Nicolae Herlea, un miracol al artei lirice, ne-a părăsit
Marele artist liric Nicolae Herlea sărbătorit de către toti iubitorii muzicii pentru fiecare răstimp adăugat vârstei sale, ne-a părăsit luni seara, înainte de a împlini vârsta patriarhală a celor 87 de ani. “
Nicolae Herlea este pentru România ceea ce Şaliapin a însemnat pentru Rusia” – iată cuvinte emblematice apărute în cronica timpului, reprezentând succint imaginea unei personalităti cu aură legendară.
Cine a avut, ca mine, privilegiul să se afle cândva în preajma artistului, a fost desigur impresionat de extraordinara sa modestie, proprie numai acelor oameni pentru care atingerea idealului nu reprezintă un scop în sine, ci împlinirea spirituală a propriului crez în frumos, bine şi cinste.
Maestrul Nicolae Herlea, aplaudat pe cele mai mari scene ale lumii, dăruia căldura şi iubirea prin care relatiile sale cu oamenii devin fireşti, apropiate si necesare. În componenta personalitătii sale am descoperit astfel primordial deosebitul respect manifestat fată de artă, fată de artişti.
Dincolo de distinctiile care, încă din perioada afirmării sale de tinerete, i-au deschis drumul spre gloria mondială, poate că principala cale urmată spre măiestrie a fost reprezentată de propria sa lucrare asupra desăvârşirii artistice, a şlefuirii glasului, pe care Nicolae Herlea mărturisea că îl consideră “darul lui Dumnezeu”.
Respectându-şi înzestrările, cunoscând mesajul care i-a fost încredintat şi iubind vocatia de interpret liric,
Maestrul a înaintat, într-o spectaculoasă ascensiune, cucerind pretutindeni, cu o rapiditate impresionantă, treptele succesului.
Poate fi surprinzător că vorbim, în astfel de împrejurări, despre strategie, într-o asemenea istorie a carierei sale ? Ar fi astfel, numai dacă despărtim artificial şi rece, asemenea unui calcul, gândul propriilor evaluări, de implicarea neconditionată, emotională a interpretului creator.
Aşa ceva nu s-a întâmplat însă cu Nicolae Herlea, care privea fiecare spectacol al său drept un virtual eveniment.
Enumerarea, chiar fugitivă, a prezentelor lui Nicolae Herlea, în alte teatre decât cele româneşti, corespunde aproape cu o sinteză-inventar a existentei celor mai prestigioase scene lirice ale secolului XX.
Vraja artei Maestrului este una dintre bogătiile spiritualitătii noastre nationale.
Descrierea acestei voci inconfundabile este aproape imposibil de concretizat în cuvinte, chiar dacă s-ar folosi un limbaj poetic de filiatie eminesciană.
Toate acestea fără ostentatie, cu o noblete a firescului proprie doar celor care au primit, prin gratia divinitătii,
Harul, întelegându-si misiunea, de a sluji Arta, Muzica lirică şi Tara, sub o deviză care ar putea fi formulată astfel – Per aspera ad astra !
|
Grigore Constantinescu 2/24/2014 |
Contact: |
|
|
