Interpretări : Multiculturalism si integrare
Este de neuitat definitia pe care Joe Clarck- fost prim ministru al Canadei- a dat-o cândva despre acestă tară ca fiind o "comunitate a comunitătilor"; si este de neuitat pentru ca este în mare parte adevarată nu numai pentru Canada, dar pentru orice mare tară de imigratie: SUA, Franta, Anglia, Germania, etc.; chiar celebrul "melted pot" american nu si-a dovedit- în timp- veridicitatea.
Incontestabil, Canada este considerată ca fiind una din tările cele mai avansate în privinta modului în care si-a organizat imigrarea si asistenta care se oferă imigratilor din momentul în care ei ating pământul acestei tări. Compensator, de la imigrant se asteaptă efortul de a se integra în noua patrie pe plan social, politic, religios si cultural.
Ori, care este realitatea la care probabil s-a referit si Joe Clarck?
Oricâtă bunavointă si sperantă au fost în vederea unei "omogenizari" a populatiei imigrate din toate partile lumii, se constată că acest proces social nu a avut loc, iar realitatea demonstrează că în Canada grupurile etnice trăiesc în comunităti -aproape izolate unele de altele -în care s-au organizat ca atare în cartiere etnice (chinez, coreean, evreiesc,etc), constuindu-si locuri pentru cultul religios, case comunitare care organizează calatorii în comun ale grupului etnic, asociatii de sustinere reciprocă prin colectări-donatii pentru ajutorarea miscărilor politice din statele din care au emigrat(!), etc.
La toate acestea se adaugă un factor particular Canadei: faptul că -din motive istorico -politice- minorătii indiene si Quebec-ului li s-au acordat status-ul de "natiuni" în cadrul natiunii canadiene în baza recunoasterii particularitătilor culturale si istorice a acestor două minorităti constitutive ale statului canadian.
Desigur că aceste conditii istorice nu au ajutat procesul de integrare asteptat de la imigranti: dacă în peste două sute de ani comunitătile constitutive franceză si engleză, la care se poate adăuga cea indiană, nu s-au putut omogeniza, era iluzoriu ca acest proces să se poată efectua de către imigranti în numai 60-70 de ani de imigratie masivă care a avut loc după terminarea ultimului război.
În cadrul acestor parametrii trebue evaluat si viitorul: este putin probabil ca un proces de omogenizre etnico-civica să se producă înainte de trecerea câtorva generatii si, ca urmare, trebuie acceptată ideea că starea actuală este de durată lungă.
Implicatiile pe care le impune o astfel de situatie -pentru ca să existe echitate si liniste socială- sunt multiple si nu sunt simple; ele se referă la gasirea de solutii de omogenizare, în primul rând prin încurajarea contactelor pe plan cultural si religios, dar si, desigur, prin încurajarea căsătoriilor mixte, cel mai sigur si direct mijloc de omogenizare.
Un alt factor important ar fi diminuarea tendintei, de a angaja în întreprinderi membri apartinând unui singur grup etnic-social, pentru a se evita crearea de institutii alcătuite exclusiv pe baze etnice.
Educatia este de asemenea o element important în vederea omogenizarii. Ar fi de considerat descurajarea functionării scolilor confesionale; ele ar putea rămîne numai cu functia de educatie strict religioasă, dar nu si cu cea de educatie generală. Sportul este un alt mijloc de integrare care poate fi utilizat pe scară largă prin antrenamente comune si concursuri spotive între grupuri etnice în urma cărora să se selectioneze loturile nationale.
Numai printr-o politică bine gândită la nivel guvernamental si aplicată cu consecventă în domeniul cultural si al imigratiei se ve ajunge la scopul realizării viitoare a integrării dorite.
|
Ion Dinu Ioan 1/10/2014 |
Contact: |
|
|
