Dileme : Bine ai sosit noul meu calendar !
Am un obicei. Nu îmi place să schimb nimic în camera unde adăpostesc computerul meu.
Si, dacă sotia mea vrea să mute vreun obiect, fără încuvintarea “sefului” nu se miscă nimic.
Doar un singur obiect pe an: calendarul.
Îl scot pe cel vechi de pe perete, îl pun la mezat, si un nou calendar îi ia locul.
Îmi place să-l privesc, să-i admir noile poze care se succed de la iarnă la primavară, apoi vara si pe urmă, imagini mohorâte de toamnă, ca să văd din nou albul omăt. Dar abia l-am avut, spun eu, gândind la lunile friguroase prin care am trecut.
Dar asta este acest anuar, calendarul. Numeste-l cum doresti: almanah, efemeric, registru, catalog, listă, program sau orar.
Ce ne-am face fără el?
Toate plătile, toate evenimentele, ziua si ora vizitei la doctor, toate sunt înscrise acolo si trăim odată cu ele, ne îndeamnă, ne cheamă, si noi nu putem rămâne reci la ele, vorba poetului.
Îmi este pretios ca si un prieten bun, mă pot baza pe el 12 luni pe an si nu întâmplator dăm fuga la calendar când vrem să stim ceva precis si care ne scoate din dubiu, când avem nevoie să stim ce zi este azi, ce avem de facut mâine, peste o lună, s.a.m.d.
Ianuarie dă semnalul Noului An. În primul rând ne aminteste că, de fapt, Romania nu a fost o tară cu adevărat până în ziua de 24 ianuarie, când au luat fiintă Principatele Unite.
De fiecare dată îmi rămâne însemnat acolo că Mihail Eminescu s-a născut în ianuarie si, printre altii, un alt rezultat al nasterilor în Romania, a fost mult adulatul Holywoodian, Edward G. Robinson, care a încetat din viată în ianuarie, departe de tara sa natală. Si, ca sa fiu mai personal, fiica mea si a sotiei mele este si ea născută în ianuarie, în Romania, ca si colega noastră de la “Observator”-ul, Maria Cecilia Nicu. Ei bine, toate aceste date îsi fac prezenta în calendarul meu.
Traditia calendarului are date importante de când e lumea. În calendarul Roman, Ides of March a fost imortalizat ca precedent al zilei asasinării lui Iulius Cezar. Dupa moartea lui, Julie a ramas ca lună a calendarului
Dar nu ăsta e motivul pentru care fiecare dintre noi avem un calendar, pe perete, pe masa biroului sau în buzunar. Nu întâmplător, talentatul cantăret si compositor, Neil Sedaka a compus popularul si melodiosul “Calendar girl”. Pe când eram elev de liceu, un cântec suna cam asa:” Iubesc calendarul, el fiindu-mi prieten, el si Dumineca/ Privesc iar la file sau număr de zile/ Când merg la cinema”/ Îmi iau seminte în cornet, le rontăiesc încet-încet…”
Te uiti la proaspătul calendar, o agendă pentru anul care a sosit si realizezi că anii ăstia, chiar dacă toti sunt la fel, frati, dar nu sunt gemeni. Fiecare an poartă în sine particularitătti care îi fac să se deosebească unii de altii. Când încerci sa faci bilantul anului care a plecat, cărunt, plecând cu povara pe care si-a agonisit-o, el nu se duce chiar de tot, ci se reîntoarce iar, tânar, cu noi promisiuni si noi sperante.
Îmi amintesc că am fost găzduit în casa unui cetătean în Slobozia, Ialomita, si pe un perete atârna un calendar al familiei cu 4 copii. Râzând, gazda m-a observat că mă uit la uriasul calendar si m-a luat de mână, apropiindu-mă de perete. Aproape fiecare filă purta o fotografie cu membri ai familiei si chiar rude. Cateva dintre poze înfătisau prieteni ai copiilor si chiar pe al “domnului învătător”.
- Da, spuse omul, este sărbătoarea zilei de nastere a fiecăruia si, deci, copiii mei spun că merită să fie reprezentati cu cinste în filele calendarului.
Am gasit ca era interesant si, totodată, original. Si de aici, următoarele versuri:
“Calendar cu pagini vii
Si apoi cu file moarte,
Te-ndrăgim când, gând la gând,
Esti al vremii cronicar,
Dar ne superi atunci când
Ne faci capul…calendar!
Toronto / Ian 2014
|
Harry Beer 1/14/2014 |
Contact: |
|
|
