Cuvântul bine temperat : Bun venit la noul start !
Odată cu venirea lui 2014, titlul rubricii de fatză, cum poate ati observat, s-a schimbat si din “Interferentze” a devenit “Cuvântul bine temperat”.
Când am început să scriu pentru “Observatorul”, în anul 2000, rubrica mea se numea “Contrapunct în cotidian”. Titlul ales atunci continea un termen folosit în compozitia muzicală – contrapunct –, termen care, în muzică, înseamnă începerea de cătrde o a doua voce, după un timp, a unei melodii care a fost începută de o primă voce si care-si continua drumul ei chiar dacă a doua voce cântă si ea. Astfel, cele două, trei, sau unoeri chiar patru voci cântă simultan aceeasi melodie, care însă e ajunsă în alt punct al traiectoriei ei melodice. Nu degeaba se numeste “fugă”. E ca si când, într-o cursă, alergătorii pornesc fiecare la un minut după celălalt, dar parcurg aceeasi traiectorie, cu aceeasi viteză, astfel încât ei vor atinge linia de finis tot la o diferentă de un minut unul de altul. Se stie că marele maestru al contrapunctului a fost Bach si că marea artă în folosirea contrapunctlului este ca, desi voci diferite cântă aceeasi melodie în timpi diferiti, rezultatul sonor al vocilor este în deplină armonie. Titul ales de mine în anul 2000 reflecta nu numai afinitatea mea pentru muzică, dar si “decalajul” în care mă aflam atun ci în raport cu realitatea înconjurătoare.
În 2007, când m-am simtit integrată în lumea “Ontariană”, în care mi-a trebuit un oarecare timp de acomodare după venirea din franco-latinul Quebec, am schimbat titlul rubricii din “Contrapunct în cotidian” în “Interferentze”. Eram, în textele pe care le scriam, în relatie directă cu lumea dimprejur, interferam cu ea, notam observatiile mele, care nu mai erau decalate, sau în raport de “contrapunct”, ca înainte, ci în directă simultaneitate si armonie cu obiectul lor.
Si iată că acuma, în 2014, am simtit din nou nevoia să schimb titlul. Interesant cum, fără să mă fi gândit, am constatat că ciclul de schimbări este de sapte ani, ca si cum după un “sapte” (zile, sau, în cazul de fată ani) ar fi gravat în genele noastre nevoia unui nou “start”. Universitătile folosesc tot ciclul de sapte ani pentru a oferi profesorilor “anul sabatic”, un an de pauză bine meritată. În cazul rubricii mele nu e vorba de o pauză, ci doar de un nou start. Am recurs iarăsi, pentru noul titlu “Cuvântul bine temperat”, la un termen muzical, pentru că legătura mea intimă cu muzica nu a încetat niciodată. Bach a scris două caiete de câte 24 de preludii si fugi intitulate “Clavecinul bine temperat”.
În muzică, termenul “temperat” indică faptul că un instrument muzical are notele împărtite în tonuri formate din câtre două semitonuri. Cu alte cuvinte, un instrument în care apesi pe clape care scot sunete dinainte stabilite si la intervale egale unele de altele se numeste un instrument “temperat”. Pianul, ca si clavecinul, este un instrument temparat, adică apesi pe clape si ele scot un anumit sunet, nu există sunete între două clape (aici ma refer la toate clapele, incluzându-le pe cele negre).
Spre deosebire de pian, vioara, de exemplu (ca toate instrumentele de coarde), nu este un instrument temperat, când presezi cu degetul o coardă si aluneci cu el apăsat pe coardă, sunt practic o infinitate de sunete pe care le poti preoduce, nu cele strict determinate de intervalul de ton si semiton al instrumentelor temperate. Ar fi ca deosebirea dintre un ceas analog -cu ace pe un cadran - si digital -cu cifre pe un ecran-. Ceasul cu ace acopera o infinitate de valori, cel digital ne semnaleaza numai minutele (sau si secundele). Desigur, practic instrumentele muzicale respectă toate aceleasi intervaluri de tonuri, dar executia notelor la un instrument temperat e mai usoara decât la un instrument netemparat, ca vioara. La pian clapa are sunet prestabilit, la vioară trebuie să exersezi mult până vei sti să produci exact sunetul dorit.
Cuvântul “temperat” are însă si alte sensuri. Se spune despre un om că este “temperat” atunci când este moderat, cumpătat, potolit. Clima “temperată” este cea care are patru anotimpuri. As spune că acest cuvânt exprimă si în cazul referitor la persoane, cât si la cel al climei, o pondere echilibrată a factorilor care determină personalitatea omului sau caracteristicile climaterice ale unei tări. Desigur, echilibrul e deplasat uneori, există exceptii si exempul cel mai bun e chiar Canada care, desi are climă“temperată”, este, cum spune cântecul, “nu o tară, e o iarnă”!
Titulul “Cuvântul bine temperat” reflectă pozitia mea de acuma fată de ceea ce mă-nconjoară si fată de ceea ce scriu: m-am distantat putin de realitatea imediată, privesc lucrurile în ansamblu si încerc să le exprim într-un mod echilibrat, moderat si cumpătat, asa cum astăzi mi-o cere sufletul.
Vă invit deci la acest nou start, cu speranta unei zile de mâine senine si potolite, asa cum se vor si rândurile mele “bine temperate”.
|
Veronica Pavel Lerner 1/21/2014 |
Contact: |
|
|
