Pragul 70
În această vară se împlinesc 52 de ani de când am trecut primul prag, acela al maturitătii sau al majoratului, pragul celor 18 ani. Un eveniment major, care a pus punct unei perioade cu zile senine, specifice adolescentei, când pluteam pe aripa sperantelor de orice fel. Zile presărate cu multe clipe de neuitat, în care am căutat să ne apropiem, să ne spunem multe sau nu ne-am spus nimic important. Consideram că avem tot timpul să o facem, într-un viitor care ne apartinea.
Anii au trecut. Acum, după mai mult de cinci decenii, promotia 1962, a Colegiului Nicolae Bălcescu din Craiova, intră din nou pe o mare poartă metaforică filigranată cu un fir pretios, de un înalt nivel emotional. În anul de gratie 2014, majoritatea fostilor colegi, născuti în anul 1944 vor păsi pe covorul alb al selectei categorii a septuagenarilor. A fost mult, a fost putin, nu se poate sti decât de la caz la caz.
Fiecare a avut poteca proprie. Satisfactiile profesionale au fost individuale, greu de comparat, greu de diferentiat. Unii au avut succese în plan material, altii au avut noroc în dragoste. Mai există categoria celor ocoliti de sanse. Deasupra acestora au rămas importante investitiile sentimentale, nivelul colegial în care ne-am pretuit, ne-am stimat, ne-am respectat, amintiri care sunt greu de uitat.
De-a lungul anilor am urcat cu greu serpentinele împlinirilor. Cu multă muncă si perseverentă, majoritatea camarazilor a atins piscul consacrării. Altii au început să coboare, înainte de a ajunge acolo unde au visat. Totusi, încerc să cred că toate aceste intersectii definitorii nu au stirbit, cu nimic, frumoasa amintire a anilor de liceu. Toti credeam că vom cuceri planeta, speram că vom îndrepta o lume strâmbă, visam că noi suntem esenta lucrurilor, solutia de viitor. Tăvălugul anilor a trecut peste noi, încet, dar sigur.
Si a venit acel soc, pe care cu greu l-am suportat- somajul nemilos si pensionarea anticipată, momente critice ale unui bilant apăsător, la cumpăna unor tranzitii gândite gresit sau dezastruos. Din oameni utili, ne-am trezit că suntem uitati pe peronul unei mici gări imaginare, luminată cu becuri chioare. Meritele noastre anterioare au fost uitate sau ignorate de generatiile care ne-au luat locul. Evident că au existat si exceptii de la regulă.
Mai trist este faptul că, în evidentele, în care figurează adresele si telefoanele prietenilor am început să barăm, îndurerati, diferite nume. Sunt cei care au plecat prea devreme într-o lume mai bună, urcând pe crestele vesniciei. Nu pot fi uitate situatiile dureroase, când, o parte dintre colegi si colege au îmbrăcat haina cernită a singurătătii, după ce au rămas fără partenerii de viată, retezati de boli incurabile.
Dar, acesta este ciclul vietii, plin de necunoscute, imprevizibile, ascunse într-o crudă ecuatie.
Acum, însă, încep să apară alte satisfactii. În acest an trecem un mare prag de referintă, despre care vorbeam. Devenim septuagenari, schimbăm prefixul. Un distins venerabil îmi spunea, recent, că, după 70 de ani, restul vietii reprezintă un mare câstig. Evident, dacă ne ocolesc bolile. Mai nou se zice că trebuie să gândim pozitiv. Să ne ajutăm copii, să ne crestem nepotii.
Meseria de bunic este o dimensiune, pe care nu o luam în calcul la tinerete, nu o defineam la justa ei valoare. Aveam si noi bunicii nostri, care ne iubeau nespus de mult. Distihul epigramistului Nic Petrescu, din Pitesti este relevant: Dacă n-ai ajuns bunic,/ Încă n-ai ajuns nimic! Si aici există exceptii de la regulă.
În locul unui final emotionant, care, probabil, ar fi fost perceput mai mult sau mai putin patetic, voi apela la o statistică afectivă. Încerc să prezint câteva date (ziua si luna nasterii), când, o parte dintre colegii nostri au trecut sau vor trece Pragul 70, precum si seria din care au făcut parte, la absolvire:
Marin Gheorghe Bloju, 15 ianuarie, seria A;
Emil Trască, 13.02-E;
Georgiana Iuliana Rogneanu-Vieru, 03.03-D;
Ion Anton Datcu, 25.03-A;
Păstorel Emil Teodorescu, 16.04- A;
Horia Nani, 28.05 ( 1945)- C;
Mircea M. Rotaru, 05.06- C;
Valentin Eugen Popescu, 20.06- F;
Decebal M. Firescu, 22.06- A;
Alexandru A. Popistas, 06.07- A;
Hanna E. Welther, 29.07- A;
Tudor I. Gheorghe, 01.08 (1945)-D;
Gina Laura Mărculescu, 07.09-A;
Dumitru St. Puiu Popescu, 08.09-A;
Gheorghe V. Danciu, 17.09- A;
Dumitru Haralambie Păun, 05.10-A;
Stefan D. Tobă, 07.10-A;
Dan Petru Păun, 20.10- C;
Marcel C. Trască, 26.10-D;
Liviu Doru Teică, 31.10-C;
Sanda T. Costea-Diaconescu, 06.12-D;
Nic G. Zamfir, 14.12- F;
Irina Magda V. Popescu-Petria, 23.12- D.
Cei de mai sus pot să completeze tabelul respectiv cu date suplimentare, culese de la colegii pe care nu i-am putut contacta.
În încheiere, stăpânit de o emotie profundă, vă transmit din îndepărtata Canadă, multă sănătate, viată lungă si să vă bucurati de cei dragi. Desi distanta este mare, de sapte fuse orare, eu, totusi, mă simt lângă voi. Dacă doriti să mă vedeti, accesati direct pe internet numele meu întreg, Ion Anton Datcu sau Cenaclul Epigramistilor din Montreal.
Cu cele mai bune gânduri.
|
Ion Anton Datcu 2/27/2014 |
Contact: |
|
|
