" Un miracol românesc. Gheorghe Zamfir "
Universitatea din Craiova a fost, în preziua sărbătorii Unirii Principatelor Unite, 2014, gazda unei manifestări de exceptie, gratie universitarului craiovean, sociologului si editorului Dumitru Otovescu: lansarea monografiei Un miracol românesc. Gheorghe Zamfir, elaborată de Sorin Damean, Florian Olteanu si serban Ionut, sub coordonarea si cu prefata lui Dumitru Otovescu, în a cărei editură craioveană, Beladi, a si apărut.
Dumitru Otovescu a înteles să nu se închidă între zidurile unei universităti, ci să fie un om al cetătii, cu preocupări culturale si stiintifice multiple, atât pe plan local si national, ci chiar si international. În editura sa, Beladi, a tipărit numai cărti stiintifice (excluzându-le total pe cele comerciale), în colectii care s-au impus: „Clasici ai sociologiei mondiale”, „Sociologia românească”, „Sociologia contemporană”, „Cercetări sociologice engleze”, „Clasici ai literaturii de teren”. As aminti doar Declinul Occidentului de Spengler, Curs de filosofie pozitivă de A. Comte, Sociologia generală de D. Otovescu, Legile sociale de G. Tarde, Filosofia culturii românesti, antologie, Conceptia sociologică de A.D. Xenopol, Tratat de sociologie generală de V. Pareto, Originea speciilor de Ch. Darwin, Medieval British Literature de Emil Sîrbulescu, Tratat de sociologie generală de D. Otovescu etc., etc.
Pentru maestrul Gheorghe Zamfir a inaugurat o nouă colectie „Personalităti de seamă ale culturii românesti”, întrucât el este o personalitate remarcabilă, cum scrie D. Otovescu în prefata lucrării, care „face parte, indubitabil, în primul rând din patrimoniul cultural si tezaurul uman al României”, si s-a „afirmat ca un vrăjitor al neamului, prin sunetele căruia a transmis cele mai curate si sensibile sentimente de trăire ale poporului nostru, cele mai tonice manifestări ale fondului său emotional si ale gustului său elaborat în ordinea fenomenelor artistice”. Logica editorului si prefatatorului este demnă de un sociolog cu renume. Gheorghe Zamfir merită să fie foarte bine cunoscut în tara sa, cu toate notele biografice si de creatie inedite, pentru că în ultimii ani ai regimului bolsevic-ateist a fost nevoit să-si părăsească tara datorită asa-zisei implicări în „meditatia transcendentă” (fenomen care nu se lasă descifrat nici azi), iar după „aglomeratia din decembrie” (Mircea Dinescu) democratia a permis o regretabilă răsturnare axiologică (proletcultistii sau / si fiii lor fac liste valorice numai cu „personalitătile” lor). O reală si periculoasă clonare a oportunismului bolsevic, vizati fiind marile personalităti ale acestui neam, de la Eminescu, Sadoveanu, până la N. Labis, Adrian Păunescu sau Gheorghe Zamfir.
Gheorghe Zamfir este nu numai un geniu al naiului, ci un artist total. A scris lucrări de specialitate: Binecuvântare si blestem (2000); Naiul: Instrumentul divinitătii si al suflului creator (2006). Este autorul volumului de poezii biling româno-francez, Dincolo de sunet. Au dela de la son (1979), despre care Victor Crăciun afirmă că este „dovada clară a unei noi ipostaze artistice. El completează armonios imaginea artistului care atinge perfectiunea interpretativă si care, din preaplinul sensibilitătii si emotiei sale, revarsă tumult de gânduri si sentimente nobile, spre folosul artei noastre nationale”. Doi ani mai târziu, scoate un nou volum de poezii, prefatat de Valeriu Râpeanu, cu un titlu sugestiv: Drum de spini si glorii. Gh. Zamfir si-a încercat norocul – si a reusit – ca si Marin Sorescu, si, în pictură, deschizând expozitii de pictură în tară si în străinătate. A creat muzică de film, ca si conationalii săi de faimă, Vladimir Cosma si Eugen Doga.
