Viata nu-i un tren în care ai urcat pentru simplul fapt că ai bilet...
...sau mic „tratat” de prietenie
În urmă cu ceva timp, bunul si prietenul meu, ziaristul Cornel Drinovan, scria un editorial într-un periodic din Spania despre prietenie. Era, dacă nu mă însel, cam la început de ianuarie, asa cum suntem acum. Desi au trecut câtiva ani buni, să tot fie vreo sase, însă, de fiecare dată când simt nevoia să-mi acopăr tărtăcuta de intemperiile vietii, cel de al saselea simt caută acea umbrelă de care făcea vorbire prietenul meu-PRIETENIA! De fapt, chiar asa se intitula acel editorial care mă face si acum să mă reîntorc să-l citesc descoperind de fiecare dată alte conotatii.
Sub o formă sau alta, am reluat si eu această temă, întărind ideea că, în viată, prietenia este acea stare care te face să te simti bogat chiar dacă nu ai după ce bea apă, cum zice o vorbă de-a noastră. În ceea ce mă priveste, de când mă stiu, am pus valoare pe această stare, desi nu pot afirma că am avut un număr incomensurabil de prieteni, nu, acesta a fost foarte mic, ba la un momendat, când mi-a fost mai greu, chiar îi număram pe degete. Ei bine, acestia au rămas, pentru că, acela este prieten adevărat care te cunoaste când esti căzut, pentru a te ridica, si se bucură atunci când te-ai ridicat, fără să astepte multumiri. Eeei, dar legea compensatiei îsi spune cuvântul, si vine rândul tău să împlinesti, altfel rotundul se boteste, timpul se turteste, viata se înăspreste.
De ce îmi veniră mie în minte aceste cuvinte? Pentru că preaplinul ce-l simt sub tâmple nu-mi dă pace si musai să astern pe hârtie cuvintele ce se înghesuie să scoată cap de idee. Aveam în minte să scriu acest editorial încă din vară, la început de iunie când, fiind la lucru, primesc un mesaj scurt de la Cornel Drinovan; „Marin, a murit Pălăriosu”,era vorba despre fratele lui pe care-l cunoscusem aici la Madrid, cu o vară sau două în urmă, dar de vorbit despre el vorbeam mai tot timpul, mai ales că eu eram acela care-ě aduceam aminte lui Cornel să-l sune de Sfintii Petru si Pavel.
Atunci am văzut că prietenul meu mă căuta să împărtăsească cu mine greutatea momentului. Este dumnezeiesc când cineva te alege într-un asemenea moment. Un alt moment mi-a implementat în tărtăcută, pentru a nu stiu câta oară, concluzia că viata nu este un tren care te duce unde vrei tu pentru simplul fapt că ai cumpărat bilet (de fapt nici pe ăla nu l-ai cumpărat tu, ci altii, care, din fericire se numesc... părinti), trebuie să te mai uiti si în jur, la ceilalti „pasageri” care merg cu tine în acelasi sens.
Prietenia este un foc care se întretine cu lucruri simple, la prima vedere „fără importantă” dar cu mare greutate atunci când pui valoare pe sentimentul curat ce se mai numeste si –încredere.
La început de an, tocmai când mă pregăteam sa-l sun , tastând numărul si să-i fac urările traditionale, primesc de la el mesajul următor „Mărin, acum o oră a murit mama”.
Îi cer mii de scuze prietenului meu Cornel Drinovan că fac publice aceste gânduri, stiu că nu-i place, dar simteam că, dacă nu le scriu, niciodată nu as fi putut să-l ascult cum povesteste depsre aceste momente. Aici as vrea să inserez câteva cuvinte despre ceea ce înseamnă bunul simt, cultura, omenia si nu în ultimul rând...PRIETENIA! De ce?
Cornel, desi avea si are durerea în suflet pentru mama sa, a găsit puterea si cuvintele să se scuze că „în loc să-mi zică ce se zice la început de an, el îmi spune alte lucruri”
Scumpul meu prieten Cornel Drinovan, trecând peste gravitatea momentului si tragismului său, stiind ce a însemnat si înseamnă pentru tine, mama ta, eu sunt cel care trebuie să-ti multumească pentru faptul că, la atâtia prieteni pe care îi ai, m-ai adăugat si pe mine să-mi spui durerea ta,
Dar să mai si îti ceri scuze, acest lucru nu face decât să demonstreze, încă o dată, dacă mai era nevoie, de calitatea OMULUI CORNEL DRINOVAN si clasa de înaltă tinută în care asează ...prietenia!
|
Marin Trască 1/18/2014 |
Contact: |
|
|
