Trei fragmente despre dor
*
INCEPUT DE POEM
Să-mi opresti dorul?!
S-ar trage timpul din trup
spre suflet, ca râul spre matcă,
ca un arbore împătimit de soartă,
cercuri adunând sub scoartă.
Măcinat de val,
cade tărmul,
în ruina aparentă a zării
e amurgul,
uimindu-ti privirea,
chemându-ti drumul
în scuturarea pulberii.
Dorul?
Lasă-l în tăcere
să-ti risipească pe frunte părul
si inocenta gândului în farmec suav
ca frumusetea florilor în mierea albinelor.
*
MELANCOLIE
O clipă de rază
întoarce foaia singurătătii
spre amurg, spre drum,
în conspiratia tăcerii.
Plânge natura fiintei,
învinge-ntoarcerea-n lumină
cu dorul dorurilor.
*
ALEAN
A fugit cu zorii zilei
în tăcerea visului,
dorul, dorul de tine...
Unde-i marginea cuprinsului
s-aude cuvântul în cântec;
în ochi se oglindeste melancolia,
cu ultimele raze din spuză
îsi stinge jarul.
Kitchener
raspasusor@yahoo.com
|
Constantin Teodorescu 3/11/2014 |
Contact: |
|
|
