Reflectii : Semne bune anul are
Ce bine că, iată, până si 2013 a tecut! Cumpăna Anului Nou îmbie cu promisiuni si cu previziuni precaute, dar ne si sperie putin. Chiar dacă stim că biet calendarul nostru gregorian este doar o inventie, acolo, concepută de mintea imperfectă a oamenilor, e plăcut să ne dedăm bilantului, pretinzând, sub pretextul schimbării cifrei din coadă, că am scăpa de-o pacoste.
Găselnită teoretică încolo si-ncoace, nimic nu e mai practic decât o teorie solidă! Indiferent cum si ce a dispus Papa Grigorie al XIII-lea nu demult, la 1582, prin calendarul său ne-a furnizat o metodă practică de ... omorât timpul. Anul astronomic mediu are o durată de 365,24219 zile, adică este mai scurt decât anii oficial declarati pe planetă (islamic, iulian etc.). Dacă nici durata lui calculată stiintific nu este constantă, ce să mai vorbim de perceptia noastră proprie? Ne consolăm cu faptul că o corectie a calendarului gregorian nu va fi necesară mai devreme de anul 4.000. Ce sansă de ajustare ulterioară să mai avem noi, ca indivizi infimi, pe lângă un an pe care l-am trăit, poate nu tocmai la parametri optimi, dar cât de cât întreg si, mai ales, cu toată fiinta noastră? De vreme ce nu mai putem schimba trecutul, ne concentrăm asupra viitorului.
Despre cele care-au fost avem date si înregistrări, despre cele ce vor veni nu avem nimic. Poate si de aceea finalul de an este sezonul prognozelor.
În Grecia antică, lumea obisnuia să se deplaseze la Delphi si să întrebe oracolul. Întruchipat de o preoteasă care intra în transă odată ce apuca să respire aburii emanati dintr-o falie a scoartei terestre, turuia cuvinte greu de descifrat, pe care fiecare le interpreta în felul său. Preamăritului rege Cresus i-a prognozat că va distruge un mare Imperiu, dacă se va încumeta să treacă granita spre Persiei. Cresus a purces imediat la luptă, mobilizându-si toate trupele ... si a fost învins. Preoteasa Phytia uitase să-i comunice al cui era Imperiul care urma să se destrame.
În zilele noastre, sarcina si plăcerea întocmirii previziunilor revine oamenilor de stiintă. Nu înseamnă că nu gresesc si ei; chiar dacă nu lucrează sub narcoză precum ursitoarele care oficiau în antichitate în templul lui Apolo, nici ei nu sunt infailibili. Cele patru metode de „clarviziune” ale viitorologilor, ceva mai sofisticate decât arta ghicitoarelor, sunt: modelele pe calculator, ciclurile Kondratjev, tehnica Delphi si analiza Cross-Impact.
Modelele informatice se folosesc începând din anii 1960. Pe atunci nu se dispunea de un volum prea mare de date stocate; în consecintă, corelatiile dintre informatiile pe care futurologii le aveau la îndemână ajungeau doar pentru un orizont scurt de timp. Asa au apărut scenariile pentru anul 2000, unele chiar amuzante, dacă le privim din perspectiva de acum: unul pesimist, worst case szenario, unul optimist, best case szenario si unul tendential, care extrapola trendul prezent, proiectându-l în viitor. Problema lipsei de date s-a transformat între timp în opusul ei: suntem invadati si am conceput o adevărată industrie de extragere a lor. Numai cu ajutorul super-calculatoarelor gigantice se mai pot detecta structurile si legitătile coplestitorului overkill informational. Cu toate acestea, erorile sunt nelipsite. De pildă, în 1972 Clubul de la Roma prognoza pentru anul 2000 o explozie a populatiei până la 6,8 miliarde de oameni (în fapt, am fost „doar” sase miliarde), o foamete globală înainte de mileniul trei (n-a fost) si Sfârsitul Lumii pe la 2100 (foarte improbabil).
Ciclurile Kondratjev poartă numele cercetătorului rus care le-a descoperit acum un secol. Sunt perioade de patruzeci-cincizeci de ani, în care multe fenomene tind să se repete într-o o formă sau alta. Începutul unui astfel de ciclu este marcat întotdeauna de o schimbare tehnologică majoră, cum a fost inventia motorului cu aburi la 1800. Se investesc sume mari în noua tehnologie iar după circa douăzeci de ani se atinge răspândirea ei generalizată. Apoi boom-ul începe să se aplatizeze, făcând loc unui nou ciclu istoric.
Potrivit teoreticienilor ne aflăm momentan într-un tranzit paradigmatic dinspre societatea informatică (marcată de globalizare, calculatoare, internet) înspre una ecologică (caracterizată prin sustenabilitate, încurajarea modelelor sănătoase de viată, avansul tehnologiilor medicale si al biologiei avansate).
