O carte despre Nicolae I. Herescu - scrisa de Virgiliu Tataru
Elaborata cu obisnuita-i rigoare, cu pasiunea si harul artistic ce-i sunt caracteristice, bazata pe o documentare ampla si inteligent valorificata, cartea "UN SEVERINEAN SCRIE VIATA LUI HORATIU" a remarcabilului si neobositului scriitor mehedintean VIRGILIU TATARU, poate fi socotita un prim si minunat cadou ce se ofera cititorilor autentici, inca din primele zile ale noului an, 2014.
Acest nou volum (aparut tot in cunoscuta Editura Profin), ca si cele peste 30, anterioare, dupa cum se poate deduce chiar din titlu, continua vechea si statornica preocupare a autorului de a evidentia, cu prioritate, personalitati si valori de exceptie ale stiintei si literaturii artistice mehedintene, o performanta admirabila si greu de egalat de alti scriitori contemporani, indragostiti de cuvantul scris.
Sunt grupate aici, in cele peste 130 de pagini, 14 titluri de studii si creatii literar-artistice (inclusiv traduceri din literatura universala), personalitatea deosebita pe care se axeaza, aproape in totalitate, continutul cartii, fiind insa scriitorul mehedintean, de notorietate nationala si chiar europeana, Nicolae I. Herescu, cel care, potrivit aprecierii lui Virgiliu Tataru, a studiat cel mai indelung si aprofundat viata si opera lui Horatiu (un autentic geniu al literaturii universale), pentru care a intocmit si un studiu monografic cuprinzator, insotit de remarcabile traduceri din creatia acestuia.
Aflam, din chiar primele pagini, semnificative date biografice despre Nicolae I. Herescu, nascut la 6 decembrie 1906, in Turnu Severin, provenind dintr-o familie de vechi si vestiti boieri, descendenti ilustri, inruditi, prin cea a Calomfirestilor, cu "mari voievozi, de la Mircea cel Mare pana la Mihai Viteazul", insusi generalul Ion Herescu ( tatal scriitorului), fiind varul ultimului mare ban al Craiovei. Dupa clasele primare din orasul natal, I. Herescu a urmat cursurile Colegiului National Carol I din Craiova, apoi Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti (Sectia Limbi Clasice), obtinand licenta in 1927, cu mentiunea "MAGNA CUM LAUDE". In urmatorii doi ani, va beneficia si de o specializare, la Sorbona, va obtine doctoratul, preferand, initial, sa ramana in tara, unde a parcurs toate treptele ierarhiei didactice, incepand cu functia de profesor de liceu (la Liceul "Gheorghe Lazar", din Bucuresti) si continuand cu cele de asistent, conferentiar si profesor universitar, pana in 1945, cand va prefera, totusi, exilul. Simultan cu activitatea didactica universitara, a fost si membru permanent in Consiliul Ministerului Educatiei, a intemeiat si condus, timp de 6 ani (incepand din 1939), Institutul Roman de Studii si, tot din1939, a fost ales, pentru o perioada de 4 ani, presedinte al Uniunii Scriitorilor Romani.
Remarcabila a fost si activitatea sa publicistica, din care am putea retine, selectiv: editarea, in 1925 (impreuna cu Nicolaescu-Plopsor), a revistei "Suflet Romanesc", contributiile semnificative la aparitia revistei craiovene "Favonius" (1926-1928), a publicatiilor "Revista Clasica", "Pleiada" (revista "pentru poezie, critica si ideologie", la care au mai colaborat si Ion Pillat, Aron Cotrus si Vasile Voiculescu), colaborarea cu versuri, proza, eseuri, traduceri si studii la numeroase alte publicatii, precum "Universul literar", "Flamura", "Gandirea", "Clipa", "Revista Fundatiilor Regale", "Viata Literara", "Adevarul Literar", Ramuri", "Scrisul Romanesc", "Universul","Adevarul Literar si Artistic" etc. Deosebit de variata si valoroasa este creatia literar-artistica, fie ca e vorba de poezie, de proza (schitele "Conul Tache", "Slujul"; romanul "L'agonie saus morts", povestirea "Nica al lui Tudorache Magiesu", "Basmul celor patru zodii", "Cartea cu lumina" etc) sau de critica si istorie literara, traduceri din literatura universala: "Destinul imparatesc al poetului", "Caiete clasice", "Catulo" (Roma, 1943), "Punti divista sulla lingua di Tito-Livio (Roma, 1943), "Ovidiana. Recherches sur Ovide" (in colaborare cu Dinu Adamesteanu, V. Cristea si Eugen Lozovan, Paris, 1958) s.a.
Evenimentele de la 23 august 1944 il surprind pe Nicolae I. Herescu in Portugalia, de unde va reveni la Paris, preferand, pentru anii urmatori (se va stinge din viata in Elvetia, la data de 15 august 1961), libertatea si exilul, dar continuandu-si activitatea stiintifica si literara, publicistica, cu preferinta pentru cultura si literatura latina, dovada elocventa fiind tiparirea, in 1958 ( cu prilejul bimilenarului lui Ovidiu) a monumentalei "OVIDIANA". Emotionante sunt gandurile lui Nicolae I. Herescu, consemnate in articolul "Sufletul Tarii" (aparut in "Uniunea Romana" de la 1 decembrie 1948), din care retinem: " Daca dictatorul de la Cremlin isi inchipuie ca perdeaua de fier este un zid de nepatruns, se inseala.... Gandul scris sau vorbit zboara dintr-o parte in alta, caci nu s-au nascut inca tunuri care sa poata ucide gandul care incalca fruntariile. Cine uita acest adevar elementar face o grosolana lucrare; o cat de grabita rasfoire a istoriei, mai vechi sau mai recente, sta marturie ca glontul nu a reusit niciodata sa sfarme spiritul".
