Andronic Vlad : Am vrut să învăt româneste…
Este o propoziţie... pe care am auzit-o acum doi ani aici, în Nova Scoţia - Canada ; a fost o surpriză plăcută, apoi am sesizat treptat că lumea începuse să manifeste oarecum puţin mai mult interes faţă de limba noastră. Nu am crezut că visul meu de a preda din nou limba română se va înfăptui.
A prins contur când D-l Vlad, din Florida, m-a contactat cu scopul de a face lecţii prin internet. A fost cea mai frumoasă invitaţie profesională de când locuiesc în Canada, ţinând cont că îmi dorisem dintotdeauna să continui să vorbesc româneşte, să-mi simt limba natală pulsând în bătăile inimii, să-i aud sonorităţile în dialog cu persoane interesate.
Şi cum, în comunitatea izolată din NS, nu aş fi avut niciodată şanse în acest sens, dorinţa D-lui Vlad m-a ajutat să prind din nou aripi de zbor...
După multă perseverenţă din partea lui, am adus limba noastră acasă... cu tradiţii, obiceiuri, toate încorporate în lecţii de gramatică, dialoguri, traduceri, lecturi....
Am simţit că limba românească poate prinde glas oriunde în lumea aceasta dacă cineva îi descoperă frumuseţea şi depune efort în studiu şi că poate deveni un fel de sărbătoare sufletească....
Cu permisiunea D-lui Vlad am făcut un dialog, pe care vom încerca să îl trimitem în paginile ''Observatorului''.
Menţionez că D-l Vlad s-a născut în Timişoara, dar a trăit în USA de la vârsta de doi ani. Cum am putea defini limba nativă în asemenea situaţie?!
Îl voi lăsa pe el să ne explice .....
Stiu că părintii mei au părăsit Timisoara când sora a avut trei ani si eu doi în 1967. Nu stiu cum am plecat din România fiindcă părintii mei n-au vorbit niciodată cu nimeni despre amănunte.
Chiar dacă am părăsit Timisoara, româna a fost limba mea principală până la patru ani. Când am ajuns în orasul New York, nu erau alti români în cartierul nostru. Limba română a fost modul nostru de comunicare secret. Era ca si cum am fi fost un cult sau ne mutaserăm pe o altă planetă. Româna ne-a unit ca familie, a fost limba noastră proprie si ne-a dat o identitate distinctă fată de vecini si americani în general.
Mama nu ne-a vorbit niciodată în limbaj infantil; ne vorbea în propozitii complete. Sora a început să vorbească la 11 luni iar eu la nouă. Chiar dacă, am vorbit limba română doar până la patru ani, vorbeam bine si corect.
Tatăl meu a fost medic în România dar în Statele Unite a fost nevoit să lucreze ca tehnician de laborator la un spital mare din orasul New York. A găsit un apartament cu patru dormitoare în cartierul spitalului. Majoritatea locuitorilor erau irlandezi sau mozaici.
Treptat tatăl meu a economisit si a mobilat apartamentul. Îmi amintesc când a ajuns televizorul la noi. Mama s-a asezat imediat în fata lui si a urmărit programe câteva ore. Fiindcă nu era TV în limba română, la început, programele erau pentru mama, sora si cu mine un fel de filme mute.
Când sora mea a început grădinita în 1968, m-am deprins cu engleza de la ea. Eram copil si limba engleză a fost un cod la dispozitia noastră ca să comunicăm. Chiar dacă am avut trei ani, n-am simtit nici o dorintă să fiu american—eram român.
Când am avut patru ani, tatăl meu a cumpărat o masină. Părintii mei ne-au lăsat cu vecinii nostri apropiati într-o zi să meargă la cumpărături. Din nefericire, părinţii noştri au murit într-un accident de masină. Sora si cu mine am fost adoptati de o familie vecină. Sotia era din Spania si ne vorbea în spaniola si sotul era american de origine irlandeză si el ne vorbea în engleza. Considerând perioada dinaintea inventiei internetului, fără posibilitatea să vorbim româna, având două limbi noi de învătat, cu timpul, sora si cu mine am uitat limba română.
Fiindcă sora fusese deja doi ani la scoala elementară cu numele românesc, părintii nostri adoptivi nu ne-au schimbat numele. Astfel, ne-am păstrat identitatea noastră română.
Irlandezii si mozaicii au părăsit cartierul nostru si în locul lor au venit hispanici. Totusi, profesorii erau americani mozaici sau catolici. Etnocentrismul majoritătii lor era dezgustător si în acelasi timp inhibator. Ne tratau pe toti elevii ca pe un fel de gunoi chiar si pe cei albi. Era în timpul războiului rece. Profesorii asteptau ca noi elevii din tări comuniste să denuntăm comunismul. Eu nu stiam ce era comunismul. Din cauza atitudinii profesorilor, nu m-am putut considera niciodată american. Totdeauna m-am simtit străin si am înteles că Statele Unite nu era tara mea. Sentimentele mele au fost întărite de mama mea adoptivă din Spania care se simtea străină, de asemenea.
