Duceti-vă, troiene!
Duceti-vă, troiene, m-ati înăltat pe fals la grinda
ce-o atinge doar tâmpla unui
zeu! Eu care mă pierdusem în toamnă
la un vals, mă regăsesc în iarnă călcând
spre Dumnezeu
Ce-mi e de ieri pe astăzi, ce-mi e de azi pe
mâine, balon umflat cu aer ti întepat
de prunc în joaca lui, eternă,
întinsul unt pe pâine, pe care-ntotdeauna
celui de jos l-arunc
Descopăr într-o doară că ninge si în sus, că nu stiu
cine trage de noi pân' la tavan. Adorm
pe fusul babei si iată, pe alt fus,
al visului ce toarce, fac ochii mari
în van
În giulgiul de pe câmpuri ne va-ngropa
ninsoarea (ce stranii anotimpuri cu dus-întors,
pe scări!), ne vor călca pe oase si tărmul ros,
si marea, cântând din reci armonici,
suflând din depărtări
Duceti-vă, troiene, m-ati înăltat pe fals la grinda
ce-o atinge doar tâmpla unui
zeu! Eu care mă pierdusem în toamnă
la un vals, mă regăsesc în iarnă călcând
spre Dumnezeu
|
