Măria Ta, Tăran Român! (I)
As vrea să-ti înalt cel mai frumos omagiu care ti-a fost adresat vreodată, dar mi-e sufletul sfâsiat de îndoieli, de teamă, de grijă. Mă întreb cu teamă unde esti cu adevărat : pe pământ, în ceruri, în viată, în moarte ? Oricine ar zice că atâta vreme cât statistica, evidentele statului, spun că mai bine de jumătate din populatia tării locuieste la tară, tăranii sunt peste tot. Asa să fie, oare? Mi-e teamă că cifrele seci nu spun adevărul. Mi-e teamă că tărani adevărati sunt prea putini, sunt pe cale de disparitie, dacă n-or fi dispărut cu totii. Nu e o garantie faptul că cineva locuieste într-un sat, ca să fie si tăran. Oricine crede că nimic nu e mai simplu pe lume decât să fii… tăran! Mai mare gogomănie decât asta nu cred că este. Numai unul care nu stie ce a însemnat adevărata viată la tară, adevăratul tăran, poate să vorbească asa. Numai cel care confundă notiunea de ,,tăran” cu cea de ,,prost”, de ,,înapoiat”, poate să gândească astfel. Cel care a cunoscut direct, pe teren, de-a lungul multor ani, ori chiar din cărti ceea ce a însemnat tăranul român, te va judeca altfel, te va aprecia ca atare si se va pleca în fata Măriei-Tale sau a memoriei tale până la pământ.
În cele de mai jos, voi încerca să schitez câteva aspecte ale vietii de la tară, câteva argumente, care să convingă pe cât mai multi, că Măria-Ta, Tăran Român, ai înmagazinat în mintea si în sufletul tău nenumărate discipline, cât să alcătuiesti o adevărată universitate cu ele, ai cunoscut tot pe atâtea mestesuguri, cât să înfiintezi un combinat cu multe-multe fabrici, sectii si ateliere. Ai creat bijuterii de neînlocuit în domeniul multor arte, precum literatura, muzica, dansul, arhitectura, pictura, sculptura, broderiile, teatrul si multe altele.
Tăran român, chiar nescolit, ai stiut să vorbesti cu pământul, cu cerul, cu soarele, cu luna si stelele, cu norii si vântul, cu ploile si cu ninsorile, ai stiut să transformi buruienile în leacuri pentru multe boli, ai stiut să concentrezi în colinde, în proverbe, în legende, în datini si obiceiuri de tot felul o întreagă teologie.
Tăran român, ai stiut si ai putut să vorbesti cu Dumnezeu si L-ai chemat întotdeauna alături, ca pe un fârtat de nădejde, la bine si la rău. Tăran român, ai stiut să râzi de dracul si să-l faci să se ducă rusinat pe pustii.
Tăran român, ai stiut să iubesti cu adevărat, să trăiesti si să mori frumos. Ai stiut să muncesti din greu, dar munca n-ai socotit-o trudă, ci doar mijlocul prin care poti să pui o pâine pe masa copiilor. Ai stiut ce înseamnă sărbătorile, ai socotit copii ca dar al lui Dumnezeu, natura ca leagăn, pământul ca mamă si Dumnezeu ca Tată. Ai stiut să lupti când Tara ti-a cerut-o, cu securea, cu coasa, cu sabia, cu sulita, cu arcul, cu pusca, cu tunul, cu avionul, cu mitraliera, cu ce ai avut la îndemână ca să-ti aperi hotarele, petecul de pământ, casa, copiii, muierea, biserica, cimitirul, văzduhul si cerul. Dac-a fost nevoie ti-ai dat sângele si viata, ori ti-ai lăsat drept tribut pe câmpul de luptă picioarele, mâinile, ochii, matele, uneori si creierii, dar le-ai transmis vrăjmasilor că ,,pe aici nu se trece”.
Tăran român, ai fost mândru că esti român. Ai spus asta cu tărie oriunde si oricând, cât ti-a fost viata de grea sau tara de mică. Tăran român, ai stiut ce-i demnitatea. Ai respectat-o pe-a altora, dar ai pretins celorlalti să ti-o respecte pe-a ta. Când te-au călcat cu cizmele pe bătături, i-ai pocnit cum ai stiut tu mai bine, de s-au dus învârtindu-se.
Tăran român, ai scris pagini nemuritoare în letopisetele lumii, cu capitole mari, pline de glorie, cu titluri de-o schioapă, precum Posada, Rovine, Podul Înalt, Războieni, Călugăreni, Selimbăr, Plevna, Turtucaia, Mărăsesti, Mărăsti, Oituz si multe altele.
Tăran român, ai creat o cultură si o civilizatie cum putine popoare au realizat…. Ai zidit aici, pe temelia Carpatilor, o Tară bogată, râvnită de multi, jefuită adesea de hoardele de tâlhari, respectată după cuviintă între tările lumii…
Enumerând toate acestea, cu constiinta că mai sunt încă multe altele care trebuie amintite pentru a-ti contura chipul adevărat, mă întreb cu teamă, Măria Ta, Tăran Român, mai existi cu adevărat?
vom continua
|
