Pasii versului...
Pasii rãmân cu urmele postume,
deslusind cãrãrile cu sens invers,
dar rãmân învãluiti fãrã nume
dacã n-au itinerariile prin vers.
Poemul vindecã în amintiri
pasul nimicului din întuneric
cu linistea caldã pusã în priviri
de curcubeul cu ecoul sferic.
Versul te înveleste cu iubire,
schimbând lacrimile cu stropi de rouã,
iar prin pasii din omeneasca fire
mutã drumurile pe-o cãrare nouã.
Poemul nu vrea drumul rãtãcit,
acum doar atâta as mai spune,
în vers e comoara celui fericit
si este drumul cãtre rugãciune.
Gânduri pe un drum
Se fac din evenimente gânduri,
se vând gânduri fãrã orizonturi,
se ard gânduri care mai au lumini
si se spânzurã gândul rãsãritului.
Caut un mugur viu într-un izvor
si când îl asez pe un gând banal
mã întreb ce trebuie sã facem
ca sã nu murim mereu fãrã un final.
Diminetile tin printre gânduri
razele de soare si de lunã,
dar nu le întelegem niciodatã
desi ele stau uneori împreunã.
Ascult ecoul unui gând în somn,
cu dorinta de trezire secularã
si caut seminte de muguri vii,
pentru a le tine pe drum o comoarã.
Pe cãrãri…
Pe cãrarea învelitã cu amintiri
caut un luminis în mine nu pe drum,
aud soapta ploii lângã lacrima mea
pusã în gândurile pierdute acum.
Când alunec pe tomberoane de idei
umbrele toate nu se vãd niciodatã,
nu mai vor s-aparã nici un fel de poame
si numai lupii mai tin foamea uitatã.
Pe cãrãri eu astern secunda nu anul
si rog o doinã din vise sã-mi aprobe
struna de vioarã cu acorduri calde,
sã nu mai bat trotuarele ca pe tobe.
Azi vãd copite în nisip, sunt în desert,
cu mine e doar umbra, vorbesc cu luna,
singurãtatea plânge singurãtatea,
dar vreau cãrãri iubite întotdeauna.
Un clopot
Clopotele sunt mereu învingãtoare,
nu împrãstie întunericul din viatã,
nu ne topesc sperantele cardinale
dacã le tii ecoul ca pe o povatã.
Pe sub bolte efemere si uitate
clopotele nu vor victorii iluzorii,
chiar sub defilarea timpanelor sparte
de tobele surde sau adierea viorii.
Un cântec împletit cu aramã veche
ne opreste în viatã si pasul de hoinar,
când cãutãm din amfore o pereche
care uitã floarea iubirii într-un ierbar.
Azi când totul devine un scurt rezumat
printre spatiile fãrã puncte cardinale,
rãmânem la clopotul care ne-a chemat
cu rugãciune clipele emotionale.
|
Constantin Rusu 2/5/2014 |
Contact: |
|
|
