Iubito, dragostea este ca Pământul
Iubito,
dragostea este ca Pământul
este atât de mare
încât ca să o vezi ar trebui să te îndepărtezi de ea
să te înalti deasupra ta si
deasupra ei
să ajungi pe Lună
Si atunci o vei putea vedea învăluită într-o aură
galben verzuie
nespus de dulce
ca un suflet imens
Dar nu vei putea niciodată să te înalti
deasupra ta si deasupra ei
să iesi din sfera ei
de gravitatie
Dacă te culci pe pământ
Si-ti desfaci larg bratele
ca si cum ai lua pământul în brate
atunci esti răstignit pe ea ca si cum
ai fi Iisus Christos care s-a întors si si-a luat crucea în brate
Mergând în iad cântând în gura mare
cu crucea în brate.
Dacă te culci pe fata ei
cum te-ai culca pe
pământ
si-ti desfaci larg bratele
cu privirea pierdută în înaltul cerului
Iisus se mai răstigneste încă o dată prin tine
Atunci îl vezi pe Dumnezeu
Cum te priveste blând cu o melancolie nesfârsită
asa cum este răstignit pe cer
si cum vine
Fiind atât de aproape de ea
lipit de ea tot timpul
neputând s-o cuprinzi cu privirea
nu vei cunoaste dragostea niciodată
Numai gravitatie ei
ne pătrunde dulce
ca niste raze aurii
Tipătoare
Ea ne hrăneste
făcând semintele să încoltească
si spicele de grâu si tulpinile porumbilor să pornească înalte înspre Dumnezeu
ne dăruieste apa fragedă
rece si înmiresmată
mirosind a fragi
a izvoarelor
care sunt mâinile ei întinse către noi să ne mângâie
Ea ne dăruieste diminetile
dulci si fragede ca roua
cântecul ciocârliilor si marea aurie de cântece a greierilor
care sunt fratii nostri născuti din ea si hrăniti de ea
Noi suntem ca ea
căci din ea ne-am născut
si în ea ne vom întoarce
la început
Ea se întinde înlăuntrul nostru la nesfârsit
Si dinăuntru nostru se înaltă
în afara noastră la nesfârsit
Noi nu putem să fim în afara ei
Si nici gândi si iubi în afara ei,
plini de ea fiind până în adâncul nostru.
Asa cum Dumnezeu a făcut cerurile si pământul
Ea a fost făcută de Dumnezeu
înainte de a face pământul si cerurile
căci ce este Dumnezeu
decât Dragoste
Si dacă ea este Dumnezeu
atunci ea a făcut cerurile si pământul
De aceea noi suntem frati cu
pământul
pe care-l sărutăm toată viata cu tălpile noastre
când mergem desculti
iar cerul ne mângâie tot timpul cu aerul lui luminos
si înmiresmat
mirosind a cântece de privighetori
beat
Ne nastem din ea
Ne hrănim din ea
Trăim în ea
Apoi când obosim
Coborâm si ne
odihnim în ea
|
Stefan Dumitrescu 3/3/2014 |
Contact: |
|
|