Metoda Dephi nu este nimic altceva decât interogarea standardizată, pe bază de chestionar, a unui grup de experti. Singura deosebire în raport cu studiile similare de pe piată este aceea că fiecare specialist are acces la răspunsurile celorlalti si poate să-si modifice prognoza în functie de părerile colegilor. Aparent incertă, metoda Delphi furnizează cele mai realiste previziuni, poate si pentru că expertii nu fac altceva decât să scrie ceea ce stiu deja cu certitudine. Primul studiu de acest fel, efectuat în anii '60, prevestea pentru anul 2010 că vom dispune de baze spatiale selenare locuite permanent (din păcate nu este cazul), că vom avea pastile capabile să ne sporească inteligenta (ce bine-ar fi!) si că, în urma automatizării proceselor de productie, multi dintre noi vor fi someri (corect, din păcate). Interesant este faptul că niciunul dintre cei întrebati nu a putut prevedea extinderea planetară a retelei informatice si de telefonie mobilă, nici aparitia telefoanelor si televizoarelor minaturale, de buzunar, nici navigatia prin satelit si nicia vântul energiei eoliene, respectiv succesul programului de separare a deseurilor.
Analiza Cross-Impact, sau analiza impactului încrucisat este o metodă de calcul derivată din teoria probabilitătilor si porneste de la constatarea că evenimentele din viitor se influentează reciproc. Pentru început sunt selectate circa 40 de fenomene, despre care se presupune că ar interactiona. Se calculează apoi, pentru fiecare în parte eventualitatea aparitiei. Din cauză că procedeul nu e prea clar, cercetătorii au inventat un algoritm complicat, pe care îl aplică bazei de date: algoritmul fuzzy, folosit pentru întâia oară de serviciul american de informatii CIA.
Toate aceste metode si tehnici sunt inexacte, neputând prevedea surprizele de proportii, ca de exemplu catastrofele naturale (limbajul de specialitate le numeste discontinuităti). Pentru a le simula cât de cât, expertii introduc în calcul asa numitele wild cards - un fel de jokeri, ca-n jocurile de cărti - necunoscute capabile să răstoarne situatia globală aproape instantaneu. Un exemplu: în urma accidentului atomic de la Fuckushima, de pe 11. Martie 2011, toate prognozele au fost pur si simplu spulberate
În cartea sa „Lumea în anul 2050”, unul dintre cei mai renumiti viitorologi americani, geologul Laurence C. Smith numeste patru fenomene care au influentat major omenirea si care vor avea si în viitor un cuvânt important de spus: demografia, globalizarea, schimbarea climatică si limitarea resurselor. În ceea ce priveste evolutia demografică, iată o constatare nelinistitoare: a fost nevoie de 12000 de ani până când populatia Terrei a atins primul miliard, dar recent, în 2011, în decursul a doar trei ani s-a trecut de la sase la sapte miliarde. În anul 2050 se pare că vom fi nouă miliarde!
Tot în anul 2050 temperatura medie anuală va fi cu 1,5 grade Celsius mai ridicată decât la ora actuală. Sună putin, dar efectele vor fi imposibil de ignorat. Îndeosebi emisfera nordică va profita de pe urma topirii calotelor de gheată, câstigând astfel mai mult teren valoros pentru agricultură. Nordul va continua deci să fie prosper, ferit de foamete, dar resursele de apă si combustibil fosil vor atinge pragul epuizării. Necesarul energetic va creste cu 80%, rezervele de petrol se vor diminua rapid si va reveni la modă cărbunele. Energia eoliană va urca pe primul loc, în timp ce hidrocentralele vor pierde teren, datorită protestelor ecologistilor, care atentionează de pe acum asupra efectelor dezastruoase ale lacurilor de acumulare si ale modificării cursurilor râurilor (sursa: OECD).
În nordul Africii se vor construi centrale solare gigantice, care vor furniza energia electrică necesară Europei.
Dacă în anul 2009 clasamentul super-puterilor economice era condus de SUA, urmate de Japonia, China si alte câteva state occidentale europene, în anul 2050 China si SUA vor inversa locurile, urmate de India si Brazilia. Surprinzător, Mexicul, Rusia si Indonezia vor figura printre primele zece mari puteri ale lumii (Sursa: Banca Mondială).
Transportul în comun va fi la ordinea zilei. Putinele automobile private existente vor rula silentios, gratie electromotoarelor. În orasele europene va fi interzis accesul masinilor cu motoare cu combustie internă iar sofatul va intra în sarcina pilotului automat (chiar dacă vom continua să stăm la volan, pentru orice eventualitate). Energia înmagazinată în mijloacele de transport va fi racordată la un sistem permanent de stocare si distributie. Cu alte cuvinte, automobilele vor functiona si pe post de acumulatori electrici mobili.
