Poezia lui Beatrice-Silvia Sorescu
Beatrice-Silvia Sorescu clasicizează.
A clasiciza, liric intuind, presupune un anumit mod de abordare în spatiul creatiei :
1. Prelucrarea unor motive la nivel metric si prozodic, deci a unor trăiri ideatice si afective ;
2. Folosirea lor doar ca modalităti de con¬structie în tiparele unor poetici normative.
În esentă, un nou impuls către configurări în arii estetice.
Voci feminine, anterioare, din câteva literaturi, vibraseră,deseori, în cadrul unor false iluzii în zona imaginarului. Conditia de bază în actul creatiei este însă originalitatea.
Beatrice Silvia Sorescu clasicizează, dar nu imită.
Ea se detasează de modele, impunând pro¬priile trăiri printr-un alt limbaj figurat. Ovidiu si Horatiu, în epoca lor, clasicizau. Ei nu erau străini de traditiile literare, dar, în structurile lor poetice, rămâneau ei însisi.
Eminescu, în anumite poezii, poate fi raportat, de asemenea, la operele unor scriitori greci si latini – Horatiu, Propertiu si Catul. Nici în acest caz, nu poate fi vorba de un mimesis. El este, mereu, altul !
Beatrice Silvia Sorescu, în poeziile pentru copii, aparent deconceptualizează, lăsând porti deschise unui anumit mod de întelegere.
Ea foloseste mijloace originale de abordare a motivelor. Sunt retrăiri cu esentă educativă, încât, după opinia noastră – meo iure – limbajul metaforic, plasticizant, fascinează.
O imaginatie aparte, la nivelul unui spirit novator.
Este necesar ca poeta, prin cultură si impuls daimonic, în viitor, să se detaseze mereu, de traditii, în sensul cultivării propriului eu.
Poeziile Beatricei Silviei Sorescu, cu o ascen¬dentă ereditară, în familie, evoluând sub semnul miticei Euterpe, răspund unui deziderat estetic. Un nescio quid femineum în succesive structuri lirice !
|
George Sorescu 2/14/2014 |
Contact: |
|
|
