Pasii versului...
Pasii rămân cu urmele postume,
deslusind cărările cu sens invers,
dar rămân învăluiti fără nume
dacă n-au itinerariile prin vers.
Poemul vindecă în amintiri
pasul nimicului din întuneric
cu linistea caldă pusă în priviri
de curcubeul cu ecoul sferic.
Versul te înveleste cu iubire,
schimbând lacrimile cu stropi de rouă,
iar prin pasii din omeneasca fire
mută drumurile pe-o cărare nouă.
Poemul nu vrea drumul rătăcit,
acum doar atâta as mai spune,
în vers e comoara celui fericit
si este drumul către rugăciune.
Gânduri pe un drum
Se fac din evenimente gânduri,
se vând gânduri fără orizonturi,
se ard gânduri care mai au lumini
si se spânzură gândul răsăritului.
Caut un mugur viu într-un izvor
si când îl asez pe un gând banal
mă întreb ce trebuie să facem
ca să nu murim mereu fără un final.
Diminetile tin printre gânduri
razele de soare si de lună,
dar nu le întelegem niciodată
desi ele stau uneori împreună.
Ascult ecoul unui gând în somn,
cu dorinta de trezire seculară
si caut seminte de muguri vii,
pentru a le tine pe drum o comoară.
Pe cărări…
Pe cărarea învelită cu amintiri
caut un luminis în mine nu pe drum,
aud soapta ploii lângă lacrima mea
pusă în gândurile pierdute acum.
Când alunec pe tomberoane de idei
umbrele toate nu se văd niciodată,
nu mai vor s-apară nici un fel de poame
si numai lupii mai tin foamea uitată.
Pe cărări eu astern secunda nu anul
si rog o doină din vise să-mi aprobe
struna de vioară cu acorduri calde,
să nu mai bat trotuarele ca pe tobe.
Azi văd copite în nisip, sunt în desert,
cu mine e doar umbra, vorbesc cu luna,
singurătatea plânge singurătatea,
dar vreau cărări iubite întotdeauna.
Un clopot
Clopotele sunt mereu învingătoare,
nu împrăstie întunericul din viată,
nu ne topesc sperantele cardinale
dacă le tii ecoul ca pe o povată.
Pe sub bolte efemere si uitate
clopotele nu vor victorii iluzorii,
chiar sub defilarea timpanelor sparte
de tobele surde sau adierea viorii.
Un cântec împletit cu aramă veche
ne opreste în viată si pasul de hoinar,
când căutăm din amfore o pereche
care uită floarea iubirii într-un ierbar.
Azi când totul devine un scurt rezumat
printre spatiile fără puncte cardinale,
rămânem la clopotul care ne-a chemat
cu rugăciune clipele emotionale.
|
Constantin Rusu 2/5/2014 |
Contact: |
|
|
