Planurile lumii nu corespund cu planul lui Dumnezeu ...
Analistii abordează, disecă si analizează problema din toate unghiurile si perspectivele lumesti. Concluziile nu contin solutii , ci doar adaugă alte ingrediente la grijă. Deoarce vremurile sunt ale fugii accelerate de Dumnezeul adevărat, este ignorată părerea cea mai autorizată, a Celui "... care schimbă timpurile si ceasurile,... care dă jos de pe tron pe regi (sau împărati sau presedinti sau prim-ministri etc. - nota mea) si... care îi pune; El dă întelepciune celor întelepti si stiintă celor priceputi. El descoperă cele mai adânci si cele mai ascunse lucruri, stie ce se petrece în întuneric si lumina sălăsluieste cu El. (Daniel 2,21-23)
Planurile lumii nu corespund cu planul lui Dumnezeu, acela de recuperare a creatiei căzute prin resfintirea ei, prin îndumnezeirea omului după har. Pentru că lumea crede si învată că nu a căzut niciodată ci că se află într-o continuă evolutie...
La realizarea planului lui Dumnezeu, omul participă prin trăiri si actiuni, conform voii lui Dumnezeu, iar voia Lui este ca toti si toate să vină la lumina Adevărului, la Hristos. Sau contrar voii Lui, prin trăiri si actiuni acceptate, tolerate de Dumnezeu, pentru că tot răul se lucrează spre pieirea lui si spre izbânda binelui.
Planul dumnezeiesc devine divino-uman prin chemarea si asocierea omului la punerea lui în practică, mai întâi prin poporul ales si genealogia binecuvântată din sânul acestuia. Termenii legământului erau foarte clari: poporului evreu i se cerea să exceleze în ascultarea fată de Dumnezeu în schimbul binecuvântărilor Sale, efective într-o viată de om si dincolo de aceasta.
Ȋncălcarea conventiei, a ascultării, era sanctionată de Dumnezeu, ca pedagogie si pentru poporul ales si pentru neamuri.
12.Si va fi că dacă veti asculta rânduielile acestea si le veti tine si le veti plini, atunci si Domnul, Dumnezeul tău Ȋsi va tine legământul si mila fată de tine, asa cum li S’a jurat părintilor tăi. (Deuteronomul, 7)
14. Dar dacă nu Mă veti asculta si dacă nu veti împlini aceste porunci ale Mele,
31. Cetătile vi le voi pustii, pustiu voi face în sfintele voastre lăcasuri si nu voi mirosi
miresmele jertfelor voastre.
32. Pustii-voi tara voastră, că se vor mira de ea vrăjmasii vostri, ei, cei ce vor locui într’însa!
33. Iar pe voi vă voi risipi printre neamuri, si sabia vă va topi din fugă, si va fi pământul vostru pustiu si pustiite vor fi cetătile voastre.”(Levitic, 26)
Si de fiecare dată când Moise transmitea poporului poruncile lui Dumnezeu, într-un glas poporul spunea: „Toate câte a grait Domnul le vom face si le vom asculta!”
De la Moise până la Iisus Hristos , Sfânta Scriptură ne înfătisează istoria ascultărilor si neascultărilor poporului evreu, a binecuvântărilor si respectiv pedepselor. Iar cărtile de istorie continuă a relata despre acestea si de la Hristos încoace, până în zilele noastre, pentru că Dumnezeu nu l-a uitat pe poporul ales , blestemele si binecuvăntările fiind efective în continuare. Si câte nu a pătit poporul evreu pentru neascultare: secetă, foamete, călcat si trecut prin sabie si foc de popoare si imperii puternice, dus in robie, templul distrus etc. Nabucodonosor, regele Babilonului, pe care Dumnezeu îl numeste " robul Meu" (Ieremia, 27,6) este instrumentul prin care Dumnezeu execută strămutarea evreilor ( a elitei acestora) în Babilon si cere tuturor ascultare fată de rege pentru că:" ...acum voi da toate tările acestea în mâna lui Nabucodonosor, regele Babilonului, robul Meu, ba si fiarele câmpului le voi da lui spre slujbă; Toate popoarele vor sluji lui si fiului lui si fiului fiului lui, până când îi va veni vremea si lui si tării lui; îi vor sluji popoare multe si regi mari. Dacă vreun popor sau vreun regat nu va voi să-i slujească lui Nabucodonosor, regele Babilonului, si nu-si va pleca grumazul său sub jugul regelui Babilonului, pe acel popor îl voi pedepsi cu sabie, cu foamete si cu ciumă, până-l voi stârpi cu mâna lui, zice Domnul." ( Ieremia, 27,6-8).Tot asa si Cirus, în calitate de rob ( servitor) al lui Dumnezeu permite evreilor întoarcerea acasă:
