Grigore Vieru
Dac sculptat în stei de piatrã, poveste cu… a fost odatã!
Desi nu am excelat prin calitãti extraordinare, pentru cã niciodatã natura nu a fost prea darnicã, mã pot considera un norocos pentru cã toate astea au fost compensate prin oportunitatea de a cunoaste oameni pe care nici nu îndrãzneam sã-i privesc în ochi, chiar si în fotografie.
Cu peste 25 de ani în urmã, pe vrema când scurmam Muntii Apuseni, având pretntie cã sunt miner, îmi gãsisem alean într-o...rãdãcinã, era ”Rãdãcina de foc”, volum de poezii semnate Grigre Vieru.
Nu aveam de unde sã stiu, nici nu visam cã peste aproape 15 ani aveam sã-l strâng la piept pe cel care trecuse Prutul sã caute o Românie pe care nici noi nu gãseam.
În 2002, cam pe vremea când da liliacul floare iar Slatina îmbrãca haine de sãrbãtoare pentru al omagia pe poetul romantelor, GrigoreVieru oficia, ca presedinte de juriu Festivalul „IonMinulescu”, alãturi de poetul iubirii, George Tãrnea. De la o obisnuitã întâlnire cu presa, întrevederea s-a transformat într-o emotionantã lectie de românism asa cum putine dãti mi-a fost dar sã trãiesc. Si acum am în minte si suflet bucuria si surprinderea din ochii poetului când, la intrarea în sla respectivã, a fost întâmpinat pe melodia ce da titlul unui cd, abia iesit de sub matrice, de care Grigore Vieru nu stia cã este realizat.
Acest lucru l-am putut pune în practicã cu ajutorul unor oameni de suflet, si as enuera scriitorul si criticul literar Tudor Nedelcea-prieten si editor al marelui poet, Visi Viorel Berzovis-Ghencea, atunci director al Centrului Culturar Oltul, din Slatina, profesor Paul Matiu-directorul Bibliotecii Judetene Ion Minulescu din Slatina si, nu în ultimul rând, profesorul Cornel Chiritoiu patronul cafenelei literare Pro Art-din Bals
Priveam în jurul meu, toti aveau pe fatã acea emotie nedisimultatã, asteptând intrarea lui Grigore Vieru care întârzie un pic, trecuse pe la George Tãrna pe acasã, prin Vâlcea. asa cum fãcea de fiecare datã când venea la Craiova, despre care totdeauna spunea cã i-ar face plãcere sã fie oltean..
Când si-a fãcut aparitia, aproape toatã asistenta si-a oprit respiratia, nu de uimire, mai degrabã din teama de a nu clinti nici mãcar un fir din coama leoninã a poetului. Parcã plutea, ar fi vrut sã treacã pe la fiecare, sã ne strângã în brate, însã a fãcut-o cu privirea-i cât rotundul României pe care l-a cãutat, l-a cântat si l-a iubit toatã viata.
Când a început sã vorbeascã, parcã plutea în aer tot plânsul unui popor obidit de poveri seculare, glasul sãu era când doinã si scut, când pod peste Prut, când lacrimã si dor, când zbor de condor, când clopot de alamã, când dorul de mamã, tarã ce se-ntinde, casa ce nu se mai vinde, dragoste în toate, nici fricã de moarte, dac sculptat în stei de piatrã, poveste cu… a fost odatã!
Spania 14 februarie a.c.
|
Marin Trascã 2/14/2014 |
Contact: |
|
|