Virgiliu Tataru subliniaza inaltul patriotism al lui Nicolae I. Herescu, virtute morala mostenita din "spita unor straluciti inaintasi", care l-a ajutat sa suporte si sa infrunte cu barbatie, pana in ultima clipa a vietii, drama exilului, izvorul tariei sale decurgand asadar tocmai din "dragostea lui statornica fata de patrie si respectul pentru demnitatea neamului romanesc".
Dupa cum subliniam insa de la inceput, preocuparea de baza a autorului cartii o constituie abordarea de catre Nicolae I. Herescu a personalitatii de exceptie a poetului latin Horatiu ( "Un severinean scrie viata lui Horatiu", "Viata lui Horatiu"), despre care sunt oferite numeroase si interesante date biografice, incepand cu data nasterii (65 i.H), obarsia familiala (fiu de sclav eliberat, numele de HORATIU fiind, de fapt, al fostului trib de sclavi), anii copilariei si ai maturitatii, pasiunea pentru splendorile naturii dar si pentru cultura si arte, cultivarea modestiei, altruismului dar si a gustului pentru virtutile artei ("sub obladuirea si ocrotirea zeilor si a muzelor"), la care se referea in "Scrisorile" sale. A nutrit un adevarat cult pentru tatal sau care, cu dragoste paterna dar si sacrificii, l-a adus la Roma, pentru invatatura inalta dar si cu riscuri primejdioase. Intr-o scrisoare catre Mecena, Horatiu va recunoaste, mai tarziu, referindu-se la tatal sau: "El mi-a pazit nevinovatia, intaia dintre virtuti, nu numai de fapte rusinoase, dar si de banuiala ca le-as fi putut faptui".
Anul 45 (i.H.), al plecarii si stramutarii la Atena (devenita o mare revelatie pentru tanarul studios), va ramane "un moment capital in formatia spirituala a deja tanarului poet, o imbarcare catre o noua poezie. O poezie care va incetateni la Roma ceeace lipsea poeziei latine: mai multa mladiere si melodice ritmuri noi". Evenimente politice primejdioase il vor determina pe tanarul studios sa revina in patria natala, unde, lipsit acum de ajutorul si protectia tatalui (mort, intre timp), va parcurge o perioada mai dificila pana cand se va afirma ca scriitor si va fi luat in seama de personalitati importante ale lumii artistice, precum Vergiliu, Varius si, mai ales, Mecena. Nicolae I. Herescu considera ca, daca intaia jumatate a vietii lui Horatiu a fost plina de miscare si de destule peripetii, a doua jumatate, cei treizeci de ani aproape, scursi intre intalnirea, prietenia cu Mecena si moartea poetului, a fost linistita, egala, inchinata poeziei si prieteniei. Horatiu a murit cu 8 ani inainte de nasterea lui Cristos, la doar cateva luni dupa scumpul sau amic Mecena, caruia ii marturisise, repetat, nu cu mult timp inainte: "Nu voi putea trai mult fara tine".
Virgiliu Tataru apreciaza ca aceasta concentrata , interesanta si convingatoare biografie a lui Horatiu (insotita de numeroasele si excelentele traduceri), scrisa de severineanul Nicolae I. Herescu este, pana astazi, cea mai reusita dintre multele incercari care s-au facut la noi. Si, bineinteles, o valoroasa sursa de documentare pentru cei care se apleaca atent asupra creatiei marelui geniu al liricii universale. Un studiu amplu din carte, cu inspirate si convingatoare traduceri exemplificative ("Lirica lui Horatiu") este dedicat special acestui domeniu al valoroasei mosteniri artistice a lui Horatiu, din care, pe baza unei vaste si solide culturi, "Nicolae I. Herescu a izbutit sa puna in evidenta ceeace era caracteristic, deosebit, marilor creatori si unor astfel de opere care rezista, prin timp, ca niste capodopere de exceptie."
Lasand, firesc, cititorului cartii placerea alegerii si savurarii superbelor creatii poetice, maiestrit traduse de Nicolae I. Herescu din limba latina, ne vom limita doar la enuntarea titlurilor: "Lui Mecena", "Taliarhului", "Catre Virgiliu", "Catre Mecena", "Catre Virgilius". Consemnam, de asemenea, si titlurile altor studii din cartea lui Virgiliu Tataru (semnate de acesta), la fel de interesante si bazate pe variate, semnificative informatii, evaluari si exemplificari, oferind cititorului sansa unei lecturi deopotriva instructiva si relaxanta, memorabila: "O mare prietenie: scriitorul francez Marcel Fontaine si scriitorul severinean Nicolae I. Herescu"; "Un talentat publicist mehedintean: Grigore Paltin", "O figura luminoasa a teatrului romanesc: Nicolae Baltateanu", "Revista DATINA si folclorul", "O revista literara la Strehaia: MURMURUL PADURII" etc.
|
Profesor Florian Vladica 1/6/2014 |
Contact: |
|
|
