Gânduri de ianuarie : De la Unire la reunire
Se împlinesc 155 de ani de la Mica Unire. Un prim pas spre constituirea statului român. Cu zbucium, romantism, diplomatie si oarece noroc.
Privind rational faptele a fost un proces firesc în contextul Revolutiei de la 1848, care descãtusase energiile popoarelor europene. Reformele declansate în multe tãri dãdeau mari sperante, tuturor, spre mai bine. Trimiterea feciorilor din Moldova si Tara Româneascã la studii în strãinãtate începuse sã dea roade.
Imperiul Otoman îsi trãia ultimele zile. Legãturile principatelor române cuPoarta fiind mai mult simbolice. De aceastã situatie a profitat tarul Alexandru I.
Dupã înfrângerea armatelor otomane la Ruse si Slobozia, în 1811, tarul face propunerea ca principatele, cu acceptul lui Napoleon Bonaparte (Tratatul de la Tilsit din 1807), sã se alipeascã "pe veci la Imperiul Rus, cu orasele, cetãtile si satele, cu locuitorii acestora de ambele sexe si cu averea lor", specificându-se cã „fluviul Dunãrea va fi de acum înainte granita dintre cele douã Imperii".
În cazul victoriei rusilor.
În cele din urmã, Rusia se declarã multumitã doar cu ocuparea teritoriului Principatului Moldovei dintre Siret si Nistru. „Tratatul de pace” a fost semnat pe 16 mai 1812 la Bucuresti. „În hanul agentului secret Manuc Bei.” Imperiul Otoman vindea Imperiului Rus un teritoriu, care nu era al lui, de 45.630 km², cu 482.630 de locuitori, 5 cetãti, 17 orase si 695 de sate, (recensãmânt 1817). Au intrat, cu japca, în componenta Imperiului Rus tinuturile Hotin, Orhei, Soroca, Lãpusna, Greceni, Hotãrniceni, Codru, Tighina, Cârligãtura, Fãlciu, partea rãsãriteanã a tinutului Iasilor si Bugeacul. Autoritãtile tariste au reorganizat, în 1813, gubernia Basarabia ce a fost supusã unei rusificãri intensive.
Asadar, actul de anexare a Basarabiei de cãtre Imperiul Tarist a fost unul fraudulos. Furtul s-a fãcut cu încãlcarea tuturor tratatelor în vigoare si a dreptului international de atunci. Moldova nu era provincie turcã.
În multe tratate bilaterale, începând cu secolul XVI, se mentiona, negru pe alb, cã Tara Moldovei este un stat liber. Astfel, otomanii suzerani nu aveau dreptul sã anexeze, sã ocupe sau sã cedeze acest stat. A fost un act criminal, un rapt care venea, repet, în totalã contradictie cu practica internationalã.
Atunci, strãvechiul principat al Moldovei lui Stefan cel Mare a fostdestructurat. Dupã ce pierduse, deja, Bucovina în 1774, când domnitorul fanariot (sic !) Grigore Ghica al III-lea a fost asasinat pentru cã s-a împotrivit cotropirii Bucovinei de cãtre austrieci. Azi, cine îsi mai aminteste ?
În acei ani, însã, amintirile despre cotropirea unei pãrti importante a Principatului Moldovei de cãtre Imperiul Tarist erau foarte proaspete. Era absolut normal ca înainte de Revolutia de la 1848 sã existe un curent proeuropean tot mai puternic, care lucra pentru Independentã si iesirea de sub tot felul de tutele. Rusã, otomanã, austriacã ...
Realizare unirii celor douã principate românesti (1959) si constituirea statului România (1862), a dat noi impulsuri spre realizarea deplinã a independentei în 1877.
Datoritã curajului si luciditãtii domitorului Alexandru Ioan Cuza si a echipei sale de patrioti, pachetul de reforme de inspiratie europeanã începe sã fie pus în aplicare. Cu toate riscurile asumate si cunoscute.
Un mare merit revine, fãrã îndoialã, si succesorului sãu, regele Carol I, care a desãvârsit modernizarea României.
Apogeul întregirii tãrii (295.641 km2), are loc în decembrie 1918, când întreg poporul român se afla, pentru prima datã, dupã multe secole, între granitele sale firesti.
Adevãr greu de recunoscut si-n ziua de azi, de cei care au râvnit si râvnesc la teritoriul hãrãzit de Dumnezeu acestui neam, urmas al dacilor, romanilor si tuturor migratorilor, care s-au tot vânturat pânã la constituirea principatelor românesti: Moldova, Tara Româneascã si Ardealul.
Sintagma România Mare = România Întregitã a fost folositã abia dupãTratatul de la Versailles din 1920 pânã în 1940.
Urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), asa zisii protectori ai României o hãrtãnesc în secret. S-a ajuns pânã acolo încât si teritorii neprevãzute în pacte sã fie înghitite de lãcomia stalinistã.
Vezi tinutul Herta. Se stie cã actul marii trãdãri s-a semnat la Yalta, unde tãri, majoritatea regate ale Europei Centrale si de Est au fost vândute colonizatorilor sovietici pentru un experiment, care a falimentat în 1989.
A urmat, în regie internationalã, Revolutia din Europa de Est.
Curg ani ai marilor sperante. Multe împlinite, în tãrile scãpate de ciuma comunismului. Numai la noi scenariul s-a gripat. 1990 a fost anul ratãrilor incredibile. Inclusiv pentru revenirea teritoriilor rãpite prin pactele Ribbentrop-Molotov si Yalta. Toti românii am fost vinovati. Atât pe o parte cât si pe cealaltã parte a Prutului. N-am miscat, oficial, niciun deget la rãzboiul din zona transnistreanã. Am marsat, ulterior, la tot felul de poduri de flori. De fapt smecherii iliesciene / sneguriste de temporizare a elanului national. Cu ordin de la Moscova !?!
Tin minte o manifestare entuziastã, una din multe altele, la Piatra-Neamt, a Asociatiei Douã lacrimi gemene, când poetul Dabija ne spunea cã reunirea va veni, undeva, prin 2007.
Iar timpul a trecut, pierzându-ne între Zãvoranca si Bianca !
Paradoxal, însã, sentimentul apartenentei la un singur popor s-a amplificat. Pe ambele maluri. Fãrã exaltãri si fãrã nationalisme desuete. Cu pasi concreti. Economici si politici.
Sunt tot mai multe semne cã ora reîntregirii neamului românesc se apropie. Contextul regional este tot mai favorabil. Pentru asta, noi, poporul român, fiecare dintre noi sã ne implicãm responsabil !
Centenarul României Mari bate la usã !
Sã arãtãm, tuturor, cã nu a fost doar un vis frumos !
Unirea face puterea !
|
Sergiu Gabureac 1/24/2014 |
Contact: |
|
|