Câteva date biografice se impun. Gh. Zamfir s-a născut la 6 aprilie 1941 în Găiesti (Dâmbovita), al doilea fiu al Elisabetei (gorjeancă) si al lui Gheorghe. Copilăria i-a fost marcată de începuturile bolsevizării României (a fost confiscată băcănia părintilor, a asistat la groaznicele cote de cereale, umilinte etc.). „Viata mea se desfăsura între scoală si munca la câmp”. La opt ani jumătate dă primul concert la...mandolină, în 1953 se lansează la un radio local cântând la acordeon. În 1955, la 14 ani, se înscrie la scoala de Muzică nr. 1 din Bucuresti, fiind coleg cu viitorul celebru fagotist Mihai Miltiade Nenoiu (care l-a si onorat cu prezenta si vorba cu prilejul lansării cărtii sale la Craiova). Profesorul de nai, Fănică Luca, îi intuieste geniul si-l îndrumă cu profesionalism si căldură sufletească. În 1961 se înscrie la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, perioadă în care singur îsi confectionează si perfectionează naiul. Pe 24 martie 2005, sustine doctoratul cu teza: Naiul, instrumentul divinitătii si al suflului creator (conducător stiintific: Gh. Oprea). Cariera sa muzicală este impresionată. Cântă pe marile scene ale lumii, în fata unor personalităti si lideri politici din întreaga lume, nu numai folclor românesc, ci si muzică sacră, fiind invitat de trei ani si decorat de două ori de Papa Ioan Paul al II-lea (cu origini românesti), a întregistrat (în 2006) prima versiune mondială a Anotimpurilor lui Vivaldi. Premiile primite stau mărturie aprecierii sale universale: „Orfeul de aur” (Sofia, 1968), premiile Academiei de Muzică „Charles Cros” (1969-1970), medalia „Cavaler al Belgiei” (1972) si „Medalia de Bronz” a ducesei de Luxemburg, Ordinul „Ofiter al Frantei” si „Meritul cultural francez” (1973), Ordinul „Comandor al Columbiei” (1985), Medalia de aur a Asociatiei de pe lângă Academia de Artă, stiinte si Litere (Paris), Ordinul „Săgetătorului de aur al Italiei” etc. A obtinut 25 de discuri de aur si platină în Canada, 4 discuri de aur în Africa de Sud, 4 discuri de aur în Australia, 4 discuri de platină în Noua Zeelandă, si cariera sa nu s-a încheiat. Dar, un merit important este faptul că datorită activitătii sale artistice de exceptie, România profundă este altfel privită în lume, că a devenit creator de scoală universală în domeniul naiului. Îmi spunea Marin Sorescu că a ascultat într-o piată din Palma del Majorca un tânăr de culoare cântând Doina de jale. L-a întrebat de unde cunoaste această piesă si i s-a răspuns: de la românul Gh. Zamfir.
Personal, am asistat la două momente unice, care spun totul despre performanta si profesionalismul său. Între 7-11 noiembrie 2006, cu prilejul Memorialului 1900 de ani de la încheierea războaielor romano-dace si de la începutul formării neamului si a limbii române, organizat de Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni (presedinte: Victor Crăciun), în sala Academiei di Romania din Roma a avut loc un concert international, în care capii de afisi erau N. Licaret si Gh. Zamfir. Sala era arhiplină. Lângă mine, pe primul rând, stăteau un actor italian si sotia sa (baroană). Când a cântat maestrul Zamfir, actorului nu-i venea să creadă cât de mult s-a transpus celebrul naist. S-a ridicat de pe scaun, s-a apropiat de el să vadă dacă Zamfir însusi cânta sau este vreun înger. Jalea cântecului românesc l-a făcut pe actor să lăcrimeze împreună cu maestrul. Dar, înainte de concert, după ce Liga a pus placa memorială dedicată celor 1900 de ani, la protocol (bufet suedez) a fost invitat, bineînteles, si Gh. Sorescu, dar a refuzat pentru că tocmai la acea oră are repetitie cu maestrul Licaret! Un alt moment: cu prilejul unui spectacol folcloric la Casa de Cultură a MAI, cu ocazia Zilei Basarabiei, organizat tot de Liga Culturală, dirijorul părea plictisit, anemic. Cu discretie, din culise, a apărut Gh. Zamfir, i-a luat bagheta, iar ritmul orchestrei si dăruirea muzicantilor au fost altfel.
Manifestarea de la Craiova, la care Gh. Zamfir a sustinut si un concert de exceptie, a fost apreciat ca atare: „Acest eveniment se va înscrie cu sigurantă în seria celor pe care noi le promovăm pentru obtinerea titlului de „Capitală culturală europeană”. Sunt foarte multe societăti care s-au alăturat demersului nostru [...s Sper ca acelasi lucru îl veti face si dv., pentru că sunteti o personalitate foarte iubită în Oltenia, sunteti recunoscut ca un brand de tară. Vreau să vă multumesc pentru ceea ce ati făcut dv. pentru cultura românească si să vă asigur că sunteti întotdeauna binevenit în orasul nostru”, a spus primarul Craiovei, prof. dr. Lia Olguta Vasilescu. La rândul său, vădit emotionat, cel omagiat prin această monografie a sa, a spus: „Sunt foarte emotionat. Sunt aceleasi emotii pe care le simt de atâtia ani de când reprezint România în lume, de când port stindardul acestui popor pe care l-am iubit cum iubeste pădurea păsările si păsările pădurea. Nu stiu dacă se poate exprima în cuvinte dragoste netărmurită pentru patrie. Le multumesc autorilor acestei cărti, care au scris despre viata si activitatea mea”.
Craiova a stiut, gratie demersului lui D. Otovescu, să sărbătorească o mare personalitate românească intrată în universalitate, cu prilejul apropiatei vârste de 75 de ani si 50 de ani de carieră artistică de exceptie pe marile scene ale lumii.
Nota Observator;
Adăugam, la aceste note de cariera a maestrului Gheorghe Zamfir si o intâmplare petrecută in Toronto, la 14 Ianuarie 2006.
Grupul de la Observatorul serba ziua poetului nostru national Mihai Eminescu.
Maestrul Gheorghe Zamfir a fost invitat de Puiu Popescu la această sărbătoare a comunităti si maestrul
ne-a vorbit, atunci, despre impresionanta lui viată si carieră muzicală. ( vezi imagini la rubrica evenimente culturale ).
Maestrul Gheorghe Zamfir a acceptat un premiul special , oferit de cei prezenti, ca semn de apreciere pentru intreaga lui activitate. 300 de români i-au cantat in picioare Multi ani trăiască.
Peste câteva zile Gheorghe Zamfir era aplaudat dupa concert, in picioare . la Royal Thomson Hall din Toronto , de 3000 de spectatori de diferite natii.
|
Tudor Nedelcea 2/8/2014 |
Contact: |
|
|
