţional Constantin Tănase, căruia îi este închinat festivalul de satiră şi umor, ce se ține la vremea mustului. Când orașul dă în clocot, hotelul fiind plin de invitați.
Nu uit nici dorobanții, nemuritorii curcani, cu isprăvi de răsunet la Grivița, Rahova, Smârdan sau Plevna, care i-au salvat pe rușii imperiali de la o mare rușine. Generalul Cerchez, cel căruia i s-a predat Osman Pașa, tot de pe malul Bârladului este. Ca și la Peneș Curcanul statuia (bustul) a rămas la nivel de intenție ! Drept recunoștință. Pe care o merită din plin !
De la Vaslui se trage și vestitul spătar-diplomat-cărturar-turist Nicolae Milescu. Ajuns și prin marea Chină. Cum e firesc, Biblioteca Publică a orașului și județului îi poartă numele. Cu un alt om iubitor de cultură, dornic de călătorii și sfătuitor de taină, la conducerea ei !
Din vechile construcţii au scăpat de furia kirovurilor doar câteva: Palatul Administrativ, durul Liceu Mihail Kogălniceanu, chipeșul Palat Mavrocordat și alte câteva case vechi, ce se cer grabnic restaurate.
Unele arată, deja, mai bine ca altădată ! Atenție ! Sunt singurele dovezi ale civilizației românești antebelice la Vaslui. Chiar dacă, recent, s-au ridicat unele cu linii moderne ! N-au patină !
Un cunoscut om al locului, fost arbitru, azi agricultor de performanță, menține orașul în viața națională. Prin echipa de fotbal, cu multe rezultate surprinzătoare.
Urc în bătrânul Copou, și amintirile iubirilor dintâi, de odinioară, mă inundă. Locul marilor sărbători vasluiene. Amenajat ca la carte. Știu de cine ! În câțiva ani va rivaliza, neîndoielnic, cu cele mai tari grădini publice. Românești. Din când în când, aud povești, mai mult sau mai puțin scandaloase. Aud de pretențiile unui protopop, de pacă ar fi patron de locantă !
Dar și despre oamenii primitori, plini de umor, pe care nu are cine-i pune la treabă. Căci știu să muncească ! După ce au construit România prin toate orașele patriei, în comunism, aproape pe gratis, au împânzit cele patru zări ale Europei. Rezultatele se văd tot mai mult. Vile noi, apusene, răsar prin mai toate satele.
Oraș cu o primărie a viitorului, unde Eminescu se simte acasă prin cele trei busturi amplasate pe aici. Un prieten, poet local, îmi susură că niciodată nu vor fi suficiente statuile / busturile Luceafărului ! În România, nu doar în Vaslui !
Îl cred. Pe cuvânt. Tot el îmi relatează o întâmplare. Paranormală !
Un reprezentant de la Mitsubishi Motors vine în România să testeze eventualitatea deschiderii unei fabrici de piese de schimb. Ajunge pe coclauri, prin Moldova, unde-i mâna de lucru ieftină și oameni inteligenți. I se sparge un colier, de-i fierbe apa în motor.
Pustiu. Nimeni. În sfârșit, vede pe cineva și-l întreabă:
- E vreun service prin apropiere, bade ?
- Nea Costel tractoristu‘ se mai pricepe ! livrează omul informația, uimit cât de bine știa ochi oblici românește !...
Se uită Costel la motor, ia o sârmă din gard, înlocuieste colierul si ...
- Dă-i cheie !... Merge ! Să fii sănătos ! ...
Cum ajunge japonezul la soseaua natională, raportează la centrală pe iPhone: „Aici, piată saturată, piese Mitsubishi pe toate gardurile !”
Să mai veniți la Vaslui, domnule profesor ! Am să mai vin.
Cum să nu vin ? Pe curând !
Imagini concludente pe Blogul lui Găbu: http://blogulluigabu.blogspot.ro/,
|
Sergiu Gabureac 3/18/2014 |
Contact: |
|
|
