Nevoia de iubire
Ne propunem ca, la acest mijloc de februarie, de Valentine's Day si de Family's Day, in paginile tipărite ale Observatorului, printre altele, să publicăm si unele gânduri despre iubire, mai romantice sau mai austere, ale colaboratorilor nostri, dar si pentru a exprima câteva reflectii asupra acestui superb sentiment în acceptia sa cea mai largă.
Pornind de la ideea că prietenia , dragostea, delicatetea, încrederea apar în multiple ipostaze, nu numai ca sentimente puternice, înăltătoare, curate dintre un tânăr si o tânără, care se împlinesc în mod fericit prin căsătorie, ci si dragostea, respectul si încrederaa care domină ambianta familială, dragostea fată de părinti, fată de copii, fată de adevăratii prieteni, în putine cuvinte – fată de cei dragi ai nostri.
Dar, poate mai presus de toate acestea, se situează prietenia, dragostea, ajutorul, întelegerea fată de aproapele nostru – de cei aflati în impas, în suferintă, de cei slabi care au nevoie de ajutor, de sprijin, de cei rătăciti care au nevoie de îndrumare.
Sunt lucruri de o adevărată frumusete care scapă simturilor. Adevărata generozitate a oamenilor se dovedeste doar în momentele în care ei habar nu au că dăruiesc ceva : un zâmbet, o privire caldă, o vorbă frumoasă, o miscare care îti place, o prezentă linistitoare, o idee pe care o rostesc si care pe tine te luminează, un fragment de cântec pe care-l fredonează când sunt bine dispusi, o glumă.
Cu timpul, îti dai seama că fiecare experientă trăită alături de diferiti oameni este folositoare.
Cu timpul, întelegi că adevăratii prieteni sunt numărati, iar pe cei falsi, înainte de a-i evita, trebuie să încerci a-i influenta în bine.
Cu timpul, înveti că vorbele spuse într-un moment de mânie pot continua tot restul vietii să facă rău celui rănit.
Cu timpul, înveti că a scuza e ceva ce poate face oricine, dar a ierta pot doar sufletele cu adevărat mari.
\Cu timpul, realizezi că, alături de faptele bune, de sfintenia vietii personale, ceea ce ne mântuieste este iubirea pe care reusim să o stârnim în inimile celorlalti.
Caracterul frumos, tandretea si gingăsia sufletului cuiva, încrederea pe care o transmite si o insuflă si, nu în ultimul rând, chemarea lăuntrică pe care o simti pentru cineva contează înaintea frumusetii fizice sau a calitătilor mondene afisate, lucru valabil si în cazul iubirii curate care conduce la căsătorie. “Nu îndrăgesti o persoană pentru că este frumoasă, ci este frumoasă pentru că o apreciezi tu” – confirmă o înteleaptă cugetare.
De retinut că, uneori, gresim si în alt sens, nu numai fată de aproapele nostru în general. Fără să ne dăm seama, îi neglijăm pe cei ce ne sunt aproape – familie, neamuri sau adevărati prieteni.
Lor le acordăm mai putin timp, considerând că sunt cu noi si la bine si la rău.
Suntem obisnuiti cu ei ; ei nu ne cer, ne solicită mai putin.
Vremurile trec si, odată cu ele, si noi. Târziu ne dăm seama că celor care au fost mereu lângă noi le-am oferit mai putin decât meritau si decât trebuia să le oferim.
Să reusim să acordăm mai multă atentie celor apropiati nouă, ca dragostea si aprecierea să izvorască în fiecare clipă, de sub orice dărâmături.
Si, mai ales, să nu ucidem prietenia, încrederea, iubirea în nimeni.
Nici în sufletul nostru, nici în sufletul celor de lângă noi.
|
Puiu Popescu 2/14/2014 |
Contact: |
|
|
