Iti mai aduci aminte, Doamna?
Iti mai aduci aminte, Doamna?
Cum ne iubeam? Eu, cald, tu, rece?
Ca o gutuie intr-o toamna,
Cum te coceai, in mine? Plece
O lume, intr-o alta lume,
Eu te acopar, goala, toata,
Ma-mbat in taina-ti fara nume,
Din care am sorbit, odata!
Si te iubesc, din nou, cu gandul,
Iti desfrunzesc causul apei,
Si beau din trupul tau, de-a randul,
Si-ti sorb sa-ti dau lumina pleoapei –
Si ard in tine, ieri, ca maine,
Si ma cuprinzi ca o faclie,
Sa nastem, alta arca vie,
Imbratisati in vesnicie…
Oamenilor fara nume
E primavara.
Afanati pamantul in jurul
Pomilor, copacilor, viei si florilor.
Lor le place sa fie alintati.
Saditi legumele, ierburile, florile, pomii, via, copacii, pogoanele,
Aveti nevoie de hrana.
Sunteti oameni, nu ingeri,
Si din saracia voastra
Daruiti-le si lor,
Umiliti-i,
O mana intinsa spre cer.
Aveti grija de uneltele voastre.
Mesteriti-le,
Si pastrati-le bine.
Si duminica,
Treceti si lasati un fulg
De aripa,
Pentru ingerul vostru pazitor
Sa munceasca rugandu-se
Alaturi de voi.
|
