Decembrie
ninge frumos cum n-a mai nins demult
pădurile-s gătite pentru nuntă
m-ascund printre poeme si ascult
cum cântă mama-n amintiri căruntă
ninge frumos ca-n vremuri de povesti
pământul cu zăpadă se îmbracă
e vremea sărbătorilor firesti
livezile-au cercei de promoroacă
ninge frumos cum ninge doar în vis
când încolțeste lacrima-ntre gene
e cerul parcă un imens cais
ce-si scutură petalele alene
ninge frumos din nord si pân-la sud
din zori de zi si până spre amiază
e-atâta liniste încât se-aud
semintele de grâu cum germinează
Iarnă de poveste
ninge-n Transilvania
ca-n povesti
fulgii-mbracă muntii
ca de vată
ne-nvelim în bucurii
firesti
ninge mai frumos
ca altă dată
păsările-abia mai pot
să zboare
bradu-i de ninsoare
neînvins
primii miei abia
merg în picioare
ninge cum demult
nu a mai nins...
Cărări de dor
de-atâta iarnă-mi vine să m-ascund
între poeme pân` la primăvară
să beau paharul notții pân` la fund
si-n zori să-l umplu cu iubire iară
îmi înfloresc la tâmple ghiocei
îi simt de-o vreme însă nu îmi pasă
si-un stol de vise zburdă-n ochii mei
iluminând cărările spre casă
în geamul dinspre ziuă bat ninsori
suspină coala albă-n palma dreaptă
mi-e dor amarnic, parcă tot mai dor,
de cei ce-n sat mă strigă si m-asteaptă
Ajunul Crăciunului
ne bat la poartă iar colindători
se-aud pe străzi cete cu clopotei
suntem mai buni acum de sărbători
si focu-n sobe râde cu scântei
miroase-a brad, colaci si cozonac,
pe-obraz alunecă lacrimi fierbinti
simbolic, Mos Crăciun scoate din sac
câte-un cadou pentru copii cuminti.
pe cer se-adună agale norii grosi
si ninge pe pământ cu fulgi usori
cu glasuri tremurânde, bucurosi,
ne bat la poartă iar colindători...
|
Ioan Vasiu 12/21/2013 |
Contact: |
|
|
