Grigore Vieru
Dac sculptat în stei de piatră, poveste cu… a fost odată!
Desi nu am excelat prin calităti extraordinare, pentru că niciodată natura nu a fost prea darnică, mă pot considera un norocos pentru că toate astea au fost compensate prin oportunitatea de a cunoaste oameni pe care nici nu îndrăzneam să-i privesc în ochi, chiar si în fotografie.
Cu peste 25 de ani în urmă, pe vrema când scurmam Muntii Apuseni, având pretntie că sunt miner, îmi găsisem alean într-o...rădăcină, era ”Rădăcina de foc”, volum de poezii semnate Grigre Vieru.
Nu aveam de unde să stiu, nici nu visam că peste aproape 15 ani aveam să-l strâng la piept pe cel care trecuse Prutul să caute o Românie pe care nici noi nu găseam.
În 2002, cam pe vremea când da liliacul floare iar Slatina îmbrăca haine de sărbătoare pentru al omagia pe poetul romantelor, GrigoreVieru oficia, ca presedinte de juriu Festivalul „IonMinulescu”, alături de poetul iubirii, George Tărnea. De la o obisnuită întâlnire cu presa, întrevederea s-a transformat într-o emotionantă lectie de românism asa cum putine dăti mi-a fost dar să trăiesc. Si acum am în minte si suflet bucuria si surprinderea din ochii poetului când, la intrarea în sla respectivă, a fost întâmpinat pe melodia ce da titlul unui cd, abia iesit de sub matrice, de care Grigore Vieru nu stia că este realizat.
Acest lucru l-am putut pune în practică cu ajutorul unor oameni de suflet, si as enuera scriitorul si criticul literar Tudor Nedelcea-prieten si editor al marelui poet, Visi Viorel Berzovis-Ghencea, atunci director al Centrului Culturar Oltul, din Slatina, profesor Paul Matiu-directorul Bibliotecii Judetene Ion Minulescu din Slatina si, nu în ultimul rând, profesorul Cornel Chiritoiu patronul cafenelei literare Pro Art-din Bals
Priveam în jurul meu, toti aveau pe fată acea emotie nedisimultată, asteptând intrarea lui Grigore Vieru care întârzie un pic, trecuse pe la George Tărna pe acasă, prin Vâlcea. asa cum făcea de fiecare dată când venea la Craiova, despre care totdeauna spunea că i-ar face plăcere să fie oltean..
Când si-a făcut aparitia, aproape toată asistenta si-a oprit respiratia, nu de uimire, mai degrabă din teama de a nu clinti nici măcar un fir din coama leonină a poetului. Parcă plutea, ar fi vrut să treacă pe la fiecare, să ne strângă în brate, însă a făcut-o cu privirea-i cât rotundul României pe care l-a căutat, l-a cântat si l-a iubit toată viata.
Când a început să vorbească, parcă plutea în aer tot plânsul unui popor obidit de poveri seculare, glasul său era când doină si scut, când pod peste Prut, când lacrimă si dor, când zbor de condor, când clopot de alamă, când dorul de mamă, tară ce se-ntinde, casa ce nu se mai vinde, dragoste în toate, nici frică de moarte, dac sculptat în stei de piatră, poveste cu… a fost odată!
Spania 14 februarie a.c.
|
Marin Trască 2/14/2014 |
Contact: |
|
|
