De vorbã cu Vlad Ciobanica dupã o cãlãtorie pe vârful Kilimanjaro
Dana Maeescu : Se stie ca totul incepe cu o idée. Cand a aparut aceeasta idée de a cuceri muntele Kilimandjaro?
Vlad Ciobanica : Fiecare dintre noi, aspira inca din timpul studentiei sa poata ajunge sa escaladam muntii lumii si sa exploram culturi si tinuturi exotice, insa realitatea vremii din acea perioada ne-a tinut « legati » de glie. Cu speranta ca intr-o buna zi planurile o sa devina realitate, am inceput treptat prin a ne pregati fizic si moral, facind regulat ture de munte prin zona Moldovei.
In scut timp , drumetille de vara s-au transformat in exclusivitate in excursii montane cu un grad sporit de dificultate, facute pe timp de iarna in diferite masive din tzara, cum ar fi : Fagaras, Piatra Craiului, Retezat, Paring, Bucegi, Ciucas, Ceahlau….
- Orice realizare necesita pregatiri indelungate. Cat timp v-a trebuit sa va pregatiti?
- Pregatririle propriu-zise au inceput intr-un ritm mai serios in iarna premergatoare expeditiei. « Norma » era sa schiem cel putin 10 km in fiecare zi din week-end. Dupa topirea zapezii, ski-ul de fond a fost inclocuit de marsuri fortzate prin parcurile provinciale din inprejurimile North Bay-ului, din Ontario , facute aproape zilnic , indiferent de vreme sau greutatea rucsacului.
- Ati mers intr-un grup? Ati intampinat obstacole?
- Am fost in total un grup de 8 prieteni :Anca & Radu Gafencu, Ikke &Radu Ziub, Alina Oprescu, Sergiu Croitoru si Mihaela & Vlad Ciobanica . Jumatate dintre noi suntem fosti membri ai clubului studentesc de speologie GEIS din Iasi, care ne-a si unit destinele pe viata.
Consider ca cea mai dificila sarcina din toata expediatia a fost sa ne convingem partenerele sa renunte la vacanta conventionala din Caraibe alaturi de copii si sa ne urmeze cu rucsacul in spate deasupra norilor, pe « acoperisul Africii ».
Excursia a inclus trei destinatii majore : safari in celebrele parcuri nationale din estul Africii , escaladarea Muntelui Kilimanjaro si sa incheiat cu o perioada de relaxare pe superbele plajele albe din Insula Zanzibar spalata de apele calde ale Oceanul Indian.
Un aspect deosebit de important pentru materializarea acestei aventuri, avind in vederea marimea grupului si durata vacantei propuse, a fost alegerea perioadei cea mai adecvate pentru toti care in acelasi timp trebuia sa se potriveasca cu nevoia fiecarui participant in parte….. incepind de la luat timp liber de servici si termining cu programul scolar al copiilor si gasirea supraveghetorlor pentru restul familiei ramasa acasa pentru o durata de aproape 3 saptamini.
Sfirsitul lunii Iunie, care corespunde cu sfirsitul sezonului ploios si inceputul sezonului uscat in Tanzania, a fost alesa ca perioada cea mai favorabila pentru toate trei destinatiile.
Savana fiind inca verde ne-a dat posibilitate sa vedem tot lantul trofic in actiune, dindu-ne in acelasi timp ocazia sa ne obisnuim cu temperaturile ecuatoriale, fusul orar si nu in cele din urma sa ne aclimatizam cu altitudinea ( safari in craterului Norongoro a fost la aprox 2500m altitudine). Toate eforturile logistice si de organizare au fost concentrate in exclusivitate pentru destinatia pricipala a excursiei noastre, care a fost escaladarea muntelui Kilimanjaro.
- Cat a durat sa urcati muntele? Ati avut ceva dificultati?
- Tot traseul a fost planificat sa-l facem in 7 zile ca sa ne poata permita o aclimatizare corespunzatoare la altitudine de peste 4000m si spori in acelasi timp posibilitatea grupului de a atinge cel mai inalt punct de pe continent …daca vremea si conditai fizica ne-ar fi permis-o.
