Rugăciune pentru vrăjmasi
“Doamne binecuvântează pe vrăjmasii mei! Si eu îi binecuvântez si nu-i blestem! Vrăjmasii m-au împins si mai mult spre Tine, în bratele Tale, mai mult decât prietenii. Acestia (prietenii, n.m.) m-au legat de pământ si mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmasii m-au făcut străin fată de împărătiile pământesti si un locuitor netrebnic fată de pământ. Precum o fiară prigonită, asa si eu, prigonit fiind, în fata vrăjmasilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmasii, nici prietenii nu pot pierde sufletul meu. Doamne, binecuvântează pe vrăjmasii mei! Si eu îi binecuvântez si nu-i blestem. Ei au mărturisit, în locul meu, păcatele mele în fata lumii. Ei m-au biciuit, când eu m-am crutat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri. Ei m-au hulit atunci când eu m-am măgulit pe mine însumi. Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi. Când eu m-am făcut întelept, ei m-au numit nebun. Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic. Când am vrut să conduc pe oameni, ei m-au împins înapoi. Când m-am grăbit să mă îmbogătesc, ei m-au smucit înapoi cu mână de fier. Când m-am gândit să dorm linistit, ei m-au trezit din somn. Când mi-am zidit casă pentru viată lungă si linistită, ei au răsturnat-o si m-au izgonit afară. Într-adevăr, vrăjmasii m-au dezlegat de lume si mi-au prelungit mâinile până la vesmântul Tău. Binecuvântează, Doamne, pe vrăjmasii mei! Binecuvântează-i si-i înmulteste; asmute-i si mai mult împotriva mea, ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărătească deplin în inima mea; ca inima mea să devină mormântul celor rele. Ca toată comoara mea să o aduni în ceruri. Ah, de m-as elibera odată de autoamăgire, care m-a încâlcit într-o mreajă cumplită a vietii înselătoare! Vrăjmasii m-au învătat să stiu ceea ce putini stiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmasi afară de sine însusi. Doar acela urăste pe vrăjmasi, care nu stie că vrăjmasii nu sunt vrăjmasi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii si pe vrăjmasii mei! Sluga blestemă pe vrăjmasi, căci nu stie, iar fiul îi binecuvântează, căci stie. Fiul stie că vrăjmasii nu pot să se atingă de viata lui. De aceea, el păseste liber între ei si se roagă lui Dumnezeu pentru acestia. Doamne binecuvântează pe vrăjmasii mei! Si eu îi binecuvântez si nu-i blestem!”
NICOLAE VELIMIROVICI (1881 -1956)
Comentariu
Nicolae Velimirovici, episcop crestin-ortodox , a avut parte de vrăjmasi puternici, care l-au vrăjmăsit pentru că-l mărturisea pe Hristos (a fost si deportat în lagărul de la Dachau, împreună cu Patriarhul sârb Gavriil). "Vrăjmasii m-au împins si mai mult spre Tine, în bratele Tale, mai mult decât prietenii. Acestia (prietenii, n.m.) m-au legat de pământ si mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ." Un mare adevăr care se confirmă doar atunci când pornesti după Hristos si te tii cu tot dinadinsul de El.
Ar fi o mândrie fără temelie să spun că si eu am vrăjmasi mari, pentru că m-as înălta eu însumi la nivelul părintelui Nicolae Velimirovici si nu e cazul. Acelor rude, prieteni, colegi, cunoscuti etc. care nu agreează atitudinea mea ... pro-hristică ( e la modă pro ) le spun doar neprieteni întru' Hristos.
Nu sunt dusmanii mei ca om ( dar pot deveni, Doamne fereste!) ,ci neprietenii lui Hristos, din necunostintă, din spirit de frondă, din neglijentă si negrijă pentru propriul lor suflet, din superficialitate fată de credinta în care au fost botezati, din necredinta care li s-a cuibărit în suflet ca urmare a unor (i)ratiuni lumesti. Cum îmi dau seama de toate acestea? Din atitudinea si comportamentul lor fată de cele ce tin de Biserică, din graba cu care aruncă la cos orice text în care apare " Dumnezeu" sau "Hristos" etc., din opinii ( dacă există) în doi peri după cele auzite, din ironii, din luări peste picior etc.etc.
Pare paradoxal, dar nu este. Neprietenii întru' Hristos, sunt biciul care corectează abaterile din drumul către Hristos, pintenii care lovesc în coastele trezviei ca aceasta să nu atipească, să nu adoarmă. Neprietenii întru' Hristos sunt adevăratii prieteni! Cum as putea să-i blestem? Le multumesc si mă rog pentru ei să le ajute Dumnezeu să (re)găsească calea spre Hristos. (Re)găsirea acestei căi nu se poate fără un război teribil la nivel de constiintă, război în urma căruia se probusesc multe castele de nisip de care ne-am atasat. Tot răul e spre bine. (Re)găsirea căii nu face rău, nu scrânteste nici mintea, nici trupul. Face numai bine.
|
Nicusor Gliga 3/5/2014 |
Contact: |
|
|
