Simboluri si enigme crestine
Este îndeobste cunoscut faptul că simbolul cel mai răspândit al crestinismului este crucea. O legendă medievală ne relatează că înaintea bătăliei de la Pons Milvius (anul 312) împăratul Constantin cel Mare a zărit pe cer o cruce luminoasă cu inscriptia In hoc signo vinces „prin acest semn vei învinge“, a pus-o pe steagul său de luptă, a biruit si, drept multumire, crestinismul a căpătat statut de religie egală cu celelalte culte din Imperiul roman.
Crucea a fost întrebuintată ca simbol religios în China, In¬dia, Egipt, Africa, Australia si pe continentul american (amănunte la V. Kernbach, Dictionar de mitologie generală, B., 1989, p. 123). Lucrurile fiind simple, nu vom insista. În schimb se stie că în primele timpuri crestinismul, înaintea utilizării crucii, a avut alte simboluri: peste, miel, etc.
De ce primii crestini si-au ales ca semn distinctiv pestele? Iată o întrebare la care oamenii bisericii si învătatii de două milenii încoace au încercat să răspundă. S-au propus multe solutii, din care trei sunt mai cunoscute si originale:
1. Cea mai celebră este ipoteza potrivit căreia acest simbol este legat de numele grecesc al pestelui ikhthys, ale cărui litere reprezentau initialele cuvintelor frazei liturgice Iesous Khristos Theou Yios Sotir adică „Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul“. S-au găsit numeroase pietre având desenat un peste, ceea ce însemna: „Aici a murit un crestin“, fiind vorba de „un cifru al unei societăti secrete a cărui deconspirare putea duce la consecintele pe care le stim“ (Valeriu Anania, Cerurile Oltului, Rm. Vâlcea, 1990, p. 13). Ipoteza Ikhthys este semnalată în dictionare străine tip Larousse, Hachette. Unii cercetători au remarcat că topica în presupusul Ikhthys nu este cea mai obisnuită pentru limba greacă.
2. În jurul anului 200 Tertulian formulează ideea că imaginea pestelui trebuie interpretată în legătură cu ritualul crestin al botezului în apă.
3. După o altă opinie, punctul vernal a intrat în zodia Pestilor (cca. 100 p Ch.). În ciuda acestor încercări de explicare, originea simbolului peste constituie până azi o enigmă, ceea ce ne-a îndemnat să căutăm o tâlcuire prin fenomenul amfibologiei intentionale des întâlnit în legătură cu istoria scrierii. Se stie că primele semne grafice au fost imagini de¬scriptive. De exemplu, se desena un om: cap, trunchi, mâini, picioare si se citea pe chinezeste [jen] „om“ (astăzi s-a simplificat, rămânând numai cele două picioare). O casă poate fi înfătisată astfel, un munte, luna, soarele, un pom, de asemenea. Dar cuvintele abstracte cum să fie redate grafic? La populatiile orientale silabele acestora erau „scrise“ prin omofone concrete. În Mesopotamia semnul mu „nume“ reda si orice silabă care suna tot mu. Egiptenii desenau o sapă = mr, dar si verbul mr cu sensul de „a iubi“. Cum să scrie sumerienii notiunea „viată“care pe limba lor era ti? Simplu, printr-o săgeată, căci „săgeată“ si „viată“ erau omofone: ti.
Cu semnul care era o teapă se reprezenta cuvântul sn „teapă, harpon“, dar si „frate“ sn, greu de imaginat grafic la vechii egipteni. Ca să întelegem mai bine fenomenul să presupunem că am vrea să „desenăm“ substantivul actual românesc calcar prin figura unui cal+car, deci ceva ca în genul rebusului. Si atunci ce ascunde imaginea pestelui? Mai întâi ne-am gândit la secretul primilor crestini, stiind că acest animal acvatic se caracterizează chiar prin tăcere (tăcut ca un peste). Dar nu de aici trebuie pornit, ci de altundeva.
Se stie că numele întemeietorului noii religii, crestinismul, este Isus (Iosua), cunoscut cu supranumele Hristos, ceea ce este traducerea ebraicului Masiah „unsul lui Dumnezeu“, adică „Mântuitor“, preluat de greci si romani si ajuns până la noi sub forma Mesia, fără h. Asadar Masiah, cu h care nu se pronuntă, este termenul adevărat ebraic si aramaic, iar Kristos e redarea în elenă, latineste Christus.
După părerea noastră, desenând un peste, crestinii îsi declarau în mod secret apartenenta la credinta lui Isus Hristos = Masia(h) = Mesia. O lumină ne-o aruncă vorba iranică masyah „peste“, ce se pronuntă aproximativ ca masiah „unsul lui Dumnezeu, Mesia, Mântuitor“. Pentru crestini pestele masya însemna si se confunda cu ebraicul masia(h), cu s = s ca si la rebus, sub imaginea inocentului peste (cf. si sansc. matsia si chiar într-o limbă indo-europeană de la noi maso „peste“) fiind ascunsă aderenta la noul cult al lui Masia(h). Multe elemente ale crestinismului sunt datorate religiilor orientale, în primul rând iranice: magii erau preoti ai lui Zoroastru, deci din Persia (Iran), Mesia (Hristos) este numit „lumina luminii“ ca si Mithra, zeul iranian al Soarelui. Chiar ziua nasterii lui Isus coincide cu ziua nasterii aceluiasi Mithra.
Mai trebuie amintită influenta iraniană în ceea ce priveste angeologia (învătăturile despre îngeri) si chiar „mântuitor“, preluată de evrei, vine tot de la iranieni. Si Saoshyant, mântuitorul prevestit de Avesta, urma să se nască din fecioară ca si, mai târziu, Isus Hristos. Ideea peste = Mesia = Christos a putut fi acceptată si pentru că unii ucenici ai lui Isus au fost pescari, plus parabola săturării unei multimi cu doar câtiva pesti. Un alt simbol al crestinismului primitiv a fost mielul: Isus e adesea numit mielul lui Dumnezeu. Aici s-ar putea vedea o confuzie a latinescului agnus „miel“, cu sanscr. agni „foc“ dar, mai curând tot o suprapunere a lui Masia(h) „Mântuitor“ cu un alt cuvânt tot vechi iranian anume maisa „oaie, berbec“, având aceleasi consoane ca si Mesia (la semiti numai consoanele se scriu, fără h, care nu se citea).
Ca o ciudătenie pentru limba română semnalăm că miel e derivat din latinescul agnellus, dar se apropie (întâmplător?) de vorbe din dialecte iranice, unde maisa a dat mel „oaie“ (Osnovî iranskogo iazîkoznania, pp116, 121).
În încheiere o întrebare: Simbolul „peste“ a dispărut în favoarea semnului crucii. Să aibă legătură cu scrierea hieroglifică chineză, unde pestele, numit iüi e desenat chiar ca un peste stând în coadă, care prin simplificare, s-a confundat cu o cruce, aripile mari fiind ca si bratul orizontal al acesteia? Aceasta este desigur o simplă sugestie cu privire la „topirea“ si disparitia subită a simbolului ,,peste“ în favoarea crucii crestine atotbiruitoare.
|
Prof. Ion Carstoiu 2/3/2014 |
Contact: |
|
|
