De vorbă cu Harrison Ford
Cu o fizionomie impunătoare si un zâmbet ascuns care-i apare la coltul gurii când aude sau vrea să spună ceva aparte, Harrison, în ciuda concurentei ucigătoare din Hollywood – unde s-a calculat că cca. 1500 de actori si cineasti aspiranti „emigreaza” zilnic în căutare de roluri, ca să apară pe ecranele mici sau mari, a reusit să se sustină până când a fost recrutat să joace în filme ca STAR TRECK, STAR WARS si INDIANA JONES, de pe urma cărora a fost recunoscut cu acolada de ”stea” si încadrat, ca atare, printre cei care sunt plătiti stratosferic de fiecare film vis-a-vis majoritatea actorilor de rând, cât ar fi ei de talentati. De altfel si Harrison recunoaste zicala că mai trebuie să ai si putin noroc ca să fii potrivit la timpul si locul potrivit. Mai recent, s-a afirmat cu filmele PARANOIA si ENDER GAME, prin care s-a remarcat din nou, conform traditiei care-l urmăreste.
HF: Văd că esti încă aici, Ray! Sperasem că ai emigrat, dar uit că voiajezi tot atât de mult ca si mine, ha!
RA: Un compliment demn de Harrison Ford fără a fi influentat de paranoia! (l-am contracarat râzând în timp ce ne dam maînile)
HF: Paranoia...Într-adevar i-ai prins esenta, căci si noi în America trebuie să ne reamintim unde ne-a adus istoria si ce urme a lăsat, partial sau în totalitate !
RA: Desigur că, crescând în reputatie si bogat, ca multi altii, esti înconjurat din ce în ce mai mult de paparazzi, admiratori, invidia multora din profesie cu care te-ai obisnuit, probabil, de-a lungul anilor, fără a fi devenit paranoic, dar când e vorba spionaj comercial, cum te-a sau te afecteaza?
HF: Absolut de loc! Poate pentru că nu utilizez computerul prea mult. Pentru că majoritatea lor provin din anonimitate si foarte putine pot fi verificate ca un adevar absolut! Nu, nu-i paranoia, ci experientă reală, Ray, si probabil că stii că de la început de când am venit aici, am fost norocos c-am fost ales si plătit numai $150 pe săptămână. De asemenea, faptul c-am fost norocos si plasat în filme care au avut succes pe piată s-a extins si asupra mea, cu impresia că sunt o valoare fără de care filmele n-ar fi reusit să aibă un mare succes, ceea ce a contribuit desigur la importanta carierei mele, cu toate că am îmbătrânit! Asa că oportunitătile unor roluri speciale s-au micsorat si m-am resemnat să particip cu roluri care mi se par adecvate la ora asta.
RA: Cu alte cuvinte...
HF: Faptul că nu mai trebuie să duc un film întreg pe spatele meu, ci doar să particip, mă ajută să spun „sunt numai un salariat care lucrează aici”, ceea ce îmi dă o satisfactie aparte după experientele din trecut.
RA: Cel putin nu ti-au sugerat să-ti razi capul din nou!
HF: E o mască, cum sunt toate măstile, pe care un caracter trebuie să o poarte ca să-l ajute să se compoarte ca atare. Asa că mă bucur când nu mai trebuie să fiu Harrison Ford si să mă pierd în lumea acelui caracter! Dacă te uiti bine, găsesti coruptie peste tot. Nu cred că afaceristii aici sunt mai corupti decât în alte părti, dar în acelasi timp, există si oportunitatea de a fi drept, contribuind la îmbunătătirea societătii si de a celebra pe cei care o fac. Viata e foarte complicată si până si Biblia e plină de povesti cu coruptie si absenta valorilor moralei, ceea ce ne face să ne gândim mai profund si nu stiu ce legătură are asta cu Star Treck! (am râs)
RA: Ok, cum explici dinamica economică de azi când, cu cât corporatiile se îmbogătesc, cu atât mituiesc, etc., pe oricine le iese în cale?
HF: Aha, suntem încă la subiectul coruptiei... Când eram copil, era notiunea că mecanismul unei societăti era mecanismul calitătii care contribuia să crestem cum trebuie, educati, dedicati unui viitor de familie, ca si copiii nostri să ne urmeze exemplul, etc. Sistemul economic de azi e foarte complicat si nu-i numai vorba de moralitate. Regret că această situatie a evoluat de asa natură, unde clasa mijlocie e diminuată si cei săraci devin si mai saraci, iar cei bogati si mai bogati. O să cititi despre asta în cartea despre economie pe care cred ca o voi scrie, dacă am timp, unde mă voi concentra numai pe ce s-a întâmplat sau se întâmplă cu mine!
RA: Grozav! Te vei referi si la faptul că, în America, banul are întâietatea culturii, pe când în străinatate, cultura are prioritate în continut si mai apoi banul?