22. Iar în anul dintâi al lui Cirus, regele Persiei, pentru împlinirea cuvintelor Domnului rostite prin Ieremia, a trezit Domnul duhul lui Cirus, regele Persiei, si a poruncit acesta să se facă cunoscut tuturor din tot regatul său, prin cuvânt si prin scris si să le spună:
23."Asa zice Cirus, regele Persilor: Toate regatele pământului, Domnul Dumnezeul cerului mi le-a dat mie si mi-a poruncit să-I zidesc templul în Ierusalimul cel din Iuda. Cine este intre voi din tot poporul Lui? Domnul Dumnezeul lui să fie cu el si să se ducă acolo". (2 Par.36)
Si s-a făcut asa. Israel s-a întors iar la ascultare , bucurându-se de pace. Si după un timp iar a căzut în neascultare...Si tot asa până a venit momentul Adevărului, când Mesia , Cel anuntat de prooroci S-a înomenit în sânul poporului evreu. " Că sfârsitul legii este Hristos, spre îndreptătire fiecăruia care crede." (Rom.10,4). Unii evrei au crezut, altii nu. Dar L-au aflat si au crezut neevreii. " Isaia îndrăzneste si zice: "Am fost aflat de cei ce nu Mă căutau si M-am făcut arătat celor ce nu întrebau de Mine".(Rom.10,20)
22.De n’as fi venit si nu le-as fi grăit, păcat n’ar avea; dar acum ei nu au cuvânt de dezvinovătire pentru păcatul lor.
23. Cel ce Mă urăste pe Mine Ȋl urăste pe Tatăl Meu.
24. De n’as fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut păcat n’ar avea, dar acum au vazut si M’au urât si pe Mine si pe Tatăl Meu,
25. dar aceasta pentru a se plini cuvântul cel scris în Legea lor: M’au urât pe nedrept.
(Ioan,15,22-25)
Urmare acestei culmi a neascultării Dumnezeu aplică si pedeapsa pe măsură:
37. Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe prooroci si-i ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine, de câte ori am vrut să-i adun pe fii tăi ,asa cum îsi adună closca puii sub aripi dar voi n’ati vrut.
38.Iată, vi se lasă casa pustie!”
(Matei,23,37-38)
1. Si iesind Iisus si plecând de la templu s’au apropiat de El ucenicii săi ca să-I arate clădirile templului.
2. Iar El, răspunzând, le-a zis: Le vedeti pe toate acestea? Adevăr vă grăiesc: Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească!
(Matei 24,1-2)
Si profetia s-a împlinit: templul a fost dărâmat (si dărâmat este si astăzi), evreii au fost împrăstiati din nou în lume, si nici în Israel nu au pace până când poporul lui Israel nu se va întoarce la Dumnezeul lui Israel, adică la Hristos. " În vremea aceea rămăsita lui Iuda si cei scăpati din casa lui Iacov (...)se vor sprijini, cu credintă, pe Dumnezeu, Sfântul lui Israel. O rămăsită din Iacov se va întoarce la Dumnezeul cel puternic. Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, numai o rămăsită se va întoarce." (Isaia,10,20-22). Răstălmăcind aceste versete, unii au lansat concluzia că profetia lui Isaia s-a împlinit prin înfiintarea statului Israel. Cel mai mult a smerit Dumnezeu pe urmasii legitimi ai lui Avraam prin urmasii trupesti si spirituali ai lui Ismael, fiul nelegitim al lui Avraam si al slujnicei Agar. Dumnezeu i-a promis lui Avraam: " Iată, te-am ascultat si pentru Ismael, si iată îl voi binecuvânta, îl voi creste si-l voi înmulti foarte, foarte tare; doisprezece voievozi se vor naste din el si voi face din el popor mare." (Fac.17,20). Simbolul ( cel mai umilitor) al acestei smeriri este moscheea al-Aqsa, pe ruinele templului lui Solomon.
Crestinii (evrei si neevrei) continua ascultarea fată de Legea iubirii,căci Dumnezeu este iubire.Despre crestini Hristos spune: "Voi sunteti sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară si călcată în picioare de oameni. Voi sunteti lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie si o pun sub obroc, ci în sfesnic, si luminează tuturor celor din casă. Asa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, asa încât să vadă faptele voastre cele bune si să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. (Matei 5,13-16)
Iar Sf.Ap.Petru: "Iar voi sunteti semintie aleasă, preotie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiti în lume bunătătile Celui ce v-a chemat din întuneric, la lumina Sa cea minunată..." (I Petru,2,9).
