Atitudini : Politic corect înseamnă adesea moral corupt
Îmi revine în minte un editorial scris de cunoscutul jurnalist român C.T.Popescu pentru Adevărul cu multi ani în urmă. Titul acelui material era “Americii i s-a urât cu binele” si recunosc că mi-a fost imposibil să-l uit.
La vremea aceea eram la rândul meu ziarist în tară, cu doar ceva timp înainte de veni în Canada definitiv. CTP-ul – cum autorul e cunoscut în tară – a făcut în acel material o cronică dură la adresa slăbiciunilor de sistem americane. Tema era filosofia si practica politica coagulată în jurul ideii de “political correctness”. Materialul fusese scris după o vizită pe care autorul o făcuse în tara libertătilor absolute.
Aveam să înteleg abia după ce am venit în acest spatiu, toate nuantele acestui editorial. Îmi aduc totusi aminte că, în spiritul consonantei cognitive, nu m-a impresionat atunci plăcut colorarea Americii în culori pesimiste. Poate pentru că urma ca să mă stramut pe acest continent. Sincer, nu am priceput care era capul de acuzare, dar am considerat că CTPul nu poate fi specialist în probleme americane dupa o vizită de două săptămani pe teritoriul US.
Ideea centrală a textului era simplă: America se prabuseste din interior datorită slăbiciunilor generate de filosofia politicilor reparatorii si a îngrosării numărului de drepturi pentru minorităti. Recent, am căutat materialul prin arhive, dar mi-a fost imposibil să dau de el si sper să pot utiliza aici ideea centrală, chiar dacă nu am textul în fată.
Cunoscut pentru spiritul său critic, autorul atentiona la vremea respectivă că Americii i se va trage destul ponos pentru că a pierdut cârma moralei publice.
Într-un fel, America era comparată cu Imperiul Roman înainte de cădere; această prabusire nu a fost generată de inamici externi, ci de criza morală internă.
Anii pe care i-am petrecut în Canada m-au familiarizat consistent cu ideea de politic corect pe care am văzut-o în actiune. Încercarea de a repara o înjustitie politică sau socială este justificată prin politici publice adecvate. Până aici, toate bune.
Problema este însă că politicile reparatorii au generat la rândul lor injustitii. Cum îmi spunea natural o colega de servici: ca să aperi drepturile unei minorităti, merită să sacrifici orice majoritate. Pentru că am regăsit adesea aceasta idee în presă, am ajuns să înteleg de ce Americii…i s-a urât cu binele.
Practica de tip politic corect generează raspunsuri moral corupte. Este considerat acceptabil că poti să fii moral corupt, câtă vreme este politic corect.
Un prim efect al acestei gândiri este acela al “dreptului cu orice pret”, urmat de o simplă abordare mecanică a unui fenomen. Un alt efect, la fel de periculos, este de tip Orwellian, “toti avem drepturi, dar drepturile unora sunt mai presus de drepturile altora”.
Îmi revine în minte un caz petrecut recent la York University: un tânăr student, care urma să lucreze la un proiect de grup mixt, a cerut profesorului să îl mute într-un grup doar cu bărbati, pentru că, în cultura lui, el nu poate lucra cu femei. Profesoul a refuzat, studentul s-a conformat, dar presa a scos acest caz în piata dezbaterii de idei si au fost numeroase voci care au argumentat că tanarul trebuia acomodat. Că dreptul lui este suveran. În mod similar, o mamă singură a protestat vehement ca la scoala unde fata ei este elevă, există o traditie de tip “seară de dans cu tatii”. Femeia a cerut ca acest dans să fie îiterzis, pentru că fata ei s-ar putea simti ofensată pentru că nu ar putea participa. Au existat voci care să promoveze cerea acestei mame. Sunt numeroase aceste cazuri în care, plecând de la un aspect trivial, se propun viitoare drepturi de tip minoritar. Acest răspuns social este periculos.
Cel mai adesea însă este văzut în contexte mult mai ample. Politicile de angajare, în domeniul public ori privat- reprezintă un exemplu puternic. Pericolul vine din faptul că cel mai important critieriu – cel profesional – ajunge în umbra unor criterii secundare care, desi importante pe o anumită dimensiune, nu sunt la fel de importante în ceea ce priveste performanta în muncă.
Criticii politicilor afirmative în US sunt cei mai expliciti în a judeca viciile politicilor de tip corect.
O minte strălucită, David Horowitz, a precizat în cartea sa “Radicalii. Portretele unei pasiuni distructive » (2012) : “Dorinta de a face o lume mai bună este un impuls esential al umanitătii.
Dincolo de această limită a ceea ce este unam posibil, speranta se transformă în pasiune distructiva”. Horovitz a făcut o observatie generală în fata “fanteziilor reparatorii”, dar este evidentă în filosofia de tip politic corect, care a ajuns să fie o formă de dictatură mediatică si, uneori, o constrângere periculoasa a dreptului individual.
|
Luiza Mureseanu 2/17/2014 |
Contact: |
|
|