Datorite vremii excelente si a uni moral pozitiv, am reusit sa parcurgem traseul lung de 65 de km ,via ruta Machane in doar 6 zile. Media de altitudine urcata pe zi intr-un interval de 8-9 ore a fost de aprozimativ 1000 de m.
Rezistenta noastra fizica si mentala a fost testata la maxim in ziua de virf, cand a trebuit sa urcam +1228 m si cobori -2827 m in mai putin de 24 ore.
Asaltul final al muntelui a inceput la ora 2 :00 am , dupa doar citeva ore de odihna( n-as putea sa le numesc somn)petrecute la ultima tabara de altitudine, numita Barafu (4667m).
Dupa un intens mars ingreunat de vinturile foarte puternice, combinat cu efectele adverse ale altitudinii si temperaturile artice din zona de virf, am reusit in cele din urma sa atingem virful Uhuru (5895 m) la 10:45 am. Datorita lipsei de oxigen si a gradului ridicat de epuizare, la insistenta ghizilor, a trebuit sa coborim in regim de urgenta inainte de a fi afectati ireversibil de raul de altitudine, a caror simptome au fost simite considerabil de citiva dintre membrii grupului, inclusiv unul dintre ghizii locali care ne-a insotit.
La peste 5000 m altitudine , aerul este extrem de rarefiat , continind 50 % mai putin oxigen decit la baza muntelui , fact care forteaza organismul sa lupte de doua ori mai greu sa supravietuiasca acestui climat extrem. Expunera prelungita la acesta altitudine poate duce intr-un foarte scurt timp la aparitia edemului pulmonar si celebral, care cel din urma, poate degenera in coma celebrala.
Cea mai lunga zi a excursiei s-a incheita dupa mai bine de 9 ore de coborit continuu, catre tabara de baza Mweka (3068m) unde vegetatia abundenta si temperaturile ridicate ne-au delectat palminii si trupurile epuizate, amintindu-ne ca suntem inca in vacanta …..la doar 3 grade sud de ecoator.
- La ce v-ati gandit cand ati ajuns sus? In afara de faptul ca v-ati tras sufletul.
- Obiectivul principal al expeditiei a fost sa fim impreuna ca si grup si sa ne propumem sa vizitam si exploram cit mai mult cu putinta din frumusetile Africii. Cucerirea muntelui Kilimanjaro a fost considerata un bonus.
Inconjurati de-o priveliste care-ti taia rasuflarea … la modul propriu, bucuria reusitei si sansa de a impartasi aceste sentimente unice cu cei dragi, a fost cu siguranta unul dintre cele mai memorabile momente pe care le-am trait vrodata.
De mentionat ca victoria a fost cu atit mai savurata, cu cit sansele noastre ca si grup de a reusi erau considerate minime , datorita mediei ridicata de virsta a grupului de 46 de ani si totala lipsa de experienta montanta a citorva dintre participanti, incluzind-o si pe sotia mea Mihaela.
In cele din urma un vis a devenit realitate dupa 20 de ani!
- Care e urmatoarea excapada? Ati dori sa veniti sa prezentati aceasta excursie la cenaclul Nicapetre de pe langa Observatorul ?
- In vara acestui an intentionam sa escaladam masivul Mont Blanc( 4810 m) cel mai inalt virf din Alpi, de data aceasta ca o aventura de famile , incluzind si cei trei copii ai nostri Maria, Mara si Anton.
Un plan mai ambitios de-al meu pare sa se contureze in 2015 cind planific sa ma alatur unei expeditii romanesti care are ca scop excaladarea Muntele Aconcagua( 6960 m), cel mai inalt virf din amindoua Americile, situat in emisfera sudica la granita dintre Argentina si Chile.
Ne-ar face o deosebita placere sa putem impartasi aceasta experienta cu membrii cenaclului Nicapetre
si cu cititorii revistei Observatorul.
Nota Observator : pentru detalii, informatii, Mihaela si Vlad Ciobanica pot fi contactati la adresa de e-mail : vlad_ciobanica@yahoo.ca
|
Interviu realizat de Dana Mateescu 2/4/2014 |
Contact: |
|
|