Potrivit unui studiu efectuat de Universitatea Maastricht, în anul 2050, în Statele Unite se vor recunoaste oficial primele căsătorii între oameni si avatare (roboti). Durata medie de viată va creste în continuare iar în Europa sarcina îngrijirii populatiei preponderent vârstnice va reveni tinerilor emigranti de origine asiatică si africană, precum si robotilor conceputi special în acest scop. Încă din timpul vietii, fiecare dintre noi va putea plasa în internet un rezumat electronic al vietii sale, ceva asemănător profilului din retelele sociale virtuale de azi. După dorintă, vor exista în loc de cruci monumente funerare electronice, prezentând pe un monitor viata si avatarurile noastre, într-o buclă continuă. Tinerete fără bătrânete si viată fără de moarte? Totusi, rămâne un vis.
Rezervele de apă se vor reduce periculos, dar nu vor exista războaie legate de ele. „Apa potabilă este prea importantă pentru a se preta la riscul de a o pierde în urma unui eventual război”, sustine omul de stiintă Laurence C. Smith. Se va dezvolta în schimb un sistem de identificare a asa-zisei „ape virtuale”, înmagazinate în alimente (un procentaj de 70% din totalul rezervelor de apă ale planetei). Carnea, fructele si legumele se vor distribui rational pe tot mapamondul. Vom avea kiwi din Italia sau Noua Zeelandă, struguri din China sau Chile, portocale din Maroc sau cotlet din Argentina?
Din păcate, încălzirea globală va avea si efecte nefaste: 37% din speciile de animale exsitente vor dispărea. Cu alte cuvinte, ne vom confrunta cu o extinctie comparabilă doar cu dezastrul care a condus la disparitia dinozaurilor! Fenomenul va afecta mai ales emisfera nordică; nu vor mai exista ursi polari, în schimb vor migra spre nord acele păsări care acum pot fi întâlnite doar în zonele temperate sau tropicale.
În anul 2008, pentru prima dată în istoria omenirii ponderea populatiei de la orase a depăsit-o pe cea a locuitorilor din mediul rural. În anul 2050 vor fi peste 70% orăseni (sursa: www.metropolen-der-zukunft.de). Greu de imaginat este si fenomenul formării mega-oraselor viitorului: 33 de orase ale lumii vor dispune de peste 10 milioane de locuitori, fiecare!. Potrivit estimărilor demografice, orase precum Delhi vor avea mai multi locuitori decât Germania (88 de milioane).
Cum ar arăta aceleasi metode stiintifice dacă le-am aplica la scară redusă, individuală? Un consiliu de „specialisti în metoda Delphi”, care ne cunosc foarte bine – familie, prieteni, colegi – si-ar da cu părerea despre noi si ar ajunge la concluzii care probabil nu ne vor surprinde prea tare. Analiza impactului încrucisat ne-ar semnala că am avea mai multi bani la dispozitie dacă ne-am lăsa de fumat si că ni se va reduce riscul de a suferi de arterioscleroză, în timp ce sansa noastră de a face un infarct ar creste, pentru că probabil am fi tentati să exagerăm cu sportul, ca să ne mentinem tienretea.
Ciclul Kondratjev al copilăriei si maturizării fiind încheiat la noi, am observa că repetăm experiente pe care le credeam uitate, că experimentăm sentimente cunoscute si retrăim aceleasi emotii. Odată cu avansarea în vârstă ne vom aminti de pasiunile din copilărie; nepotii ni se vor părea un fel de „family reloaded”, copilăria lor vădind paralele cu a noastră sau cu cea a copiilor nostri. Dacă avem noroc si nu sfârsim la bătrânete în a da în mintea copiilor, putem spune că am fentat un ciclu Kondratjev.
Poate că extrapolările si modelele sofisticate de calcul electronic vor prevesti în cazul nostru o durată de vârstă de 120 de ani. Cu toate acestea, un lucru nu vor putea să ne spună niciodată: dacă vom fi sau nu fericiti.
Si, în fond, acesta este singurul lucru care ne interesează cu adevărat. Unele dintre prognoze par logice, altele au darul de a nelinisti. Avem doar certitudinea faptului că nimic nu este cert. Rămânem asadar idealisti, chiar dacă nu stim încotro ne poartă drumul. În definitiv, ceea ce contează este să avem fiecare un drum, al său.
Mai devreme sau mai târziu – scria italianul Primo Levi, supravietuitor al infernului de la Ausschwitz – fiecare om descoperă că fericirea perfectă este imposibil de atins; cu toate acestea, putini sunt cei care se întreabă dacă există si o antiteză: anume aceea că nici nefericirea perfectă nu o putem atinge.
Semne bune anul are.
|
Gabriela Călutiu Sonnenberg 1/6/2014 |
Contact: |
|
|