Din cauza aceasta eu privesc româna ca limba mea nativă.
Cum te-ai hotărât să studiezi limba română?
Dorinta a existat mereu să studiez limba română si să întâlnesc alti români. Am căutat români în fiecare stat unde am locuit dar n-am întâlnit niciunul. În plus, nu erau cărti de limba română nici în biblioteci, nici în librării. A fost înainte de Revolutia din 1989, Google si You-Tube.
A fost păcat pentru că am fost mereu priceput la limbi. La gimnaziu si la liceu, am studiat franceza si am descoperit o lume literară diferită de cea americană. Am citit piesele de teatru scrise în întegrime în vers ritmic, ca cele de Racine si de Moličre, poezia a lui Beaudelaire si Rimbaud, si romanele existentialiste de Camus si Sartre.
În liceu am auzit despre o altă elevă din România dar, din păcate, n-am întâlnit-o niciodată fiindcă în liceul meu am fost 2.000 de elevi. La facultate n-am întâlnit niciodată alti studenti români.
Când am absolvit masteratul, am învătat dansuri de societate. Mi-a plăcut muzică braziliană, mai ales, bossa nova, samba si MPB. Brosurile care veneau cu CD-uri aveau versuri în limba portugheză si am învătat cântecele. Am împrumutat o carte de limbă portugheză de la bibliotecă si alături de muzică am învătat portugheza. Când m-am mutat în California, era un canal de tv cu un program de stiri din Brazilia. L-am urmărit în fiecare zi. Am făcut cunostinta cu brazilieni si am învătat bine limba portugheză. Dacă as fi avut o ocazie asemănătoare cu români, as fi învătat limba română si as fi îmbrătisat cultura română cu multi ani în urmă.
La sfârsit, când m-am mutat din nou în orasul New York în 1996, am găsit câteva cărti de limba română. Am cumpărat trei. Una era despre istoria limbii române si am citit-o de cinci sau sase ori. Cu alte două cărti, am învătat gramatica în general dar am considerat vocabularul imposibil de memorat fiindcă nu aveam pe nimeni cu care să vorbesc în limba română. În 1999, am lucrat la o bancă cu trei români dar aveam între 60 si 80 de ore pe săptămână si atunci n-a fost timp să învăt mai mult de câteva cuvinte cu ei. Am părăsit firma după nouă luni din cauza programării epuizante. Din păcate, n-am mai ţinut legătura cu ei.
Mi-ai spus că ai studiat înainte mai multe limbi:...........................
Cum ţi s-a părut limba română în comparaţie cu celelalte studiate?
Am învătat multe limbi romanice—spaniola, portugheza, italiana si franceza—si o limbă slavă—poloneza între altele.
Gramatica limbii române este mai grea decât cea a celorlalte limbi romanice pentru că limba română a păstrat cazurile nominativ-acuzativ si dativ-genitiv si trei genuri de la limba latină târzie. Comparativ cu poloneza, care are sapte cazuri, este usoară.
Cu greu m-am obisnuit cu articolul hotărât în forma de sufix, fiindcă celelalte limbi romanice au articolul hotărât separat de substantiv si este înaintea substantivului. Încet încet a devenit a doua natură.
Chiar dacă vocabularul de origine slavă este mic comparativ cu vocabularul de origine latină, franceză si italiană, am aflat că de fapt cuvintele slave sunt mult mai folosite în conversatia zilnică si în limba bisericească ortodoxă. Cunostintele mele de limba poloneză m-au ajutat într-o oarecare măsură.
Despre limba română însăsi, mai ales, m-a încântat muzicalitatea ei distinctă. Este ca un vin rosu bun care arată multe nuante. Când m-am familiarizat cu literatura si poezia română, am înteles bine si mi-a plăcut imediat. A fost ca si cum as fi descoperit o parte a sufletului meu care a fost ascunsă.
Cu satisfacţia că vorbeşti fluent, scrii corect româneşte, faci traduceri nunanţate, te rog să precizezi - cum ai reuşit performanţa?
Când am hotărât să studiez limba română, am stiut că va fi un proces lung. Vorbesc engleza si spaniola ca un nativ dar a luat mult timp si mult exercitiu. Cu dictionare si alte resurse disponibile pe internet a fost un proces mai usor decât cu alte limbi. Profesoara nu mi-a dat doar exercitii de gramatică sau de citire. Am studiat în acelasi timp: gramatică, conversatie, citire, cultură si religie ortodoxă. M-am scufundat în limba română fără teamă si până la urmă am plutit.