Asadar, noi crestinii suntem ( sau ar trebui să fim) sarea pământului împotriva stricăciunii; lumina lumii care luminează înaintea oamenilor prin faptele bune ale credintei, astfel ca acestia să slăvească pe Tatăl nostru Cel din ceruri; semintie aleasă, preotie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu ( prin jertfa lui Hristos) ca să vestim în lume bunătătile Celui ce ne-a chemat din întuneric, la lumina Sa cea minunată.
Dar, cum nu ne deosebim în apucături de poporul ales, înclinăm spre faptele întunericului ale cărui poame sunt plăcute la vedere si bune la gust. Faptele luminii cer smerenie, post, rugăciune, nevointe ... dar astea-ti taie pofta de viată...Ba, ca să nu mai deranjeze lumina lui Hristos, prin Europa Occidentală , cetătile luminii ( cu putina lumină pe care o dă un crestinism diluat, sărăcit) sunt scoase la vânzare de lumea decrestinată (http://www.property.org.uk/unique/ch.shtml, http://clericalwhispers.blogspot.com/2008/05/germany-churches-going-on-sale.html, etc.) si transformate în restaurante, birouri, apartamente luxoase, etc. Sfesnicele sunt puse sub obroc să nu mai poată fi aprinse făclii. Oamenii , nemaivăzând lumina faptelor bune crestinesti, defaimă pe crestini, si prin ei pe Tatăl nostru Cel din ceruri. Toată această operatie de amploare care câstigă teren se numeste civilizatie. Civilizatia nu face casă bună cu credinta în Hristos.
Civilizatia înseamnă, în primul rând, lumina ratiunii umane, cunostinte, minuni tehnice, eficientă economică, productie diversificată si abundentă de bunuri, servicii de calitate, logistică performantă, crearea permanentă de necesităti, comfort, divertisment, adrenalină... Si tot mai multe drepturi, de la dreptul la viată ( si de viată) până la dreptul la moarte, la o moarte civilizată, la alegerea solicitantului. Civilizatia acordă omului un sens doar în intervalul dintre nastere si moarte, căci după aceea urmează nefiinta. Civilizatia este seducătoare precum sirenele pentru Ulisse. Dacă nu-si păzeste ochii si urechile si dacă nu se leagă bine cu parâmele credintei (post, rugăciune, trezvie, smerenie etc.) de catargul ( adică Hristos) corăbiei mântuirii ( adică Biserca), crestinul cade usor în mrejele neascultării de Legea iubirii, întunericul luând locul luminii si sarea stricându-se.
Civilizatia produce idoli, adorati, adulati si slăviti în templele si arenele politice, economice, sportive, stiintifice,culturale, religioase, etc. Idolii sunt modelele si sperantele civilizatiei. Lumea credintei produce sfinti, un scandal pentru civilizatie dar modele, mângâiere si un ajutor nepretuit pentru crestini,si în această viată si în vesnicie.
Pe arii europene întinse, care altădată făceau parte din crestinătate, (cât si în Lumea nouă), sub impactul civilizatiei ,sarea s-a stricat aproape complet. Mai există , pe ici pe colea, câte o oază. Ȋn rest, un imens desert spiritual ale cărui nisipuri ucigătoare de suflete avansează încet dar sigur. Cu dreptate dumnezeiască, sarea stricată , nemaifiind bună la ceva, este călcată în picioare : de musulmani, de hindusi, de animisti, de cei fără vreun dumnezeu etc.
Cu tâlc, Hristos se întreba: " Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credintă pe pământ?"(Luca 18,8). Evident credintă în Hristos. După viteza cu care crestinii se supun civilizatiei, fie mergând la brat cu ea si cu Dumnezeu , fie fără El, am fi înclinati să spunem că nu. Dar Hristos ne contrazice: "Si Eu îti zic tie, că tu esti Petru si pe această piatră voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui (Matei 16,18)". Piatra pe care Hristos a zidit Biserica este mărturisirea de credintă a Sf.Ap.Petru si a fiecăruia dintre noi: "Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu." (Matei 16,16).
Vor fi tot mai multi necrestini, to mai multi falsi crestini si tot mai putini mărturisitori ai lui Hristos.. "Si veti fi urâti de toti pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până în sfârsit, acela se va mântui." (Matei 10, 22)
Somerville, MA
|
Nicusor Gliga 1/30/2014 |
Contact: |
|
|
