De la Toronto la Sâmbãta de Jos - România: un patrimoniu ecvestru de exceptie
Nu ma pot gandi la bogatiile României decat cu un profound sentiment de mândrie.
Calatoresc in toata lumea dar vizitez tara si familia cat de des reusesc.
Exista atat de multa frumusete acolo si ma simt inspirata sa o dezvalui lumii intregi prin intermediul imaginilor si cuvintelor mele.
Asa cum am mentionat intr-un interviu precedent in cadrul revistei noastre Observatorul, caii ma inspira imens iar acum, prin intermediul proiectelor mele artistice, cladesc cu bucurie o punte culturala intre cele doua lumi semnificative pentru mine: Romania si America de Nord.
Ma consider privilegiata pentru sansa de a explora aceasta legatura misterioasa ce dainuieste de secole, cand stramosii nostri au fost primii care au inteles si pretuit importanta acestor animale marete in contextul existentei lor cotidiene.
Aceasta relatie ancestrala continua. Exista oameni si locuri care merita sa fie mentionate si respectate, caci ceea ce se intampla acolo ajuta la conservarea esentei acestei colaborari.
Anul trecut am inceput o calatorie speciala cu intentia de a descoperi varietatea si splendoarea diferitelor specii de cai care exista astazi in România.
In ianuarie 2013 am intalnit minunatii cai Hutuli din Bucovina si am scris despre ei.
Un an mai tarziu, ianuarie 2014, am decis sa calatoresc catre o regiune care, pe drept cuvant, si-a castigat faima in toata lumea: fermecatoarea Transilvanie.
Prestigioasa ferma de cai Lipitani de la Sambata de Jos si reusitele ei in materie de mentinere a puritatii unei specii de cai fenomenale au fost elemente sufficient de convingatoare pentru a ma face sa parasesc un Bucuresti afectat de imense caderi de zapada.
M-am urcat intr-un tren aflat pe sine de pe care zapada inca era data la o parte de catre lucratori CFR din Gara de Nord. Am ajuns la destinatie fara incidente si, spre surprinderea mea, muntii Fagaras feriseara regiunea de ceea ce se intampla in sudul tarii, reprezentand o adevarata bariera in calea viscolului. La Sambata, totul era calm si linistit iar eu am simtit ca am pasit pe un alt taram.
Herghelia de la Sambata de Jos: scurt istoric
Asezata in pitorescul sat cu acelasi nume, herghelia de la Sambata de Jos a fost creata in anul 1874 iar primii cai au fost adusi de la herghelia Mezohegyes din Ungaria (caii originand de la herghelia Lipita din Slovenia).
Datorita iminentei declansari a primului razboi mondial, toata herghelia de la Sambata de Jos a fost mutata in Ungaria in anul 1913, ca apoi staul roman sa o reinfiinteze in anul 1920 (cu numai 3 armasari pepinieri si 22 iepe mame).
Recunoscuta atat in Europa cat si in intreaga lume, herghelia lucreaza cu 7 linii de sange numite dupa primii armasari: Conversano, Favory, Maestoso, Neapolitano, Pluto, Siglavy-Capriola, Tulipan si este in curs de achizitionare a celei de a 8-a linii: Incitato.
Despre calul Lipitan
Lipitanul (in limba maghiara: Lipicai, Slovena: Lipicanec, Italiana: Lipizzano, Croata: Lipicanac, Ceha: Lipican) este o specie asociata cu Scoala Spaniola de Echitatie din Viena, Austria. Acesti cai sunt folositi pentru gratioasele lor miscari in maniera dresajului clasic, incluzand acele unice sarituri stilate care ii fac sa para ca plutesc.
Specia dateaza din secolul al XVI-lea si crearea ei se datoreaza nobilimii Habsburgice. Numele acestui gen de cal provine de la cea mai veche herghelie intemeiata linga Platoul Karst, in satul Lipica (Lipita), in actuala Slovenie.
In anul 1580, un grup de armasari spanioli a fost adus la Lipita de catre arhiducele Karl Von Steiermark, cu intentia de a crea un cal elegant, nepretentios, de mare rezistenta, usor de folosit in armata. Pina in secolul al XVII-lea, la producerea aceste specii a fost folosit singe spaniol si Italian (liniile Generale, Amico, Superbo, Montedoro, Conversano, Neapolitano, Favory , Maestoso).
In decursul secolului al XVIII-lea s-a folosit o infuzie de sange arab ceea ce a dus la crearea unor noi linii de sange, ca: Bick, Siglavy, Araber, Saydan, cu o eleganta si putere sporite.
In anul 1728, Carol al VI-lea a creat celebra scoala de dresaj de la Viena, ‘Spanische Hofreiteschule’, ceea ce a condus la o perioada infloritoare pentru caii Lipitani.
Astazi, calul Lipitan face parte din Patrimoniul Cultural European.
Herghelia de la Sambata de Jos astazi
Am fost foarte placut impresionata de intregul personal de la herghelie si de vizibila conexiune pe care cei care lucreaza direct cu caii o au cu aceste splendide exemplare, lucru evident atat in interactiunea la sol cat si calare, cind perechile se lanseaza intr-un adevarat dans.
Incepand cu anul 2002, herghelia functioneaza sub patronajul “Romsilva”.
Cei interesati pot vizita acest loc minunat si se pot bucura de lectii de echitatie, plimbari cu trasura si spectacole unice de dresaj.
Doresc sa multumesc tuturor celor care au facut acest proiect posibil, in special
domnului director Dragan (seful hergheliei), dlui director Dima (director sectie Cai de Rasa din cadrul Romsilva) cat si personalului hergheliei de la Sambata de Jos, un grup tanar si talentat care mi-a dat concursul in mod profesionist.
Sper ca aceasta calatorie de suflet sa continue cu dezvaluirea altor bogatii de acest gen pe care Romania le pastraza si despre care intreaga lume trebuie sa prinda de veste.
Voi informa, cu placere, cititorii revistei noastre Observatorul despre proiectele mele viitoare.
Nota Observator :
Manuela a avut o minunata expozitie despre cai In Toronto.
Fotografiile Manuelei pot fi vizionate la: www.gracefulhorses.com
Facebook: www.facebook.com/GracefulHorsesPhotography
Articolele Manuelei au fost preluate de bloguri ca: Equitrekking, Top50 ranches, Equine VIP, Dude Ranch Association si pot fi gasite pe blogul ei: www.gracefulhorses.com/blog
|
Manuela Stefan 3/14/2014 |
Contact: |
|
|