Din experienţa mea de predare a limbii române la vorbitori străini, am observat că majoritatea cred la început că se poate învăţa foarte uşor şi repede, apoi când încep studiul, sesizează dificultăţile gramaticale, vocabular, de folosire corectă a accentului, etc. Mulţi sunt dezamăgiţi când se confruntă cu formele neregulate de conjugare verbală, pronume accentuate sau neaccentuate, articole şi adjective posesive. Sunt unele persoane care doresc să înveţe limba română, dar fără gramatică....
Cum se poate învăţa corect limba română?
Să studiezi doar câteva propozitii fără cunostinte de gramatică sau contextul cultural este o fată morgană. Arată naivitate din partea studentului potential. Poti învăta o propozitie, dar nu stii ce îti va răspunde vorbitorul nativ. Nu sunt publicate în ziarele străine răspunsurile potrivite la întrebările turistilor. Nativul va răspunde tot asa de rapid cum obisnuieste să vorbească si va folosi expresii idiomatice.
Cum am spus, trebuie să înveti în acelasi timp: gramatică, conversatie, citire si cultură. Trebuie multă răbdare si dedicatie. Cunostintele de gramatică, exprimarea corectă sî întelegerea vorbitorilor nativi, toate se dezvoltă cu repetitie. Îi sfătuiesc pe cei interesati să folosească resursele disponibile pe internet: dictionare, video-uri la site-ul You-Tube, aplicatia Bing Translator, etc.
Totusi, mai presus de toate, este mult mai important să ai un profesor priceput la predarea limbii române. As fi învătat limba română cu ani în urmă dacă as fi găsit un profesor bun!
Ce îţi place în mod deosebit la limba română? Mi-ai spus mai demult că are o sonoritate diferită faţă de engleză, în ce sens?
În limba engleză majoritatea vocalelor devin închise uh sau ih dar în limba română vocalele păstrează articularea deschisă. După mine, o slujbă catolică în limba engleză sună că un murmur. Pe de altă parte o slujbă ortodoxă în limba română sună solemn si încântător. Chiar si numele meu pronuntat de americani pierde sonoritatea lui până la degradare si devine de nerecunoscut.
Am observat că îţi plac poveştile, povestirile româneşti. Ai descoperit în ele sensuri şi simboluri diferite faţă de cele cunoscute. Te rog să revii cu câteva observaţii.
Îmi plac foarte mult baladele si basmele românesti; de exemplu, Miorita, Mesterul Manole, Toma Alimos, Fata Babei si Fata Mosului si Sarea în bucate. Au un sens moral. Un bărbat sacrifică sotia în numele lui Dumnezeu. Arogantii sunt pedepsiti, dar umilii sunt răsplătiti.
Cum apreciezi interesul unor vorbitori străini pentru limba română? Ce prognozezi în acest sens? Vor fi mai mulţi sau mai puţini interesaţi?
Din cauza diasporei masive a românilor începând după Revolutia din 1989, mai multă lume este în legătură cu români. Astfel, orice mituri existente despre români vor dispărea. Chiar si britanicii au aflat că românii sunt priceputi si muncitori.
Dacă as fi copil în zilele noastre si as rămâne orfan, datorită internetului si mai ales site-ului You-Tube, n-as pierde cunostintele de limba română.
Cred că, cu cât mai multi oameni vor cunoaste românii, cu atât mai mult vor fi interesati de România si de limba noastră.
Ce îţi place mai mult să discuţi în româneşte, ce subiecte predilecte ai? Ce te interesează despre România?
Mă bucur doar să vorbesc româneste. Subiectele predilecte pe care le am sunt religia ortodoxă si cultura românească traditională. Îmi place foarte mult arhitectura românească pentru că nu există nimic asemănător în Statele Unite sau Europa vestică. În Romania, în multe orase, esti înconjurat de biserici, mânăstiri si clădiri istorice. Arhitectura ortodoxă este unică.
Dimpotrivă, în Statele Unite, în general, clădirile vechi sunt demolate după 40 sau 50 de ani si sunt înlocuite cu clădiri moderne fără farmec si frumusete. Sunt peste tot cutii oarecare cu pereti albi. Chiar si bisericile catolice americane, care au fost comori arhitectonice prin traditie, sunt construite astfel în zilele noastre. Este evident că există si în România arhitectură modernă fadă, dar din punct de vedere al distribuţiei, este mai multă arhitectură traditională.
Te rog să faci o urare de Crăciun şi An nou în limba română!
Fie ca Nasterea Domnului să vă lumineze sufletele si să vă însotească spre conformitate, bucurie si liniste, adevărate si vesnice.
|
interviu luat de Laura Dincă Mason 1/6/2014 |
Contact: |
|
|