HF: Regret să admit că este unul din rezultatele a ceea ce am mentionat deunăzi. E o mentalitate deplorabilă, care s-a dezvoltat pentu că multi dintre noi simt că oricât ne zbatem s-o ameliorăm, suntem prea putini. Odată ce cineva ajunge să acumuleze destul, ceva se-ntâmplă. Dar banul e important când nu ai suficient pentru necesitătile familiei. Vezi tu, problema este că banul nu circulă cum trebuie, de sus în jos, pentru că, în zilele astea, circula în sus, aproape în sens unic! Uite cât timp si efort a luat ca să se formeze uniunile de muncă capabile să negocieze cu marii patroni! Sunt situatii care încă mai persistă. Poate ar exista mai putin dacă cetătenii si-ar achita datoriile civile prin a alege politicieni de calitate în guvern.
RA: Tocmai vorbeam despre asta cu niste studenti si imigranti care se simt intimidati de faptul că una e ce se vorbeste si alta ce se aplică si se întreabă cum se face că ei găsesc, în America visurilor lor, atitudini similare cu cele din patria-mamă din care au plecat!
HF: O întrebare la locul ei: te astepti ca un actor să-ti răspundă la toate păsurile lumii? Ha! Să nu uităm însă că, în ciuda situatiilor aparente, multi din jurul lumii visează să ajungă în America. De ce? Pentru că aud că, atâta timp cât nu calci pe bătătura nimănui, poti să-ti ameliorezi situatia economică si de sănătate la care aspiri. Până si criminalii osânditi preferă să fie într-o închisoare Americană decât în restul lumii. Pe de altă parte, sunt multe situatii si activităti clandestine de care nu stim si, deci, ne străduim încă să îmbunătătim transparenta acestor actiuni, ca să putem vota de comun acord. Cât despre misculatiile politice împinse de marile industrii si puterea lor de a mitui, etc., de asta trbuie să ni se audă vocile, ca obligatie cetătenească, si să nu rămânem timizi si fricosi, ca în alte tări.. Iar ENDER’S GAME, ca si PARANOIA, încearcă să evidentieze aceste anomalii, care trebuie să fie diminuate, daca nu total eradicate.
RA: Cu alte cuvinte, populatia trebuie educată ca atare, nu numai partial. După mine, Francezii au găsit formula satirei comportării umane la toatele nivelele societătii, pe care o găsim si în America, dar prea putin.
HF: Adevărul este că, de multe ori, comedile sunt mai complicat de făcut. Am participat în multe si m-au amuzat cumplit, dar...e una să le joci pe scenă si să fii încurajat de reactiile momentane ale publicului, si alta în film, unde nu le ai si speri ca atât regizorul, cât si decupeurul, mai ales, au un sens bun de humor universal si nu numai local, cum am avut si avem unii la un nivel apropiat de Charly Chaplin si Danny Kaye. Personal, îmi plac comediile destepte si nu total „slapstic”.
RA: Straniu cum ne asemănăm! Ceea ce mă face sa întreb... de ce crezi că ia câteodată peste 10 ani ca ceva bun din străinătate să fie adoptat de Americani?
HF: Cum adică?
RA: Ca exemplu Esspresso! Vinuri la masă! Masaje de tot felul adoptate din diferite tări... mâncăruri înternationale diferite, etc. Dar ceva care mă bucură în special, sunt subiecte cu adâncime dramatică sau comedia umană, care par să influenteze recent programele TV, etc.
HF: Mi-a fost teamă că o să uiti de ce ne-am întâlnit! Explicatiile sunt, probabil, foarte simple: cu cât lumea voiajează mai mult si descoperă afinitătile altor culturi, cu atât vor să le adopte ca gust, „fashion”, poate ca să-si satisfacă mendrele, sau să se arate mai sofisticate în societate, etc., ceea ce, de altfel, influentează si gusturile spectatorilor, mai ales că, datorita technologiei, pot vedea si urmări seriale întregi făcute în străinătate... căci nu au nici un secret, e păcat să-ti lipsească serialele cu care te-ai obisnuit de „acasa”, din copilărie.
RA: Cu alte cuvinte ...” De gustibus non-disputandum!” (gusturile personale nu se discută).
HF: E din latină...corect? De unde spui că esti?
RA: Din România! Limba româna provine în majoritate din latină.
HF: România? Asa se explică...
RA: Ce se explică?
HF: Îmi sună familiar!
RA: Ah, probabil că vorbesti ceva italiană sau spaniolă...
HF: „Ceva” e bine zis, ha!
RA: Atunci cădem de acord să vii în România ca să turnezi un film...
HF: Ai cumva un subiect interesant?
RA: Ce-ar fi rolul căpitanului Legiunii Române care a invadat teritoriile peste fluviul Dunării, etc, de unde provine, de altfel, formarea tării România?
HF: Wow, n-am stiut ...
RA: Nu esti de vină!
HF: Ha! Am învătat ceva nou. Thank you!
RA: My pleasure! ... Apropos, pregătesc un TV Special cu Hollywood Stars direct de la Fortăreata lui Dracula, din Transilvania, te-ar interesa să vii, dacă nu turnezi în altă parte?
HF: Hmm...
Nota Observator :
Restul interviului in forma tiparita a Observatorului din 17 dec a.c.
|
De la Ray Arco, corespondentul nostru în Hollywood 12/20/2013 |
Contact: |
|
|
