Note subiective : Biruri si filantropi
În fiecare an în perioada dinaintea Crăciunului, programele de televiziunene ne răsplăteste odată în plus cu vizionarea filmului lui Frank Capra „It’s a wonderfull life” în care, Lionel Barrymore, reuseste cu măestie să aducă pe ecran odioasa figură a bancherului hrăpăret lipsit de orice scrupule atunci cănd în balantă atârnă obtinerea cu orice pret a dominatiei lui peste întrega comunitate. Când înselăciunea, minciuna si amenintarea nu-l ajută, este decis să ofere sume enorme de bani pentru cumpărarea celora care se bucură de încrederea populatiei si astfel să-si atingă scopurile.
Căteva articole recente din presă mi-au atras atentia. Între ele, unul semnat de Vivian Krause, intitulat: „The War on Canadian Oil” De muti ani se duce o adevărată campanie internatională împotriva Industrie Petrolifere Canadiene. Aceste campanii sunt finantate de anumiti „filantropi” ce au instituit funmdatii ca cea a lui Rockefeller, Hewlett, Oak, Sea Change si Tide, creată de George Soros. Toate acestea au statut de organizatii caritabile si se bucură de scutiri de taxe, ceea ce înseamnă că si noi contribuim financial la aceste activităti, pentru că multe sunt înregistrate si în Canada. Ele functionează de numerosi ani dar în luimina detalilor desvăluite, reiese că între lunile junie si octombrie 2013 au fost făcute plăti in valoare de 3.2 milioane de dolari de către Tide USA la 45 de organizatii din Canada si Europa. Numele recipientilor indică virtual majoritateqa organizatiilor care desfăsoară campanii contra petrolului din Alberta, între care LeadNow, Idle No More, The Indigenous Tar Sand Campaign, Pipe Up, First Nation at Port Chipewayan, etc. Majoritatea plătilor au fost făcute prin intermediul Fundatiei Tide Canada. Sume de zeci de mii de dolari au fost primite de Great Bear Initiative Society pentru activitatea cu triburile indigenilor de pe coasta de vest, unor supoteri din First Nations ce se împotrivesc developării petrolului din nisipurile bituminoase si pentru mentinerea opozitiei contra The Northen Gateway pipeline ca si mentinerea interdictiei de livrare a titeiului canadian pe tancurile petroliere.
La data de 9 august, suma de 225,000 dolari au fost plătită ca avans Institutului Pembina din Calgary pentru elaborarea unui studiu ce arată că nisipurile petrolifere sunt dăunătoare economiei si ca urmare, a publicat la 13 noembrie raportul „Boom, Bust and Bitumen: Implication of Canadian Oil Sands Development” In teorie raportul discreditează petrolul canadian ca principala cauză a decăderii Industriei Nationale, datorită faptului că exportul de petrol a ridicat valoarea dolarului canadian si astfel produsele industriale au devenit necompetitive. Fenomenul e denumit „The Dutch Disease” In fact acest raport este eronat. Problemele industriei se datoresc sistemului de guvernare in majoritatea provincilor ce au impus legi draconice, taxe si pretul energiei mereu în crestere. Barierele interprovinciale îngreunează prin regulamente ce in fiecare provincie sunt tot altele, înloc să usureze transportul mărfurilor si a materiilor prime, le întărzie prin măsuri birocratice. Dar cel mai mare incovenient este lipsa muncitorilor calificati ce sunt atrasi în Alberta de oportunităti mai bune si salarii care in multe cazuri sunt duble. fată de cele oferite de industria locală. Pembina a mai primit 55,000 de dolari pentru propagarea ideii impactului negativ in economie de către petrolul canadian.
Enviroment Defence Canada, a primit 212,500 dolari; Equitere, 75,000; Greenpeace Canada, 190,000, si lista continue cu alte sume de sute de mii de dolari plătite multor organizatii asa zis caritabile din Canada si US, care să se opună atât productiei nostre petrolifere cât si construirii de conducte in ambele tări pentru transportarea petrolului către rafinării si porturi.
După vizita lui Al Gore in Toronto ce a avut ca scop celebrarea faptului că în Otario consumul de carbon a scăzut de la 42 milioane de tone în 2001 la 16 milioane pe an în 2012, doamna Wynne, premierul nostru, a neglijat să aducă la cunostiinta ilustrului Al, faptul că scăderea procentului de carbon nu se datoreste energiei verzi (mori de vânt si panouri solare), ci a folosirii energiei nucleare. 56% din totalul energiei electrice în Ontario este furnizată de centralele atomice, 22% de hydrocentrale, 10% gas, 3% vânt, 2% cărbune, 1% solar si 1% biofuel. Oricum incurajată de această distinctie, dânsa a autorizat pe ministrul energiei, dl. Bob Chiarelli să ne aducă la cunostiintă faptul că în următorii 20 de ani pretul curentului electric va creste cu 68% (42% în următorii 5 ani). Nu este suficient că pe întregul continent nimeni nu plăteste taxa de carbon la nivelul cetătenilor din Ontario, când pe întregul teritoriu al Statelor Unite pretul energiei electrice scade, noi, la intervale scurte de timp, suntem impusi să plătim birul luminii si căldurii in casă, mai râu decât pe vremea turcilor. Aceste rate mărite cumulate cu pretul ridicat al benzinei si în general al transportului, nu numai face să coboare nivelul standardului nostru individual de viată, dar chiar nivelul întregii economii, situatia si asa precară a industriei, mărind ca domino efect pretul tuturor produselor de pe piată si în acelasi timp fortând pe patroni să renunte la o parte din salartiati ca să poată supravietui. Si mă întreb: Acest guvern nu recunoaste că prin jurământ are datoria să vegheze binele întregii populatii, să îmbunătătească conditiile noastre de viată, avut si pace? Atunci de ce aceste noi măsuri planificate de scumpire a costului energiei? De ce Ontario exportă electricitate la pretul de 2.54 centi pe Kw/oră în timp ce noi plătim astăzi 10.5 centi pe Kw/oră, diferentă ce numai în acest an se ridica la 1,6 miliarde de dolari achitati prin taxarea noastră? Ore câte castane acest guvern vrea să scoată din foc cu mâna noastră?
Noam Chomsky spune că poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât problemele lui adevărate. De aceea presa si televiziunea prezintă stiri si programe cu crime, cleveltiri, povesti picante cu Rob Ford, politiceni, alte caracter si alte nimicuri ce maschează adevăratele probleme, ce ne face să ignorăm masinatiunile din umbră al celor de la putere si care prin dezinformare ne transformă în robi. După experienta de peste o jumătate de veac, noi nu vrem să mai cădem dinou în aceeasi capcană. Pentru că dacă nu porotestăm, dacă le lăsăm mână liberă să fim mereu indusi în eroare, ei vor deveni dictatori iar noi supusii lor. De aceea ar trebuii trântită în nas usa filantropilor ce ne momesc liederii slabi de înger, iar celora ce născocesc noi biruri, să le deschide gratios usa afara, afară din guvern.
Toronto / ON
|
David Kimel 12/20/2013 |
Contact: |
|
|
